Speranța
medie de viață a ajuns în România la 74 de ani. Ea a crescut constant în
ultimul deceniu, după ce atinsese un platou la începutul anilor 2000. Probabil
că intrarea în Uniunea Europeană a fost cel mai bun lucru care i se putea întâmpla
populației României, iar acest lucru s-a reflectat în faptul că trăim cu toții
mai mult, chiar dacă nu neapărat și mai bine. Se păstrează și chiar se
accentuează diferențele foarte mari dintre speranța de viață a bărbaților
români, de doar 71 de ani, față de media de 78 de ani la femei.
Dar
la ce bun să vorbim despre speranța de viață în aceste clipe, când țara arde
(la propriu) și politicienii sunt, în sfârșit, alungați cu succes din posturile
pe care le ocupă? Lucrurile au sens însă, dacă ne gândim că sistemul de
sănătate românesc primește – proporțional – cei mai puțini bani între toate
sistemele europene. Speranța de viață crește prin conjuncturi favorabile, nu
prin intervenții corecte, eficiente și coordonate ale politicienilor noștri.
Sunt necesare decenii întregi pentru a obține diferențe semnificative, dar sunt
suficiente câteva secunde pentru a risipi milenii întregi din speranța de viață
a românilor.
Incendiul
din clubul Colectiv nu a fost doar urmarea teribilismului unor tineri, a
inconștienței organizatorilor și firmei care a furnizat efectele pirotehnice
sau a lăcomiei proprietarilor sălii. Nu. A fost nevoie de un întreg eșafodaj de
corupție, indolență, incompetență și impostură. Un eșafodaj ridicat în 26 de
ani de democrație „originală“, de autoritate a statului slăbită chiar de cei
(mai mult sau mai puțin) votați să o reprezinte, la toate nivelurile.
Politicienii ne-au abandonat, în egoismul lor motivat economic, iar urmările au
început să facă tot mai multe victime.
Ne
lipsesc strategii, suferim în absența unor viziuni politice pe termen lung,
care să clădească un viitor mai bun pentru noi toți. Avem în schimb – și ne-am
obișnuit cu asta – pompieri tot mai bine pregătiți. E bine să poți interveni
într-o situație de urgență, dar și mai bine este să previi criza. Chiar dacă,
pentru asta, îți trebuie funcționari care nu doar se fac, ci chiar muncesc. Și
autorități care nu au nevoie de un incendiu devastator pentru a da în doar două
zile o lege pe care nu au fost capabile să o scrie în șase luni.
E
mai ieftin să previi decât să tratezi. Poate că acesta e și tâlcul
manifestațiilor care umplu străzile Bucureștiului zilele acestea. În sfârșit,
furia oamenilor a ajuns la gradul în care să măture o întreagă clasă politică
măcinată până la măduvă de corupție. Nu am avut politicieni capabili să prevină
dezastre prevenibile, așa că devine logic să facem noi înșine prevenție,
îndepărtându-i de pozițiile de decizie.
Victimele
din Colectiv au pierdut, la un loc, aproape 1.200 de ani din viață. La care se
adaugă secolele pierdute de răniți – mulți, prea mulți foarte grav. Și, puse
cap la cap, mileniile pe care le vor trăi cu dizabilitate victimele dezastrului
– chiar și când trauma fizică se va fi vindecat. Mai bine de o mie de ani le-au
fost furați românilor de o clasă politică incompetentă, nepăsătoare și coruptă.
Alte milenii ne sunt refuzate anual prin întârzierile în a înăspri legislația
împotriva fumatului sau în promulgarea unor legi mai severe de promovare a
siguranței rutiere. Nu avem medicină preventivă nici măcar pe hârtie, dar
patriotarzilor care ne conduc nu pare să le pese. E cazul să plece. Cu toții.
Și
totuși, avem și un motiv de speranță. Solidaritatea manifestată în aceste zile,
sacrificiul unora și dăruirea celor mai mulți ne-ar putea conduce către un
viitor mai bun. Chiar și hulitul sistem de sănătate, populat nu doar de
albe-ca-zăpada și feți-frumoși, s-a mobilizat exemplar. Medici și asistente au
venit într-un suflet, la ore mici, să asigure cele mai bune îngrijiri
victimelor aflate în nevoie. Conștiințe neobosite într-un sistem care abia se
mai ține pe picioare.
Poate
că suntem într-un nou punct zero, din care ține doar de noi să construim cel
mai bun viitor posibil. Avem nevoie de strategii pe termen lung, chiar dacă nu
sunt aducătoare de voturi. Nu ne mai permitem să greșim. Și nu mai trebuie să-i
lăsăm pe politicieni să fure alte și alte milenii din speranța de viață a unei
populații și așa greu încercate de vicisitudinile istoriei. Un efort #colectiv.
