Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Trei surori

Viața Medicală
Dr. Virgil RĂZEŞU marţi, 10 ianuarie 2017
    Nu, nu este vorba de celebra piesă a lui Cehov, ci de trei gemene culcușite printre noi, uneori îmbrățișate cu patimă, care acționează clipă de clipă, ne dirijează viața și nu rareori ne-o fac grea și urâtă. Greșeala, Eroarea și Abuzul.
    „Lasă-mă, domnule, cu filozofia dumitale de doi bani”, ar putea spune cineva, pe bună dreptate. „Toate-s o apă și-un pământ, din moment ce ne fac viața amară. Ce-mi folosește mie să le iau la bani mărunți și să mă fac că le înțeleg asemănările și diferențele? Pe mine mă interesează cum să scap de ele, dacă e să scap, ori cum să le cultiv ca să-mi fie mai bine. Că și așa am alte destule păcate și necazuri care-mi stau pe cap ori pe suflet”. Dreptu-i! Însă nu ne propunem decât să cunoaștem realitățile de sub nasul nostru și, cât de cât, să mai dregem câte ceva. Ori măcar să încercăm. Fiindcă neștiința de toate felurile și de toate genurile ne împiedică să găsim firul acela călăuzitor care ne face să nu rătăcim și să pierdem drumul cel bun.

 

Eroarea

 

     Prima vedetă cu care facem cunoștință este eroarea. Și asta fiindcă este o abatere destul de frecventă de la normalitate și înseamnă, de fapt și pe scurt, o lipsă de concordanță între realitatea obiectivă și felul în care noi o percepem.
     Noi luăm cunoștință de lumea înconjurătoare prin simțurile cu care ne-a înzestrat natura sau Dumnezeu. Din nefericire, ele sunt departe de a fi absolute ori perfecte și, în anumite condiții, ne induc în eroare. Să luăm un exemplu: spectrul vibrațiilor sonore, ca și cel al undelor de lumină sunt extrem de largi. Omul nu le sesizează în totalitate, în întregime, fiindcă, pur și simplu, s-ar autodistruge. Din aceste spectre, ființa umană percepe numai un anumit sector, pe care îl folosește pentru nevoile sale și cu care supraviețuiește. Aceste sectoare nu sunt identice, nu sunt aceleași pentru toți indivizii. Există unii dintre noi pentru care lărgimea acestora este mai importantă și abilitățile lor de a le percepe sunt mai mari. Din rândul acestora se vor recruta cei pe care îi considerăm talentați și care vor deveni muzicieni sau slujitori ai artelor vizuale. Mai departe, dacă, profitând de aceste daruri ale naturii, vor fi educați sistematic și bine țintit, ei își vor spori și mai mult performanțele simțurilor auditiv ori vizual și măiestria artistică.
    Omul nu s-a oprit la ceea ce i-a oferit natura. Pentru a crește și mai mult performanțele simțurilor sale, a imaginat o infinitate de instrumente, susceptibile de a le face mai eficiente, încât să evităm orice eroare sau, cel puțin, să reducem riscul apariției lor. Nu ne putem plânge de lipsa acestor instrumente, tot mai complexe și mai valoroase. Lucrurile au ajuns atât de departe încât, spre exemplu, putem pătrunde tot mai adânc în universul mare și în microunivers și, acolo unde ochiul nu mai vede, mintea noastră este cea care vede în locul lui. Ce diferență colosală între o lupă și un telescop ori un computer tomograf!
    Nu înseamnă că folosirea instrumentelor, oricât de sofisticate, elimină complet erorile. Pentru simplul motiv că, oricât ar fi ele de eficiente, tot omul este cel care le creează, după capacitățile lui și, mai ales, le interpretează rezultatele. Un aparat performant va da întotdeauna un rezultat corect, fiindcă el nu știe să facă altceva decât ce a fost construit să facă. Și, atâta vreme cât funcționează la parametrii stabiliți, el nu se abate de la rezultat. În schimb, noi putem greși interpretând incorect rezultatele lui.
    Pentru a reduce cât mai mult rata erorilor posibile, s-a recurs la munca în echipă. Evident, și echipa poate greși, dar ea greșește mult mai puțin decât fiecare dintre membrii care o compun. Cine n-a auzit de cazul Ciomu, devenit clasic și de referință? Eroarea medicului respectiv nu s-a aflat în neștiință și nepricepere. El avea pregătirea necesară și o dovedise în repetate rânduri. Eroarea lui a fost că s-a abătut de la cutumele și canoanele obligatorii și anume lipsa echipei. El s-a limitat ca ajutor la o persoană nepregătită pentru a-și asuma preluarea actului operator. A fost suficientă acea fracțiune de clipă în care funcțiile sale intelectuale au fost suspendate pentru ca dezastrul să se producă. Un ajutor calificat, respectiv un alt chirurg (așa cum prevede legea), ar fi preluat continuarea intervenției și catastrofa ar fi fost înlăturată sau, cel puțin, diminuată ca efecte. Exemplul poate fi extrapolat la absolut orice alt domeniu. Avionul este condus de o echipă și nu de un singur pilot, la fel ca vaporul, iar o construcție oarecare, ca și zborul unei navete cosmice sunt rezultatul muncii unei echipe. Cu cât echipa e mai amplă, cu atât finalul este mai valoros.

