Titlul deloc hazardat al cărții – Facultatea de medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500–2000) – semnată de Florea Marin, ediție îngrijită și prefațată de Gheorghe Benga, arată că avem de-a face cu o lucrare tocmai bună de studiat, de citit cu mare atenție. Istoria etalată în paginile sale nu este una la timpul trecut, este o istorie despre prezent. Fiecare afirmație este argumentată în nu mai puțin de 1.600 de note de editor.
La 93 de ani, prof. dr. Florea Marin propune o carte-eveniment. Una reprezentativă pentru că, în prezent, UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca este singura universitate clujeană cu monografia la... zi. Paginile cărții sunt dovada depășirii anului 2000, prin oameni, fapte, instituții.
Înainte de a intra în cuprinsul cărții, merită menționat faptul că profesorul Marin, medic primar internist, expert și recuperator gradul I, membru al Academiei de Științe Medicale din România, lasă o moștenire spirituală de mare valoare informatică și documentară. Studiile și cărțile sale vizează șase mari paliere: medicina internă (patru volume pentru învățământul postliceal și universitar); expertiza medicală a capacității de muncă (trei volume); reabilitarea medicală în boli digestive, diabet zaharat, boli genitale la femei, boli oculare și boli cardiovasculare (șase volume); explorări multifuncționale (nouă volume); literatură medico-istorică (17 cărți ca unic autor, plus una în colaborare cu dr. Ștefan Blăjan); literatura umoristică medicală (patru volume). Acestora li se adaugă alte nouă volume axate pe tematica medicală, medico-istorice și culturale, articole apărute în diferite publicații de specialitate și nu numai, locale sau/și centrale.
Cele 1.000 de pagini ale volumului de față sunt sinteza celor 18 cărți dedicate Facultății de Medicină din Cluj. Este vorba de titluri precum „Școala medicală clujeană” (șapte volume), „Vieți dedicate omului” (tot șapte volume), „Școala de farmacie clujeană”, „Medicii și Marea Unire”, cărți utile, actuale și în zilele noastre.
Actual este și volumul recent lansat (11 iunie) în prezența unei alese și distinse asistențe. Este actual pentru că paginile sale consemnează în trei mari secțiuni precursorii Facultății de Medicină și ai școlii medicale clujene (edici și activități medicale în Transilvania înainte de 1872; spitale din Cluj și Facultatea de medicină de limbă maghiară din Cluj până în 1919), întemeierea Facultății de Medicină și a școlii medicale clujene (1919–1940; refugiul la Sibiu; Facultatea de medicină maghiară din Cluj între 1945–1948; revenirea Facultății de medicină românească la Cluj, activitatea între anii 1945–1948) și continuatorii școlii medicale clujene (1948–1990; 1990–2000), cu mențiunea că documentele prezentate depășesc cu mult anul 2000.
Sunt prezentări ample, pe unități medicale (clinici, institute, sanatorii, laboratoare), activități ale cadrelor didactice și ale studenților, evenimente medico-educative, evenimente sociale, plus un capitol dedicat spitalelor din Cluj). „Facultatea de medicină românească nu a fost creată pe un loc gol. Ea a fost succesoarea Facultății de medicină maghiare, care, la rândul ei, s-a clădit pe tot ce a fost creat în medicină înainte de 1872. Liceul academic medico-chirurgical, Spitalul Public din Cluj și numeroșii medici maghiari, evrei, germani și români care au studiat în Europa Centrală sau apuseană (…) De fapt, am urmărit naturalul, adevărul și firescul în tot ce am gândit și am scris”, arată profesorul Marin în lucrarea de față.
Misiunea acad. Gheorghe Benga nu a fost deloc ușoară, pentru că volumul documentelor este uriaș. Faptele au trebuit regândite și repoziționate în ordinea lor firească, biografiile profesorilor – aduse la zi, misiune de care academicianul s-a achitat cu succes la capătul a peste trei ani de muncă.
Este de reținut însă un aspect, subliniat de academicianul Benga: „Pe lângă referințele din arhive, profesorul Marin a lucrat zilnic la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, căutând informații la sursă, redând la referințe «cota» unde se găsește aceasta, pentru ca persoanele interesate să o poată consulta. Pe lângă aceasta, iar eu cred că aceasta este partea cea mai valoroasă și originală a operei profesorului Marin, în volumele sale relatează evenimentele la care a fost martor, clipele trăite lângă marii medici clujeni (pe care-i numește «stâlpi» ai diverselor specialități), chiar dacă unii dintre aceștia n-au fost cadre didactice universitare, dar au stârnit admirația colegilor nu doar din Cluj, ci și din alte centre universitare sau din orice localități din țară, ba chiar din străinătate”.
Sunt trei segmente importante. Primul – Precursorii Facultății de Medicină – se oprește asupra: primilor medici cunoscuți în Transilvania secolelor XVI–XVIII; începuturilor medicinei științifice în Transilvania; învățământului medico-chirurgical la Cluj; medicilor români din Transilvania, Banat, Bucovina și vechea Românie; societăților academice întemeiate de studenții români în metropolele în care studiau în a doua jumătate a secolului XIX; spitalelor din Cluj înainte de 1919. Partea a doua – Întemeierea Facultății de Medicină și a școlii medicale clujene – pornește de la anul 1919, anul Marii Uniri de la Alba Iulia, abordând: alegerea corpului profesoral, deschiderea cursurilor universitare, prezentarea clinicilor existente deja în Cluj, a institutelor, a farmaciei clinicilor, a sanatoriului „Cosmuța”, dar și a sanatoriilor doctorului Lengyel și ale dr. Corneliu Iubaș”. În fine, partea a treia debutează cu perioada sibiană a Facultății de Medicină din Cluj, apoi revenirea la Cluj din refugiul sibian, prezentări de clinici, greva studenților din iunie 1946, reforma învățământului, întemeierea IMF Cluj, activitățile studențești ale perioadei 1945–1947, prezentarea facultăților, a catedrelor, prezentarea activităților profesionale, paraprofesionale, culturale, educative, științifice, sportive, sesiunile științifice, revistele studențești, spitalele particulare, epurarea profesorilor și a medicilor pe baza dosarelor de familie. Nu în ultimul rând, este și un capitol dedicat descoperirilor de mare valoare care au fost făcute de reprezentanții școlii medicale clujene. Autorul pune în discuție și contribuția acad. Gheorghe Benga la descoperirea canalelor pentru apă, numele profesorului clujean fiind omis de pe lista Nobel în favoarea americanului Peter Agre (2003, Nobel pentru chimie) – practic, prioritatea grupului Benga față de grupul Agre în descoperirea primei proteine canal pentru apă, recunoscută de oameni de știință din întreaga lume, inclusiv de către George Emil Palade.
Se pot scrie foarte multe despre această carte-eveniment. De exemplu, despre calitatea demersului editorial, merit al colegilor de la Casa Cărții de știință Cluj-Napoca. Prof. Iuliu Hațieganu postula: „Elitele sunt purtătoarele idealului național. Elitele nu se nasc, ci se formează. Universitățile nu sunt numai focare de gândire, de creație, de idealuri, ci locul sfânt al pregătirii elitelor”. Putem spune că UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca este un asemenea loc.
