De
ceva timp, apropierea lunii mai ne prilejuiește reîntâlnirea cu un eveniment
special: Noaptea muzeelor (NM). Ajunsă la ediția, deloc ghinionistă, cu numărul
13 (N.B. fac această afirmație a posteriori), care a stat sub motto-ul „Oamenii
transformă muzeul, muzeul transformă oamenii”, desfășurarea nocturnă de forțe
culturale a adus noi elemente de interes pentru public, dar și așteptate
revederi.
Noutățile
anului 2017 au fost, în primul rând, inaugurarea, la Muzeul Național al
Hărților și Cărții Vechi, a spațiului de relaxare și socializare denumit
„Cafeneaua NM”, unde muzeele participante au adus materiale informative pentru
a facilita alegerile vizitatorilor și, în al doilea rând, vernisarea, în spațiul
alternativ de la Nod Makerspace, a expoziției temporare (deschisă până la 19
iunie) numită incitant „Muzeu 3017. Bucureștenii și domiciliile lor la
începutul secolului XXI”. Gândit ca o explorare a vieții noastre cotidiene,
închisă în zonele și spațiile de locuit, din perspectiva unor cercetători din
mileniul viitor, proiectul expozițional aprofundează micile detalii ale
viețuirii prezente atât la nivelul microuniversului fiecărei locuințe, cât și
din perspectiva modelelor de asociere urbană, de la cartierele de blocuri
comuniste, la căminele studențești, la suprapopulatele și insalubrele case fără
stăpân (formal), până la noile ansambluri rezidențiale de la periferia
orașului.
Anul
acesta, la NM s-au înregistrat noi recorduri la numărul de instituții participante,
aproape 60 în București, cu propuneri suficient de atrăgătoare, încât oricine
putea găsi motiv de ieșit din casă pentru câteva ore, pe întuneric.
Un
circuit prin ploaie și furtună
Plimbarea
din 20 mai de anul acesta a început, înainte de muzee, cu un popas lângă
Biblioteca Națională, acolo unde se desfășura protestul, silențios și demn, al
angajaților din domeniul muzeal. Vremea ușor mohorâtă, norii negri și grei,
păreau să susțină amărăciunea protestatarilor. Abia după consemnarea acestui moment
am putut să pornesc cu adevărat în circuitul NM, care a însemnat mai întâi de
toate descoperirea câtorva dintre casele memoriale asociate Muzeului Național
al Literaturii Române (MNLR). Casa lui George Bacovia, pierdută între altele
asemenea ei, pe o stradă ce se desprinde din Șoseaua Giurgiului, își întâmpina
la orele după-amiezii vizitatorii cu un concert clasic în curte, la adăpost de
ploaia care se dezlănțuise zgomotos.
Discret,
și nu prea mulți deodată, căci totul părea făcut la scară mică, am pășit apoi
și în interior, printre obiectele și cărțile soților Bacovia, ascultând
explicațiile custodelui, în vreme ce ochii alergau peste lucrurile care și-au
făcut, la propriu, veacul acolo. Încercând să fug de furtună, am pornit spre
cartierul Cotroceni, acolo unde, exact peste drum de fostul palat regal,
într-un bloc din 1930, stau unul lângă altul apartamentele familiilor Minulescu
și Rebreanu, încărcate și ele cu mobilier vechi, cărți și obiecte de artă,
bucurându-se, acum ca și atunci, de o priveliște privilegiată. Și aici
grupurile de vizitatori, echipați corespunzător cu umbrele și pelerine de
ploaie (între care deja recunoșteam chipuri văzute la Bacovia) erau conduse
prin încăperi de custozi, cu povești despre foștii proprietari, dar și cu
evidențierea câtorva dintre cele mai reprezentative tablouri sau sculpturi care
le-au înfrumusețat existența.
Triunghiul
muzeal din Piața Victoriei
Am
continuat periplul la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, revenit în
circuit și mult mai puțin aglomerat, la ora vizitei mele, față de alte ocazii.
E drept că nici ploaia nu părea să contenească. Ceva mai târziu, la Muzeul „Dr.
George Severeanu”, am fost între primii oaspeți ai nopții, pășind printre piese
arheologice și monede vechi, în penultima zi a unei expoziții de obiecte
preistorice. La Muzeul Național „George Enescu”, forfota era în toi și
interiorul fremăta de adulți și copii în așteptarea începerii programului
muzical din aulă, mutat acolo din curte, din cauza ploii, la fel cum se
întâmplase și cu atelierele de lucru manual pentru cei mici. La câteva numere
distanță, în curtea Casei Filipescu-Cesianu, am întâlnit și prima coadă a
serii, formată de cei interesați să viziteze recent inauguratul Muzeu al
Vârstelor, plimbarea antropologică prin etapele vieții de familie, dar și ale
vieții urbane din Bucureștiul ultimelor trei veacuri. Așteptarea era îndulcită
de actorii Teatrului Masca și ale lor statui vivante.
