Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

„Patul“ pacientului respirator

Viața Medicală
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN joi, 19 septembrie 2013
   Un vechi proverb românesc spune „că aşa cum îţi aşterni, aşa dormi“. Oare este valabil şi pentru pacientul român? Şi dacă este să fim mai specifici şi pentru suferindul cu o afecţiune respiratorie de la noi? Face el suficient ca să-şi „primenească“ aşternuturile?
   Dacă ne uităm la datele statistice obţinute din anchete naţionale sau din evaluări, constatăm că acest pacient este extrem de prevalent în cohorta de boli cronice. Cu 9,3% BPOC-işti, cu aproximativ un milion de astmatici, un milion şi jumătate de bolnavi cu tulburări respiratorii în timpul somnului şi 27% cu tabagism cronic, realizăm că povara pentru individ şi sistem este enormă. Pacientul este destul de dezorientat sau, ca să păstrăm termenii de comparaţie, „nedormit“. Dacă privim doar în zona bolii respiratorii obstructive cronice constatăm că este un deficit educaţional teribil: se încurajează non-complianţa la terapie prin absenţa caietului pacientului, prin lipsa peak-flowmetrului  de monitorizare la domiciliu (considerat prea scump pentru a se face o investiţie suplimentară), neacceptarea terapiei inhalatorii (datorită creării dependenţei), refuzul corticoizilor inhalatorii (datorită aceloraşi false moşteniri corticofobice). Nu mai vorbim de lipsa dorinţei de a-şi revedea medicul dacă îi merge bine, dar şi de dorinţa şi presiunea pe care o pune în urgenţă pe camerele de gardă atunci când, nemailuând medicaţia, îşi aduce aminte că este bolnav şi revine în circuit.
   Dar cum facilităm noi medicii, asociaţiile profesionale şi ONG-urile, „odihna“ acestor pacienţi? Avem păcatele noastre, multe la număr, care nu asigură o „saltea“ de calitate pentru „patul“ vieţii acestor bolnavi. Avem puţin timp pentru consultaţii, ele se rezumă adeseori la indicaţii sterile de terapie, fără alte recomandări multidisciplinare, fără apropiere de profilul psihologic al fiecărui pacient. Nu folosim suficiente argumente pentru a-i disciplina şi, mai ales, nu discutăm prea mult despre factorii de risc. Cât despre tabagism, adesea fumăm în faţa lor sau, pur şi simplu fumăm.
   Foarte multe frustrări se ascund şi în faldurile sistemului medical românesc. În ciuda memoriilor depuse de Societatea Română de Pneumologie, lipsa compensărilor în anumite zone, precum CPAP-ul la bolnavul cu sindrom de apnee în somn, face ca aceşti bolnavi să fie diagnosticaţi şi să moară fără tratament. Compensările parţiale ale medicamentelor lasă pacienţii, săraci sau pensionari, pradă non-aderenţei şi non-tratamentului. Faptul că pentru Ministerul Sănătăţii singura problemă este tuberculoza, iar restul afecţiunilor non-tuberculoase nu există, este de asemenea inducător de „insomnii“ în reţeaua de pneumologie. De câte ori nu se aude din gura bolnavului următoarea scuză: nu mi-am putut permite să le cumpăr? Acest adevăr dureros taie aripile entuziaste ale terapeutului şi îl aşază neputincios în faţa unei realităţi sociale extrem de ameninţătoare pentru viaţa individului. Dar ce este mai grav: îl interpune între sistem şi suferindul respirator.
   Sigur că mulţi se vor întreba ce a făcut Societatea Română de Pneumologie pentru a schimba ceva în aceste mecanisme care uzează viaţa pneumologiei de la noi? Au fost multe acţiuni de-a lungul anilor în favoarea pacientului. Începând de la susţinerea  nivelului de educaţie al unui bolnav  astmatic sau cu BPOC prin elaborarea unor jurnale sau caiet de pacient, până la realizarea de campanii de spirometrie gratuite, sprijinirea fumătorului să întrerupă această dependenţă, dotări de laboratoare cu aparatură. Toate s-au făcut şi cu sprijinul unor companii farmaceutice care au înţeles că trebuie să se implice şi în aceste activităţi. Astfel, pneumologii nu au fost doar factori pasivi care au privit, fără a se implica, mersul relaţiei pacient–medic–autorităţi. Ne exprimăm concomitent speranţa că un buget de 6% alocat sănătăţii ar putea rezolva o parte din aceste nerealizări.
    Adesea, Procust îi ademenea pe vechii călători greci în casa lui. Apoi îi obliga să se culce pe un pat de aramă. Atunci când călătorul era mai scurt decât patul, Procust îi intindea corpul, trăgându-l de mâini şi de picioare, până ce-l lungea pe măsura  patului său. Daca oaspetele era mai lung decât patul, Procust îi tăia fie capul, fie picioarele. Prea scurt, sau prea lung, deznodământul era acelaşi: moartea călătorului ghinionist. De câte ori nu facem şi noi acest lucru, voit sau nevoit, cu pacientul respirator? Metaforic, „patul lui Procust“ a devenit simbolul practicilor abuzive de încadrare a oamenilor, a gândirii şi simţămintelor lor, în anumite tipare prestabilite. Ar trebui să ne reamintim permanent de acest lucru când tratăm aceşti bolnavi.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.