Miniștri ai sănătății din 53 de țări membre ale regiunii
europene a Organizației Mondiale a Sănătății au aderat la o strategie ce are în
vedere reducerea considerabilă a consumului de tutun. Aceasta a fost prezentată
la cea a 65-a întrunire a comitetului regional pentru Europa, potrivit unui
comunicat de presă postat pe site-ul organizației. „Noile generații nu pot
înțelege că oamenii obișnuiau să fumeze în avioane, autobuze, restaurante sau
în birouri. Realizările din ultimii douăzeci de ani au arătat că visul Europei
de a controla cu succes fumatul nu este de nerealizat. Câștigurile, în cazul în
care controlul fumatului se va face în mod eficient, vor fi majore. Dar trebuie
depuse eforturi mari înainte. Guvernele trebuie să implementeze integral
măsurile prevăzute în Convenția-cadru privind controlul tutunului și să
stabilească un obiectiv comun: o Europă în care fumatul nu este o normă
socială“, a declarat dr. Zsuzsanna Jakab, director regional OMS Europa.
Strategia adoptată de statele membre în decembrie 2013, în
Turkmenistan, cuprinde o serie de acțiuni cu un impact ridicat asupra unor
domenii specifice. Fiecare acțiune are în vedere descurajarea fumatului prin
măsuri care implică aplicarea legislației în ceea ce privește consumul de tutun
în special în spațiile adresate copiilor, cum ar fi școlile și grădinițele sau
alte medii de îngrijire a copiilor, dar și în spațiile private și în mașinile
care transportă copii. De asemenea, se au în vedere și măsuri de interzicere a
tuturor formelor de publicitate care promovează tutunul și a plasării de
produse ce au legătură cu fumatul în mass-media, precum și măsuri de creștere a
gradului de conștientizare publică, prin educarea populației, și în special a
celei tinere, dar și prin campanii de informare asupra riscurilor pe care le
implică fumatul.
Potrivit comunicatului de presă, unele țări deja au anunțat
termenul limită până când vor implementa măsurile de interzicere a fumatului.
Astfel, Irlanda s-a angajat să aplice toate măsurile până în 2025, Finlanda
până în 2040 și Scoția până în 2034. OMS Europa îndeamnă guvernele să
stabilească obiective naționale concrete pentru a putea reduce consumul de
tutun până în 2025. Pentru a atinge obiectivele stabilite, este necesară
implicarea ministerelor sănătății, finanțelor, agriculturii, educației,
mediului, afacerilor sociale și comerțului.
Toate bune și frumoase. Aparent, avem tot ce ne trebuie. Gânduri
bune, scheme de organizare, îndemnuri etc. Avem chiar și dreptul să visăm.
Problema este că toți cei care s-au implicat în această luptă de control s-au
lovit în ultimele luni de o serie de frâne puse în funcțiune cu abilitate și
multă diplomație tocmai de cei care sunt responsabili de aplicarea
Convenției-cadru privind controlul tutunului. Oprirea și chiar blocarea
demersurilor deopotrivă de partidele de guvernământ și de cele din opoziție a
demonstrat acest lucru. Termenele date de Uniunea Europeană includ multe
capitole din această convenție, în timp ce la noi sunt adesea enunțate doar pe
linie de control al tabagismului. Nu putem uita că România s-a opus de fiecare
dată când a fost vorba de diferitele directive privind controlul tutunului și
tabagismul.
În aceste condiții, mă întreb: oare vom face vreodată acest pas?
Când? Și mă gândesc chiar mai departe: oare nu cumva se va da o lege „nouă“,
dar atât de fasonată de amendamente introduse peste noapte, încât să fie doar o
copie a legii vechi, protectoare pentru fumători în dauna nefumătorilor –
victime nevinovate ale unui risc pe care nu și-l asumă? Până la a avea un
răspuns la acest set de întrebări, o simplă privire către spațiile publice din
România poate aduce lumină. Aeroportul Otopeni – poarta de intrare în țară –
este un aeroport „afumat“; în urmă cu aproape doi ani, era în premieră un aeroport
unde nu se fuma. Spațiile pentru fumători s-au extins progresiv, pe toate
etajele, cu uși care se deschid permanent lăsând afară fumul ucigător și
afumând totul în cale. În școli, profesorii fumează în cancelarii; elevii – la
fel, în fața tuturor. Se fumează în spitale și nimeni nu aplică prevederile
unei legi vechi de zece ani, ciuntită și șchioapă din start. În clădirea
parlamentului se fumează cu nonșalanță, în televiziuni tai fumul cu cuțitul,
iar presa scrie despre ineficacitatea medicației pentru sevrajul fumătorului și
despre țigară, trabuc, pipă ca surse de inspirație pentru scriitori și poeți,
uitând că mulți dintre aceștia au murit precoce și nu au mai ajuns să producă
opere literare. Cabinetele de consiliere suferă prin impunerea unei birocrații
stufoase, care taie elanul de asistare a fumătorilor, nemaivorbind de faptul că
medicii nu sunt plătiți corespunzător.
Probabil că și strategia frontului antifumat a fost greșită,
așteptând ca întâlnirile cu factorii decizionali să dea roade. Se impune o
politică mai agresivă, care să reunească toate societățile profesionale, așa
cum, de fapt, se și conturează. Până una-alta, ne bălăcim în promisiuni și
recomandări, cu schimburi de politeți între oficialitățile românești și
responsabilii europeni.
