„În unităţile sanitare publice, profesorii universitari, medicii membri titulari și membri corespondenţi ai Academiei de Știinţe Medicale și ai Academiei Române, medicii primari doctori în știinţe medicale pot ocupa funcţii de conducere care fac parte din comitetul director al spitalului public sau funcţii de șef de secţie până la vârsta de 70 de ani, cu avizul consiliului de administraţie al spitalului și cu aprobarea managerului, după caz.’’ (Extras din Ordonanţa de Urgenţă adoptată de Guvernul Ciolacu, pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii și pentru modificarea și completarea altor acte normative în domeniul sănătăţii, mai exact, articolului 185, alineat 14.)

Ceea ce scriu acum nu este un act orientat împotriva senectuţii. George Emil Palade, la 95 de ani,  încă era angajat al University of California, San Diego. Este, mai degrabă, o greaţă provocată de legile cu destinatar, neînlocuibilii sistemului nostru de sănătate. Care, prin valoarea lor incomensurabilă, nu pot influenţa doar cu înţelepciunea, priceperea și respectul dobândit; ei trebuie musai să se afle la butoane.

Culmea ironiei

Aștept dovezi cum că acești indivizi sunt pe bune atât de neînlocuit și au niște contribuţii stelare la bunăstarea sistemului nostru de sănătate ori a locurilor lor de muncă, ce chiar nu pot fi periclitate. Este revolta împotriva faptului că nu sunt puse în aplicare planuri de succesiune pe termen scurt, mediu și lung (eventual transparente, nu-i așa?). Asta, mă rog, în afara celor în care succesorii sunt fie rude de sânge, fie cine mai știe ce părtași ai unor alianţe dubioase din marea încrengătură a umefistanelor mioritice.

Aveam rectori pe viaţă (cu derogări și excepţii), președinţi de societăţi medicale pe viaţă, acum putem avea și directori medicali și manageri de spital pe viaţă. Asta chiar ne mai lipsea!

Culmea ironiei este că motivaţia acestei modificări a legii a fost tocmai lipsa de personal din sistemul de sănătate. Penuria de cadre medicale și, mai ales, cea de directori medicali și manageri medici, dar nu de orice fel (universitari, academicieni sau măcar cu un doctorat acolo), este tocmai sursa morală a acestei decizii. Nici prin cap să nu-i dea cuiva că poate tocmai din cauza acestor manageri și directori demni de conservare, tineretul medical își cam vede de drum. Așa ceva este exclus.