Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Pe nedrept ascuns

Viața Medicală
Prof. dr. Hortensiu ALDEA vineri, 3 iulie 2015
Viața Medicală
Dr. Răzvan TUDOR vineri, 3 iulie 2015
Începutul neurochirurgiei româneşti în serviciile de sine stătătoare este marcat de activitatea doctorului Al. Moruzi (care a înfiinţat primul serviciu de neurochirurgie la Iaşi în anul 1933, în cadrul Spitalului Socola), a doctorului D. Bagdasar (care a înfiinţat serviciul în cadrul Spitalului Central de Boli Nervoase din Bucureşti în anul 1934) şi a doctorului Dem. O Vasiliu (fondator al serviciului în cadrul Spitalului CFR – Witing din Bucureşti).
Şansa a făcut ca dr. Al. Moruzi şi dr. D. Bagdasar să aibă succesori dedicaţi Neurochirurgiei, precum dr. N. Oblu, la Iaşi şi dr. C. Arseni, la Bucureşti, care au continuat opera maeştrilor, realizând o tradiţie neurochirurgicală în aceste centre. Deşi avea o bună şcoală neurochirurgicală dobândită în America şi o bună colaborare cu personalităţi ale chirurgiei şi neurochirurgiei româneşti, Dem. O. Vasiliu nu a reuşit să îşi educe un colaborator care să se devoteze acestei specialităţi pline de dificultăţi inerente oricărui început.

 

Format după metoda americană

 

Dem. O. Vasiliu a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în anul 1927. Încă de la începutul activităţii sale s-a dovedit interesat de formarea sa medicală, lucrând ca intern în clinicile unor renumiţi profesori: Amza Jianu şi Ion Jianu – chirurgie, D. Danielopolu şi Nicolae Lupu – medicină internă, Gh. Marinescu şi A. Radovici – neurologie şi Ştefan Beznea – anatomie patologică. În urma unui referat tehnic al exigentului profesor de chirurgie Amza Jianu, Vasiliu primeşte, la 16 decembrie 1931, din partea Facultăţii de Medicină din Bucureşti, o bursă pentru doi ani şi jumătate, în vederea obţinerii unei specializări în domeniul chirurgiei sistemului nervos în Statele Unite.
Aşa cum reiese din fascicula II („Expunere de titluri şi lucrări ştiinţifice“, dr. Dem. O. Vasiliu, 1940), publicată în anul 1940, precum şi din referatele semnate de şefii de clinică pentru care a lucrat, Dem. O. Vasiliu a demonstrat un interes deosebit în acumularea tuturor informaţiilor teoretice şi practice ale neurochirurgiei americane.
În clinica profesorului H. Cushing – Boston, Vasiliu s-a preocupat de chirurgia tumorilor cerebrale şi a hipofizei, lucrând şapte luni (februarie–septembrie 1932), iar alături de profesorul H. Frazier din Philadel­phia a studiat aspecte ale chirurgiei cerebrale, medulare şi a nervilor periferici, în perioada ianuarie–iulie 1933. Sub îndrumarea profesorului W. Dandy din Baltimore, Dem. O. Vasiliu a deprins aspecte de tehnică chirurgicală în diferite capitole de neuropatologie, în perioada iulie–decembrie 1933, iar în serviciul profesorului din clinica Mayo, el a cercetat probleme ale chirurgiei sistemului nervos vegetativ. Între septembrie 1932 şi ianuarie 1933, neurochirurgul a lucrat în clinica profesorului Charles A. Elsberg din Institutul Neurologic din New York, iar în paralel a frecventat şi serviciul de radiologie condus de doctorii W. Schwartz şi Ch. Dyke.
La întoarcerea în Europa, educaţia sa medicală a continuat după metoda americană, fiind completată prin vizite relativ scurte în laboratoarele de neurofiziologie ale profesorilor Scherrington de la Oxford şi J. Barcroft de la Cambridge, precum şi în serviciile de neurochirurgie din Paris, ale profesorilor Th. De Martel şi Clovis Vincent. După reluarea activităţii chirurgicale în cadrul Spitalului Witing – CFR Bucureşti, în cursul vacanţelor de vară, Vasiliu a vizitat pe rând serviciile de neurochirurgie din Europa (Stockholm, Copenhaga, Berlin şi Viena).

 

Apreciat de profesori duri

 

