Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Contribuţii la promovarea pneumologiei româneşti

Viața Medicală
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN miercuri, 19 decembrie 2012

Cercetător în laboratorul de bacteriologie şi biochimie al fostului Institut de Ftiziologie din Bucureşti (actualul Institut de Pneumologie „Marius Nasta“), dr. Eugeniu Păunescu a avut contribuţii importante în studiul tuberculozei; a brevetat trei medicamente cu acţiune terapeutică în infecţii, atât în ţară, cât şi în străinătate. Un articol despre realizările acestuia semnează prof. dr. Florin Mihălţan. 

   Spitalul Filaret, primul pentru tuberculoză din Bucureşti, creat în 1906, datorită eforturilor susţinute ale profesorului Ioan Cantacuzino şi ale doctorului G. Proca, şi-a continuat activitatea ca o unitate de avangardă în promovarea ideilor progresiste ce priveau organizarea luptei antituberculoase din România şi formarea cadrelor de specialitate, până la al Doilea Război Mondial. Institutul a fost construit lângă vechiul Spital Filaret al Societăţii pentru Profilaxia Tuberculozei, fără însă ca acesta să fie desfiinţat.
   Din 1949, când a luat fiinţă Institutul de Ftiziologie de atunci, actualmente Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“, şi-a orientat activitatea pe trei paliere, unul fiind cercetarea ştiinţifică, având ca obiectiv principal „stabilirea unei concepţii unitare de luptă contra tuberculozei, elaborarea unor criterii de dezvoltare a reţelei de specialitate, în concordanţă cu principalele aspecte epidemiologice“. Cercetarea aplicată în cadrul Institutului a abordat o gamă largă de preocupări (din punct de vedere experimental, clinic şi organizatoric), atât în ceea ce priveşte lupta antituberculoasă, cât şi legate de ftiziopediatrie, bronhologie, explorări funcţionale, chirurgie toracică şi pneumologie.
   Una din personalităţile care şi-au desfăşurat întreaga activitate ştiinţifică în Institutul de Ftiziologie a fost dr. Eugeniu Păunescu, care, începând din 1956, a fost cercetător ştiinţific principal în laboratorul de bacteriologie şi biochimie.
   Eugeniu Păunescu a absolvit Liceul Militar „D. A. Sturdza“ din Craiova, în 1944; caracterizarea din foaia de apreciere a directorului liceului ni-l prezintă ca pe un tânăr „inteligent, cu voinţă, foarte punctual, foarte rânduit, foarte bine format în sensul educaţiei morale, dând dovadă de un spirit pronunţat de camaraderie, un element bine educat, foarte disciplinat, cu mult bun-simţ, o fire docilă şi liniştită“. Între 1944 şi 1948, urmează cursurile Facultăţii de Fizico-Chimice de pe lângă Universitatea Bucureşti, dar nu-şi ia licenţa, deoarece, din 1945, urmează paralel şi cursurile Facultăţii de Medicină Generală din Bucureşti. O absolvă în 1951, parcurgând primele etape ale formării profesionale ca stagiar în Laboratorul central de bacteriologie şi serologie al Spitalului Central Militar (1947–1948), extern prin concurs (1948), preparator la Institutul „Dr. I. Cantacuzino“ (1948–1952). Îşi continuă activitatea ca medic de laborator la Sanepidul „V. I. Lenin“ şi Antiepidemic „V. I. Lenin“ (1952–1953); concomitent cu funcţia de inspector sanitar central la Ministerul Industriei Alimentare (1953–1956), o ocupă pe cea de şef de laborator la Catedra de ftiziologie IMF Bucureşti (1954–1957). Devine redactor tehnic al revistei „Studii şi cercetări de biochimie“, la Editura Academiei RPR, începând cu octombrie 1957, până în 1968. În decembrie 1958, este ales secretar al Secţiei de ftiziologie normală şi patologică pentru subsecţia de biochimie medicală a Societăţii Ştiinţelor Medicale, filiala Bucureşti. Îşi începe activitatea ştiinţifică în octombrie 1956, obţinând prin atestare titlul de cercetător ştiinţific principal specialitatea biochimie la Institutul de Ftiziologie din Bucureşti, iar doi ani mai târziu i-a fost conferită distincţia „Evidenţiat în munca medico-sanitară“. Obţine prin concurs titlul de medic primar în specialitatea microbiologie şi inframicrobiologie (1959) şi atestatul de cercetător ştiinţific principal în Laboratorul de bacteriologie şi chimie al Institutului de Ftiziologie (1960).