Piața
Victoriei și triunghiul său de muzee au reprezentat de fiecare dată un punct
fierbinte pe harta NM, atrăgând mulțimi de vizitatori, cu formare de cozi
impresionante. Nici acum lucrurile nu au stat altfel, rândul din fața Muzeului
Antipa însemnând o așteptare de cel puțin o oră înaintea intrării. De partea
sa, Muzeul Național de Geologie avea acum două porți deschise, cea principală
ce duce la colecția de bază și la expoziția temporară „Lumea cuarțului”, și una
mai mică prin curtea laterală, accesibilă acum publicului pentru a facilita
întâlnirea cu dinozaurii (replici în mărime naturală) sosiți de la Dino Parc
Râșnov, pentru un popas ce ține până la 17 iunie.
Al
treilea vârf al triunghiului, Muzeul Național al Țăranului Român (MȚR) a propus
publicului expoziții temporare, proiecții de filme documentare și atmosferă
tradițională, în curte, cu Fanfara 10 Prăjini; clădirea principală a muzeului
se află încă în lucrări de consolidare și restaurare. Cunoscută mai ales
datorită vulcanilor noroioși, zona Buzăului este dezvăluită publicului din alte
perspective în cadrul expoziției (deschisă până la 25 iunie) „Ținutul Buzăului.
Priveliști, rosturi, povești”, care împletește istoriile scrise în piatră și
lemn cu cele cusute pe scoarțe sau veșminte și cu cele transmise prin viu grai,
despre cum se fac toate cele în viața omului.
Aducând
tradiționalul și autenticul din lada de zestre a bunicii în creația artistică
contemporană, expoziția de vestimentație „În fire” semnată Victoria Zidaru,
accesibilă până la 11 iunie, stă mărturie că și astăzi ne-am putea îmbrăca,
doar să vrem, cu haine făcute din fire toarse și țesute în casă. Și pentru că
de multe ori munca din spatele alcătuirii unei expoziții este la fel de
importantă ca rezultatul în sine, am putut conștientiza acest fapt vizitând
expoziția „Muzeul [IN]VIZIBIL #2 – Număr de inventar 111”, care reunește tot
ceea ce a fost înregistrat în timp cu numărul de inventar 111, constituind un
dialog inedit în sală între conceptele curatoriale ale celor trei mari artizani
ai organizării MȚR: Alexandru Tzigara-Samurcaș, Tancred Bănățeanu și Horia
Bernea.
Artă
și fum de grătare
O
altă fanfară tradițională făcea deliciului publicului la Muzeul Colecțiilor de
Artă, în ton cu expoziția de „Obiecte grăitoare” a lui Ștefan Câlția, la care
am ales să revin la orele mai tihnite dinspre dimineață, programul de vizitare
de aici, ca și la MNAR, fiind cel mai lung, până la ora 5. Păstrând Calea
Victoriei ca reper, am făcut alte două scurte devieri. Prima la Galeria
Alexandra, aflată pentru prima dată în circuitul NM, după participarea la
Noaptea Galeriilor din toamnă, loc în care m-am bucurat, în mod neașteptat, de
un tur individual printre piese de mobilă stil și picturi clasice și
contemporane. Cea de-a doua a fost la sediul central al MNLR, unde era în
desfășurare și anul acesta Festivalul internațional de poezie (ediția a opta),
iar vizitatorii descopereau sălile colecției permanente sau ascultau în
interior ritmurile de jazz oferite de Helen & friends, în vreme ce
în curte scena și scaunele pregătite pentru spectacol purtau încă urmele umede
ale furtunii.
Ajunsă
la Palat, m-a frapat discordanța dintre ceea ce se desfășura la MNAR, programul
„Cu prietenii la muzeu”, sau la Biblioteca Centrală Universitară și evenimentul
organizat în spațiul altfel ocupat de parcare, intitulat „Food Truck Festival
On Tour”. Nu păreau deloc din aceeași poveste cărțile, tablourile și
sculpturile, cu fumul de la cârnații care sfârâiau pe grătare și aromele
puternice de usturoi. Pentru cei care alegeau, totuși, cultura (acum gratuită)
în nocturnă, în imediata vecinătate era deschisă și Galeria Galateca, cu
incitanta expoziție de pictură „Panteonul Românesc în viziunea contemporană a
lui Paul Hitter”, o călătorie în cheie modernă prin lumea Ielelor, a
ursitoarelor și Zburătorului, și a multor alte personaje din legendele
populare. Alături, la Muzeul „Theodor Aman”, casa pictorului era plină de
oaspeți dornici să-i descifreze universul de viață și creație.
