Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ A TOXIINFECŢIILOR ALIMENTARE

Viața Medicală
Monica TELEMAN vineri, 2 iulie 2010

   Toxiinfecţiile alimentare reprezintă o problemă globală de sănătate publică. Determinate de peste 250 de patogeni cauzali, bacterii, virusuri şi paraziţi, toxiinfecţiile alimentare se manifestă printr-o simptomatologie comună care nu oferă posibilitatea diagnosticului etiologic; vomele şi diareea sunt nelipsite, insuficiente însă în a constitui un sindrom clinic care să poată fi atribuit tuturor toxiinfecţiilor alimentare.
   Supravegherea presupune deci cunoaşterea caracteristicilor fiecărui agent patogen, pentru a judeca contribuţia epidemiologică a alimentelor contaminate.(...)

 

   De la exemplul Listeriei monocytogenes, care se transmite predominant prin alimente, ceilalţi patogeni incriminaţi beneficiază, în schimb, de alte mecanisme de transmitere.
   Boala diareică – toxiinfecţia alimentară – este responsabilă de mortalitatea ridicată şi malnutriţia copiilor. Cea mai importantă cale de transmitere este reprezentată de apa contaminată, de alimentele contaminate, mai ales în zonele geografice în care populaţia nu beneficiază de măsuri de sanitaţie, igienă, siguranţa alimentului/alimentaţiei. În zonele în care măsurile de sanitaţie/igienă au fost aplicate, mortalitatea se reduce semnificativ, fără a influenţa însă morbiditatea.
   Datele statistice din SUA, în 1999, evidenţiau existenţa a 76 de milioane de îmbolnăviri, cu 325.000 de spitalizări şi 5.000 de decese.
   A acţiona în sensul măsurilor de prevenţie este o prioritate de sănătate publică (Elaine Scalan, Frederick Angulo, 2008) şi o necesitate a supravegherii pentru cunoaşterea dimensiunilor fenomenului.
  Obiectivele supravegherii:
•  culegerea informaţiilor necesare conducătorilor de programe pentru monitorizare, definirea strategiilor, evaluarea prevenţiei;
•  culegerea informaţiilor referitoare la populaţiile expuse riscului;
•  investigaţii menite să se înţeleagă procesul epidemiologic şi să se identifice eventualii noi patogeni şi vehicule de transmitere;
•  identificarea modului şi căilor de contaminare a alimentului;
•  detectarea rapidă a izbucnirilor epidemice şi a surselor, ceea ce permite controlul, prin retragerea produsului de pe piaţă;
•  noi măsuri, în funcţie de identificarea unor noi riscuri, a unor practici greşite;
•  asigurarea continuităţii supravegherii şi urmăririi obiectivelor.
   Metode de supraveghere epidemiologică
1. În lipsa unui sistem de supraveghere, detectarea se face prin înregistrarea unui umăr mare de îmbolnăviri, ceea ce atrage atenţia1.
2. Supravegherea prin sindrom. Sindromul include diareea, gastroenteritele şi toxiinfecţiile alimentare. Sistemul de raportare a sindromului funcţionează şi fără diagnosticul de laborator. Ceea ce interesează însă este respectarea definiţiei OMS a diareii (3 sau mai multe scaune în 24 de ore). Definiţia toxiinfecţiei nu este suficient de precisă, încât, pentru o raportare corectă, nu trebuie uitat că toxiinfecţia alimentară se referă la un mod de transmitere şi nu la o boală. Metoda este utilizată de necesitate, recomandată fiind confirmarea prin laborator.
3. Supravegherea cu ajutorul laboratorului furnizează date de calitate, acest tip combinând datele epidemiologice ale bolnavului cu diagnosticul microbiologic, care furnizează informaţii referitoare la agentul cauzal; laboratorul utilizează metode standardizate în identificarea agentului cauzal.
4. Supravegherea care integrează lanţul alimentar furnizează informaţii din sectorul uman, alimentar, animal, oferind date referitoare la prevalenţa patogenului la animale şi în alimente. Se generează astfel ipoteze de cercetare care se verifică şi care pot pune în evidenţă asocierile unui patogen circulant la animal, cu alimentele contaminate.
   Strategiile recomandate în supraveghere se referă la:
a) Investigarea izbucnirilor epidemice la diferite paliere şi integrarea lor pe plan naţional şi global. Analiza, interpretarea permite asocierea patogen-aliment în cazul epidemiilor difuze, cu cazuri puţine risipite în teritoriu, şi identificarea sursei comune a patogenului în cauză, prin amprente fenotipice, genotipice ale tulpinilor aceluiaşi germen izolat, în diverse zone ale teritoriului supravegheat.
b) Supravegherea de rutină a bolilor notificabile reprezintă, în realitate, o supraveghere extinsă, ce presupune raportarea cazurilor care îndeplinesc condiţiile ce le fac relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice. Supravegherea cazurilor, cu condiţii notificabile, vizează şi bolnavii care se prezintă la consultaţie, raportarea situaţiei acestora furnizând informaţii la tendinţele locale sau naţionale, privitoare la populaţiile expuse riscului şi la impactul măsurilor de prevenţie. Întârzierile în raportare, subraportarea sunt mereu prezente, limitate puţin de recompensarea prin plată a notificării.
c) Subtiparea agenţilor patogeni prin serotipare (ex. salmonelele) este realmente utilă, ca în cazul serotipurilor rare; prin subtipare moleculară, amprentele se compară, ceea ce permite identificarea cazurilor concentrate, răspândite geografic.
d) Determinarea rezistotipurilor (rezistenţa la antibiotice).
e) Supravegherea prin sistemul santinelă, folositor în situaţiile în care informaţiile naţionale nu sunt fiabile.
f) Utilizarea evidenţelor externărilor, a mortalităţii contribuie, într-o mică măsură, la înţelegerea cazurilor/bolilor severe; datele pot fi utilizate în monitorizarea tendinţelor bolilor severe.
   Ponderea toxiinfecţiilor alimentare poate fi estimată cu ajutorul sistemului de supraveghere şi al studiilor epidemiologice de tip cohortă şi studiul prin care, simultan, pentru fiecare subiect, se determină expunerea şi boala (studiu cross-secţional). În Anglia, de pildă, s-a apreciat nivelul anual al gastroenteritelor acute, la 20% din totalul populaţiei.
   Supravegherea necesită continuitate, cuprinderea treptată a tuturor ţărilor şi ameliorarea continuă a supravegherii internaţionale.
   Nu trebuie uitată globalizarea care, pe lângă beneficiul producţiei de masă, distribuţiei, importului de alimente, facilitează diseminarea rapidă a agenţilor patogeni (Elaine Scallan, Frederick J. Angulo).
1Cei mai frecvenţi patogeni incriminaţi sunt bacilul cereus, Brucella, Campylobacter, Clostridium botulinum, perfringens, E. coli enterohemoragic, enterotoxic, enteropatogenic, enteroinvaziv, Listeria monocytogenes, Salmonelele, Salmonella typhi, Shigella, Stafilococcus aureus, Vibrio cholerae 01 şi 0139 non-01 şi non139, Vibrio parahaemolyticent, Yersinia enterocolitica, Cryptosporidium spp., Ciclospora caytanensis, Giardia, Toxoplasma gondii, Trichinella spp., virusul hepatitic A, norovirus, astrovirus.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC