Modificările demografice, creşterea densităţii populaţiei, sărăcia locuitorilor defavorizaţi din centrele urbane, in diverse zone geografice ale globului au fost semnalate, in ultimele două decenii, ca factori ai resurgenţei unor boli precum tuberculoza, dizenteria şi holera. Intre deceniul 5 şi cel ultim al secolului 20, populaţia globului a crescut de la 2,5 la peste şase miliarde, creşterea de varf fiind inregistrată in zona Africii şi Asiei. Urbanizarea masivă, fuga din rural in urban, supraaglomerarea marilor aşezări urbane cu peste 10 milioane de locuitori reprezintă elementele complexului de interacţiuni, factorii facilitanţi.

  Călătoriile internaţionale şi comerţul global, cu creşteri fără precedent, au permis difuzarea rapidă a patogenilor, corelată cu diversitatea şi rapiditatea mijloacelor de transport, traficul aerian şi maritim (uriaşele nave de croazieră, cu focare epidemice la bord, au favorizat difuziunea, in porturile unde s-a staţionat).

   Conflictele locale armate, refugiaţii au generat epidemii extinse şi necontrolate (patogenii dizenterici, Salmonella, mycobacterii tuberculoase).

   Calamităţile naturale (cutremure, inundaţii, tsunami) au determinat sistematic apariţia unor boli ca dizenteria, holera şi tuberculoza.

   Importul unor animale de companie exotice (reptile, iguane, broaşte ţestoase), importul masiv de fructe şi legume contaminate cu bacili dizenterici, E. coli toxigeni, vibrioni holerici, s-au corelat cu creşteri ale frecvenţei toxiinfecţiilor alimentare.

   Modificările comportamentului, dietele alimentare, înmulţirea fast-foodurilor, servirea salatelor de crudităţi, a hamburgerilor preparaţi central şi distribuiţi la distanţă au fost la originea unor focare epidemice.

   Creşterea numărului de creşe şi a numărului de copii asistaţi au facilitat transferul patogenilor prin contactul strans al copiilor şi prin deficienţe ale igienei personale. Riscul copiilor din centrele de asistenţă este de 1,6–3,4 ori mai mare comparativ al celor ingrijiţi in familie. Incidenţa afecţiunilor respiratorii, a otitei medii acute sunt exemple recunoscute.

   Incidenţa crescută a infecţiilor veneriene atestă modificările comportamentului sexual (parteneri multipli, droguri, contraceptive).

   Modificările tehnologice, metodele noi in producţia industrială a alimentelor au creat noi nişe pentru patogeni. Se citează contaminarea centrală a 250.000 de hamburgeri, retraşi apoi din comerţ, după contaminarea cu E. coli 0157/H7. In 1992 a fost semnalată contaminarea cu Salmonella a branzeturilor unei fabrici, ceea ce a determinat o extinsă izbucnire epidemică de salmoneloză in SUA.

   Utilizarea mijloacelor tehnologiei moderne (radiaţii, chimioterapie, terapii imunosupresive, dializa şi dispozitivele intravasculare) a determinat o frecvenţă mai mare a infecţiilor oportuniste. Se adaugă creşterea transmiterilor de patogeni (mai ales stafilococi) prin transfuzii de sange integral sau derivate. Amintim terapia imunosupresivă care insoţeşte intervenţiile transplantului de organe, mărind susceptibilitatea la infecţii. Utilizarea hiperabsorbantelor s-a asociat cu şocul toxic menstrual, agentul incriminat fiind stafilococul auriu.

   Modificările tehnologice in agricultură, impăduririle din jurul aşezărilor umane, utilizările recreaţionale au permis inmulţirea căpuşelor şi apariţia/creşterea incidenţei cazurilor de boală Lyme, in zone in care Borellia burgdorferi se transmite cu uşurinţă. Ixodidele au transmis şi ehrlichioza monocitară sau anaplasmoza umană. Modificări in ambientul acvatic şi urbanizarea au contribuit la reapariţia holerei. In 1995, ploile masive in Nicaragua au fost la originea izbucnirilor de leptospiroză, apele fiind contaminate cu urina animalelor infectate (mai ales caini). Inundaţiile sunt citate drept factor facilitant in apariţia izbucnirilor determinate de Vibrio parahemolyticus, cu transmitere prin ingestia de scoici.

   Adaptarea microbiană şi mutaţiile cresc virulenţa sau rezistenţa microbiană (Vibrio cholerae 0139, tulpinile de Campylobacter, stafilococul auriu producător de betalactamază, enterococii rezistenţi la vancomicină, pneumococii rezistenţi nu numai la penicilină, Neisseria gonorrhoeae, Shigella dysenteriae 1 rezistentă la agenţii cu acţiune antibacteriană).

   Declinul dramatic al infrastructurii de Sănătate publică a fost asociat cu reemergenţa tuberculozei, difteriei (URSS) şi a pestei pulmonare (India, 1994).          

   Bioterorismul utilizează agenţi biologici periculoşi, trei din cei şase agenţi biologici din categoria A fiind reprezentaţi de Yersinia pestis, Bacillus anthracis şi Clostridium botulinum.

   Pentru toate considerentele mai sus-enumerate, literatura de specialitate şi organismele internaţionale atrag atenţia asupra necesităţii adoptării unor programe care să reflecte creşterea capacităţii de răspuns la nivel global.