Nu
totul a fost gratuit
Trecând
pe artera paralelă, bd. Bălcescu, am intrat la Sala Dalles, unde numărul de
vizitatori era extrem de mic, pentru că, deși inclus în circuitul NM, accesul
la eveniment se făcea contra cost. La Muzeul Universității de Arhitectură și
Urbanism „Ion Mincu” intrarea era liberă, locul era plin de tineri și vizita se
desfășura sub auspiciile celor 125 de ani ce se împlinesc în această toamnă de
la deschiderea cursurilor primei Școli de Arhitectură din România, marcați
printr-o expoziție dedicată și alte manifestări conexe.
Pe
un alt colț al Pieței Universității, curtea Palatului Suțu era plină de public
care urmărea spectacolele de pantomimă sau își aștepta rândul pentru a intra în
muzeu și a vizita expoziția permanentă, „Timpul orașului”, dar și numeroasele
expoziții temporare, care rămân deschise și pe perioada verii: „Pinacoteca
Bucureștiului – un proiect interbelic”, „Vindecări miraculoase – Theodor
Pallady”, „Scurtă istorie a revanșei. Duel sau crimă? ”, „Fotografii din
Bucureștiul interbelic marca Ebner”. Special pentru această ocazie a fost
vernisată chiar de Ziua internațională a muzeelor, la 18 mai, expoziția interactivă
„Mașinile lui Leonardo da Vinci”, cu reproduceri ale unor dispozitive
proiectate de marele maestru renascentist, dar și reproduceri ale câtorva din
faimoasele sale tablouri. Pătrunzând în Bucureștiul vechi, am poposit la Arcub
Gabroveni, unde publicul NM avea de ales între miracolul natural reprezentat de
Aurora boreală, prin fotografiile surprinse de Alex Conu în Norvegia, dincolo
de Cercul Polar, și propunerea curatorială a lui Erwin Kessler, „Ucenicie
printre arte. Sorin Costina, colecționar”, care aduce până la 25 iunie la
București o parte din colecția de artă a acestui medic din Brad, Hunedoara,
între ale cărui lucrări găsim unele semnate de Corneliu Baba, Horia Bernea ori
Paul Gherasim.
M-am
îndreptat apoi spre zona Pieței Sf. Vineri, unde se pregătea marea premieră a
nopții: două ore cu Muzeul de Istorie și Cultură a Evreilor din România. Deja
înainte de ora deschiderii, în fața Templului Coral se formase o coadă de
vizitatori dornici să pătrundă într-un loc cu acces extrem de limitat pentru
persoanele din afara comunității. Custodele templului ne-a purtat prin istoria
acestuia, începută în anul 1864, ce a avut ca rezultat unul din cele mai
frumoase monumente ale cultului mozaic. Același ritual a fost reluat și la
Sinagoga Mare, Templul Unirea Sfântă și Sinagoga Eșua Tova de lângă Piața
Romană, cea mai mică dintre toate.
Muzeul
din parfumerie
La
Muzeul Hărților am găsit, dincolo de exponatele obișnuite, parcă intenționat
strecurate printre acestea, lucrări recente desprinse din volume speciale de
cărți bibliofile, hărți artistice realizate în stilul celor vechi de
ilustratoarea franceză Ghislaine Escande, pornind de la texte semnate de
Gilbert Lascault, una dintre cele mai recente apariții a lor fiind un volum cu
hărți ale obiectelor pierdute din Parisul Belle Epoque. Aflat în același
elegant cartier, Muzeul „Victor Babeș” este încă în așteptarea unei binevenite
renovări, asemenea celei de care s-au bucurat deja alte sedii ale Muzeului
Municipiului București (MMB), cum este cazul recent redeschisului Observator
astronomic, și el luat cu asalt de public în această noapte.
Înainte
de a părăsi zona Dorobanți, am mai descoperit un loc ce părea extrem de
interesant din prezentarea de pe site-ul NM, o altă participare în premieră:
Muzeul parfumului. Întâlnirea a fost ușor dezamăgitoare. În primul rând, mi s-a
părut impropriu ca o încăpere micuță aflată în partea din spate a unei
parfumerii să poarte numele de muzeu. Mai mult, prezența acestuia nu era
semnalată vizual în niciun fel, iar exponatele, în marea lor majoritate
sticluțe de parfum, dar și alte produse cosmetice ale unor case renumite, nu
aveau niciun fel de etichete explicative care să informeze vizitatorul. În
lipsa ghidului, ne-am fi aflat doar înaintea unor vitrine pline ochi cu recipiente
plăcut mirositoare, și cam atât. Mulțumită lui, am aflat totuși că un
colecționar privat a decis să își împărtășească pasiunea și cu alții, că în
posesia lui se află câteva mii de piese printre care și unele rare, cum ar fi
parfumul GinFizz creat pentru Grace Kelly în anii ʼ50, sau parfumul Mon Boudoir
al Reginei Maria, din 1918. Inițiativa este lăudabilă, dar mai e de lucru la
formă și la prezentare, iar între timp ar putea găsi pentru colecție un nume
mai modest decât cel de Muzeu.
