Sfârşitul de an ne oferă întotdeauna prilejul de a face un bilanţ cu
bune şi rele, cu realizări, împliniri şi insuccese. Pentru sistemul de
sănătate din România, un astfel de bilanţ ar aduce în prim-plan
subfinanţarea care, deşi cronică, an de an îmbracă un aspect acut
decompensator şi, odată cu aceasta, verigile înlănţuite ale lipsurilor
din spitale, ale condiţiilor deficitare de practicare a profesiei şi
respectiv de acordare a îngrijirilor de sănătate, ale veniturilor
personalului medical diminuate dramatic şi ale unui exod al medicilor
spre toate colţurile lumii, în speranţa unui trai decent şi a unei
împliniri profesionale, potrivit competenţelor dobândite în ani de
studii. Toate acestea s-au petrecut şi se petrec pe fondul unei imagini
construite de către decidenţi, potrivit căreia corpul medical ar fi slab
pregătit, dornic de îmbogăţire peste noapte pe seama statului şi a
pacienţilor, consumator de resurse costisitoare fără justificare,
imagini care, zi de zi, au alimentat acuzaţii de malpraxis tocmai de
către cei cărora li s-a semnalat în permanenţă că problema principală
este cea a sistemului bolnav.
Ne mândrim însă cu încrederea pe care o învestesc în noi pacienţii. Ne mândrim cu sprijinul pe care ni-l acordă. Ne mândrim cu solidaritatea de care dau dovadă. Toate acestea au fost concretizate şi oficializate într-un parteneriat dintre Colegiul Medicilor din România şi Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor (COPAC) pentru a dovedi că împreună suntem o forţă. Astfel, pentru a spulbera orice urmă de suspiciune, pacienţii au fost încurajaţi să-şi desemneze reprezentanţi în comisiile medicale de specialitate. În plus, propunerile Colegiului Medicilor din România sunt de a promova reprezentarea pacienţilor în oricare
comisie sau consiliu care ia decizii în legătură cu sănătatea şi îngrijirile de sănătate, pacientul fiind principalul beneficiar al acestora. De asemenea, Colegiul Medicilor din România a sprijinit şi a participat activ la întrunirile şi conferinţele diferitelor asociaţii de pacienţi, fiind întotdeauna în mijlocul acestora.
Pentru această încredere, la vremuri în care profesia medicală este supusă unei presiuni inacceptabile din partea decidenţilor, pentru care dreptul la sănătate nu există pentru că este extrem de costisitor şi consumator de bugete, ţinem să atragem atenţia că sănătatea şi viaţa nu au preţ. Pentru sprijinul pe care ni-l acordă pacienţii, trebuie să găsim resursele de a continua demersul umanist al profesiei medicale, de a continua tradiţia unei arte şi a de nu ne abate de la Jurământul lui Hipocrate.
Să reclădim speranţa şi încrederea plecând de la aceste premise.
Sărbători fericite şi La mulţi ani!
