Rolul
kinetoterapiei în bolile cronice progresive și limitatoare de viață este de a
îmbunătăți calitatea vieții pacienților și a familiilor acestora. Pentru a
lucra în astfel de situații trebuie avute în vedere diagnosticul, vârsta și
gradul de independență al pacientului. Programele de kinetoterapie vor fi
abordate diferit, în funcție de afecțiuni, pentru că, de exemplu, în prezența
metastazelor osoase trebuie lucrat cu mare grijă la nivelul fiecărei
articulații, fiind important și numărul de repetări efectuate pe fiecare
exercițiu.
Cheia
succesului este reprezentată de repetări puține și exerciții simple, ușor de
executat. În bolile cronice progresive
nu putem discuta de exerciții complexe, cu grad ridicat de dificultate. Este
importantă comunicarea cu pacientul și familia, pentru a înțelege importanța
acestor exerciții efectuate zilnic, chiar și acasă, în afara unității medicale
specializate. Lucrând până la limita durerii, exercițiile vor ameliora
simptomele în zona respectivă, cu un efect psiho-emoțional important pentru
pacient, văzând o îmbunătățire. Manevrele care se pot efectua sunt exercițiile
pasive, active, mobilizări în decubite, tapotajul toracic, kinetoterapie
respiratorie și masaj (de obicei la nivelul tălpilor, gleznelor).
În
concluzie, cei care lucrează cu pacienți cu boli cronice progresive trebuie să
fie conștienți că programele de kinetoterapie nu sunt aceleași ca în afecțiuni
ortopedice sau neurologice.