   În ceea ce priveşte activitatea didactică, între 1951 şi 1952 a ţinut o serie de prelegeri de biochimie la cursurile de perfecţionare a medicilor de laborator, organizate de Ministerul Sănătăţii pe lângă Institutul „Dr. I. Cantacuzino“. În aceeaşi perioadă, a redactat capitolele despre biocatalizatori (vitamine, enzime, hormoni) din primul manual de biochimie pentru şcolile medii sanitare. În calitate de şef laborator la catedra de ftiziologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, a făcut demonstraţii şi lucrări practice de biochimie şi hematologie, susţinând prelegeri despre structura chimică şi biologia celulei micobacteriene la cursurile pentru specializarea şi perfecţionarea medicilor ftiziologi. Chiar şi după încheierea contractului cu Facultatea de Medicină, a continuat să predea atât direct, în cadrul cursurilor de specializare a medicilor, cât şi indirect, în cadrul lectoriului Institutului Clinic de Ftiziologie, participând cu prelegeri şi demonstraţii practice de biochimie la perfecţionarea cadrelor de laborator din reţeaua de tuberculoză.
   Şi-a început activitatea ştiinţifică la Institutul de Micro­biologie, Epidemiologie şi Parazitologie „Dr. I. Cantacuzino“ şi a continuat-o în cadrul colectivului de antibiotice şi variaţiune microbiană al Academiei Române, avându-l responsabil pe acad. M. Ciucă, dar şi la Catedra de ftiziologie a IMF Bucureşti şi la Institutului Clinic de Ftiziologie Bucureşti. A contribuit la efectuarea de studii şi a coordonat cercetări sistemice privind mecanismele de acţiune antimicrobiană, metabolizarea în organism şi efectele secundare ale antibioticelor şi chimioterapicelor, modificările de structură, compoziţie chimică şi metabolism la bacteriile patogene sub acţiunea chimio­tera­picelor, caracterele metabolismului organismului-gazdă în cursul infecţiei tuberculoase, reacti­vitatea biochimică şi imunologică a macro­fagului histioid în tuberculoză, obţinerea, purificarea şi caracterizarea chimică şi imunologică a fracţiunilor antigenice bacteriene etc. Şi-a îndreptat activitatea spre determinarea electroforetică a proteino­gramei bolnavilor internaţi în Spitalul Filaret şi determinarea prezenţei izoniazidei în urina bolnavilor ce fac ambulatoriu tratamentul antituberculos. Iată câteva teme importante de cercetare pe care le-a coordonat: criterii meta­­bolice de diferenţiere a tipurilor de Mycobac­terium; reactivita­tea enzima­tică a ţesuturilor organis­mului sensibi­lizat la bacilul tuber­culozei; studiul electro­foretic al modificărilor protei­nelor plasmatice în tuberculoza pri­mară şi secundară; teste enzimatice în diag­nos­ticul diferenţial al tuberculozei.
   În 1962, primeşte premiul „Dr. Victor Babeş“ al Academiei Române; în 1969, devine doctor în ştiinţe medicale, iar doi ani mai târziu, bursier OMS la un curs de chimie clinică (avansaţi) din Danemarca.
   A fost membru titular al Societăţii Române de Pneumoftiziologie, al Comisiei naţionale de biochimie, al Uniunii internaţionale contra tubercu­lozei şi bolilor respiratorii (din 1968). A fost redactor ştiinţific şi membru în colegiile de redacţie ale publicaţiilor: „Studii şi cercetări de biochimie“, „Probleme de tuberculoză“, „Pneumo­ftiziologia“.