Reluându-şi activitatea în secţia de chirurgie a Spitalului Witing, Dem. O. Vasiliu a introdus toată tehnologia necesară acestei ramuri chirurgicale după şcoala americană, imaginând şi o serie de dispozitive utile specialităţii (cadru de operaţie pentru craniu, scaun pentru efectuarea pneumoencefalografiei). Nu cunoaştem obligaţiile bursierilor Universităţii de Medicină din Bucureşti, dar din fascicula de titlu şi lucrări publicată se remarcă grija deosebită, şi chiar suspectă, cu care doctorul Dem. O. Vasiliu şi-a adunat certificatele şi adeverinţele ce îi confirmă activitatea în cele mai importante clinici de neurochirurgie din America. Însă unele relatări nu sunt clare: nu se precizează dacă a fost operator principal sau doar în echipa operatorie, ca asistent. Din imaginile prezentate de Dem. O. Vasiliu în memoriul amintit, echipa operatorie era alcătuită din mininum cinci membri.
Am urmărit în mod special referinţele obţinute de doctorul Vasiliu din partea profesorilor H. Cushing şi W. Dandy, recunoscuţi drept cei mai severi profesori americani, pentru care politeţea şi amabilitatea protocolară faţă de medicii străini în schimb de experienţă sunt excluse. Într-un raport al Spitalului „Peter Brent Brigham“ din Boston Massachusets, din august 1932, H. Cushing consemnează: „În prezent lucrează ca asistenţi onorifici doctorul D. O. Vasiliu de la Universitatea Bucureşti, doctorul A. R. D. Pattison din New Castel, doctorul A. Stender de la Universitatea din Hamburg“. Prof. dr. W. E. Dandy de la Spitalul Johns Hopkins Baltimore notează, la data de 28 iulie 1933, că doctorul Dimitrie O. Vasiliu urmează cursul întreg de specializare în chirurgia cerebrală.
Cele mai bune aprecieri ale activităţii desfăşurate de doctorul Vasiliu în Statele Unite vin de la profesorul Charles Frasier, care consemnează la data de 11 octombrie 1933: „Doctorul D. O. Vasiliu a fost asistent onorific în Departamentul neurochirurgical, de la 25 ianuarie 1933 până la 5 iulie 1933. Domnia sa a avut oportunitatea de a examina un număr foarte mare de cazuri neurochirurgicale şi de a lucra ca prim asistent la un număr de operaţii. L-am găsit foarte conştiincios în îndatoririle sale şi ne-am bucurat avându-l printe noi“.

 

Traumatologie şi explorare radiologică

 

Din memoriul de titluri şi lucrări prezentăm câteva capitole de patologie a sistemului nervos pe care Dem. O. Vasiliu le-a abordat. Referitor la traumatologia craniocerebrală, Vasiliu pledează pentru tratamentul de urgenţă al diferitelor forme de fracturi (deschise, cu înfundare), cu sau fără modificări ale stării de conştienţă, în care examenul clinic este coroborat cu o explorare radiologică succesivă. Această temă a fost abordată prin lucrări ca: Tratamentul imediat al traumatismelor craniocerebrale; Revista Chirurgia 1935, nr. 5–6; Consideraţii asupra traumatismelor craniocerebrale cu referinţă la fracturile bazei de craniu; Revista Spitalul 1938, nr. 10.
În ceea ce priveşte explorarea radiologică craniocerebrală, reamintim printre lucrările neurochirurgului: Diagnosticul roentgenologic al neoplasmelor cerebrale. Revista Spitalul, 1935; Valoarea pneumografiei cerebrale (ventriculografiei şi subarahnoidografiei) în diagnosticul şi tratamentul leziunilor intracraniene. Buletinul Societăţii de Radiologie, 1935, nr. 6–9; Diagnosticul radiologic al leziunilor meningocerebrale în epilepsie. Congresul al III-lea Naţional de Radiologie şi Electrologie Medicală, Iaşi, 1939; Semne radiologice patognomonice în tumorile cerebrale, dr. Dem. O. Vasiliu, dr. G. C. Bălescu; Congresul al III-lea Naţional de Radiologie şi Electrologie Medicală, Iaşi, 1939; Parapareza în cadrul maladiei Recklinghausen. Dr. Dem. O. Vasiliu, dr. S. Drăgănescu, dr. F. Dimitriu, Revista Spitalul, 1929; Contribuţii la studiul transplantării trunchiurilor nervoase. Studiul Histochirurgica, Teză în medicină şi chirurgie în anul 1930, efectuată în Clinica neurologică „Prof. Gh. Marinescu“ şi Institutul Clinico-Chirurgical „Conf. I. Jianu“; Consideraţiuni asupra diagnosticului şi tratamentului chirurgical al neoplasmelor cerebrale. Revista Spitalul, iunie 1935; Consideraţii asupra traumatismelor craniocerebrale cu fractura bazei craniului. Revista Spitalul nr. 10, 1938; Consideraţii asupra adenoamelor hipofizare. Indicaţii de tratament chirurgical şi radiologic. Revista Spitalul, octombrie 1933.

 

Obstacole în completarea istoriei

 

Nu am avut posibilitatea să cercetăm activitatea neurochirurgicală a doctorului Dem. O. Vasiliu în arhiva Spitalului Witing, din perioada 1941 până la pensionare, şi nici în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. După evenimentele din decembrie 1989, întâmplător, am căpătat informaţia că doctorul Dem. O. Vasiliu poate fi contactat. Preocupaţi de începuturile neurochirurgiei moderne româneşti, am încercat un dialog telefonic cu domnia sa, însă am întâmpinat o curioasă reţinere, deşi i-am prezentat importanţa informaţiilor pe care am putea să le transmitem neurochirurgiei româneşti. Din această singură convorbire telefonică am înţeles că era foarte ocupat cu redactarea unui dosar, prin care îşi asuma o serie de priorităţi neurochirurgicale, ce urma să fie adresat unui for ştiinţific european.
În respectul adevărului istoric, ne revine obligaţia să reluăm cercetările asupra activităţii personalităţii doctorului Dem. O. Vasiliu, pentru a întregi o istorie ce onorează medicina românească.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.