Cele
două muzee Minovici de la fântâna Miorița constituie în fiecare an o întâlnire
nocturnă privilegiată, datorită farmecului incontestabil al arhitecturii celor
două vile, atât de diferite și totuși în armonie una cu cealaltă, și al
parcului ce le înconjoară, revenit la viață după finalizarea lucrărilor de
reamenajare. Accesul în Muzeul de Artă Populară „Doctor Nicolae Minovici”,
parte a MMB, făcându-se mai lent, din cauza spațiilor înguste din interior, a
dus la formarea unei cozi care s-a menținut întreaga seară, transformată într-o
experiență agreabilă prin muzică și teatru, cu reprezentații reluate periodic.
Alături,
Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnică-Minovici” și-a organizat
programul în jurul expunerii publice a unei lucrări rar prezentate, „Cap de
copil“ de Constantin Brâncuși, provenind din colecția acad. G. Oprescu, aflată,
ca și muzeul, în subordinea Academiei Române, și care va reintra în circuitul
public odată cu finalizarea lucrărilor de restaurare la imobilul ce va găzdui
Muzeul de Artă al Academiei Române „Acad. G. Oprescu”.
Graba
la culcare, sau... la distracție?
Orele
erau deja târzii, dar programul arăta că ar mai fi câteva muzee deschise. Din
păcate, ajunsă la fața locului, aveam să constat că nu este tocmai așa. Mi s-a
întâmplat întâi la Castelul Țepeș din Parcul Carol I, sediul Oficiului Național
pentru Cultul Eroilor, unde totul era ferecat cu un ceas înainte de cel
anunțat. Doar luminile erau aprinse, prilej pentru câteva fotografii în
nocturnă. Am încercat apoi să intru la Școala Centrală, unde am fost
întâmpinată de un paznic evident deranjat de toată vânzoleala de peste noapte,
care abia aștepta să tragă obloanele. În total contrast cu atitudinea lui
plictisită, se auzea de dincolo de gard un grup de liceeni cu chef de distracție,
probabil dintre cei care fuseseră voluntari la plimbat oaspeții prin școală,
care petreceau nevoie mare. Inclusă în evenimentul „Noapte albă în cartierul
Icoanei”, Rezidența BRD Scena 9, gazda Salonului european de bandă desenată,
era mult mai primitoare, cu o lumină filtrată, discretă, cu posibilitatea de a
vedea lucrările expuse și cu o piesă de teatru aflată în plină desfășurare în
mansardă.
La
fel de ospitalier s-a dovedit a fi și Muzeul „Vasile Grigore”, care a realizat
pentru NM expoziția temporară „Flori de colecție”, tablouri cu flori din
patrimoniul muzeului. A venit și momentul reîntoarcerii pentru două ultime
vizite în tihnă. Prima, la Muzeul Colecțiilor, pentru întâlnirea cu obiectele
ce populează lumea fizică, dar și pe cea imaginară a artistului Ștefan Câlția,
care ne așteaptă până la 20 septembrie. Expoziția ne prilejuiește întâlnirea cu
obiecte ale trecutului și rădăcinilor noastre țărănești, cu lucruri simple, dar
esențiale. Al doilea popas amânat, Muzeul Național de Artă al României, unde am
intrat mai întâi în Galeria de Artă Veche Românească, cu expoziția temporară
„Ceruri de purpură. Văluri liturgice cu tema Plângerii”, continuând apoi prin
Galeria de Artă Europeană, la parterul căreia se afla expus, special pentru NM,
un vas de ceramică din zona Golfului Persic din Colecția de Artă Orientală. Tot
cu ocazia NM a fost lansată și aplicația „ARTmobile – Un muzeu la îndemână!”
pentru telefoanele mobile, care ușurează apropierea și mai buna cunoaștere a
unor opere deosebite din colecțiile MNAR. Apoi, cu pașii care se pierdeau
printre ai celorlalți vizitatori neobosiți, cu ochii ce făceau popas lângă El
Greco sau Bruegel, am mai încheiat o noapte de experiențe culturale deosebite,
presărată cu momente surpriză.