   Este coautor la 18 brevete de invenţii. A publicat, ca autor şi coautor, în ţară şi în străinătate, peste 240 de lucrări ştiinţifice, din care 12 tratate şi monografii. Amintim, dintre acestea: „Metode biochimice de diagnostic şi cercetare“ (cu Ştefan Berceanu, la Editura Medicală, Bucureşti, 1960); „Fiziologie bacte­riană“ (cu Lydia Mesrobeanu, la Editura Academiei RPR, 1960; ediţia II-a, în limba rusă, la Editura Meridiane, Bucureşti, 1963); „Biologia şi patologia imunităţii“ (cu Şt. Berceanu, la Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1981). A redactat termenii de biochimie şi biofizică din Dicţionarul Medical (Editura Medicală, Bucureşti, 1969); capitolele de structură a antigenelor, hipersensibilitate şi imunitate bacteriană din tratatul „Imunologie şi Imuno­patologie“ (sub redacţia prof. dr. L. Mesrobeanu şi conf. dr. Şt. Berceanu, Editura Medicală, Bucureşti, 1968). Lucrarea „Fiziologie bacteriană“ a fost elogios primită: Academia Română a distins-o în 1962 cu premiul „Dr. V. Babeş“, iar în străinătate au fost făcute mai multe cereri pentru a fi tradusă în limbi de mare circulaţie.
   A participat la o serie de manifestări ştiinţifice în ţară şi peste hotare, prezentând comunicări personale, rapoarte ori corapoarte. Dintre acestea: simpozioane de biochimie („Electroforeza în medicină şi biologie“, Bucureşti, 1961; „Antibiotice şi enzime“, Iaşi, 1965; „Izoenzimele“, Bucureşti, 1968); primul congres internaţional de biochimie (Cambridge, 1949); al şaptelea congres internaţional de chimie clinică (Geneva şi Evian, 1969); conferinţele naţionale ale Societăţii de Ftiziologie (ediţiile VII, VIII şi IX, Bucureşti); conferinţele internaţionale ale Uniunii internaţionale contra tuberculozei (Roma, 1963; Amsterdam,1967); colocviile internaţionale din 1967 şi 1968, de la Forschungsinstitut Borstel (Germania), privind fracţiunile imunizante ale micobacteriilor şi noile tuberculostatice; congresul naţional de microbiologie medicală (Bucureşti, 1965); simpozioanele „Chimioprofilaxia tuberculozei“ (Bucureşti, 1961); „Diagnosticul de laborator în tuberculoză“ (Iaşi, 1967).
   În Institutul Clinic de Ftiziologie, între 1956 şi 1970, a restructurat şi pus în funcţie Sectorul de biochimie şi fiziologie bacteriană, iar în 1963–1964 a organizat un Laborator de cercetări experimentale cu radioizotopi.
   Contribuţiile sale importante, dintre care multe originale, cuprind modifi­cările de structură, metabolism, viru­lenţă şi capacitate antigenică a stafilo­co­cului, colibacilului şi micobacteriilor sub influenţa unor antibiotice; modificările metabolice ce însoţesc transformarea mono­nuclearelor în macrofage şi participarea la răspunsul imun al acestora din urmă; punerea la punct de noi metode pentru identi­ficarea inactiva­torilor lenţi/rapizi ai izoniazidei, supra­vegherea autoad­minis­trării izoniazidei în tratamente ambulatorii, dozarea unor tuberculo­statice în produse biologice; metode de identificare a unor markeri de diagnostic/evolutivitate în tuberculoză, sarcoidoză, silicoză, cancer bronho­pulmonar; obţinerea unor fracţiuni antigenice micobacteriene cu capa­citate vaccinantă sau utilizabile în aprecierea evolutivităţii tuberculozei sub tratament; obţinerea unor trei noi medicamente (brevetate în ţară şi străinătate) cu acţiune terapeutică în infecţii variate (inclusiv tuberculoza), boli cu compo­nentă imună, cancer bronhopulmonar. Realizarea lor s-a făcut cu aportul multor unităţi de cercetare, în cadrul unor contracte de cercetare ştiinţifică finanţate de CNST şi Academia de Ştiinţe Medicale, ale căror iniţiator şi responsabil coordo­nator a fost doctorul Eugeniu Păunescu. Toate aceste contribuţii ale sale nu au voie să treacă neobservate.

 

 

La baza acestui text stau materiale documentare privind viaţa şi activitatea doctorului Eugeniu Păunescu, provenind din arhiva familiei Onicescu, puse la dispoziţie de prof. dr. Doina Onicescu, cumnata dr. Eugeniu Păunescu. De asemenea, am utilizat şi unele date din „Scurtă introspecţie în trecutul pneumologiei româneşti“ (autori: Ana Pele, Sebastian Pele, sub redacţia prof. dr. Florin Mihălţan), Bucureşti, 2009.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.