 

Greșeala

 

     A doua soră geamănă, la fel de slobodă și zilnic activă printre noi este greșeala. Există cineva care să nu fi greșit în viața lui? Ori care să nu greșească? Singur Dumnezeu este fără greșeală. Există vreunul dintre noi care să nu fi auzit a strămoșilorerrare humanum est?
    Dacă toți oamenii greșesc, de ce să mai hulim greșeala? Simplu, fiindcă ea izvorăște din nerespectarea regulilor. Cunoscute, stabilite, știute, învățate și aflate în orice carte sau manual de instrucție și care rezumate înseamnă calificare sau profesionalism. Nu în zadar, pentru fiecare activitate practică au fost întocmite norme, ghiduri, standarde, manuale de utilizare, metodologii, și așa mai departe. Ele există în toată lumea și au putere de lege. Numai că – aici este miezul problemei – ele trebuie respectate. Toate la un loc, în afară de faptul că ne arată cum să procedăm, reduc rata greșelilor. Nu se mai admite să potrivim proporțiile unui amestec din ochi.
   Nerespectarea regulilor este generatoare de greșeli și se poate petrece cu bună știință, dar și involuntar. În prima variantă, omul știe ce are de făcut și cum, știe că nu trebuie să se abată de la regulile învățate, dar o face cu gândul că nu se va întâmpla nimic. În cea de a doua, practicianul ignoră orice fel de normă, nu-și mai amintește ce și cum trebuie să procedeze și, în loc să se informeze, lasă lucrurile la voia întâmplării sau, și mai grav, improvizează.
   Și chiar dacă, o dată sau de mai multe ori, abaterea nu a avut rezultate nedorite, fiindcă există o marjă de securitate pentru orice tip de activitate, va veni și acel moment în care ea generează greșeala care duce la rezultatul nefast. Uneori mărunt și fără consecințe grave, alteori catastrofal.
   Din nefericire, noi, românii, ne bucurăm de acea tristă faimă a refugiului în cunoscutul „lasʼ că merge și așa”. De la sine înțeles că dacă normele sau standardele stabilesc că, pe o osie oarecare, încărcătura maximă este de atâta greutate, supraîncărcarea ei duce în mod obligatoriu la deteriorarea mijlocului de transport. Dacă semnul „stop” din intersecție ne obligă să oprim vehiculul înainte de a merge mai departe și îl ignorăm cu bună știință, dacă legea nu că ne recomandă, ci ne interzice să urcăm la volan după ce am băut nu știu ce și cât, de ce ne-am mai mira că ne-am antrenat într-un accident?
    A greși este omenește. Dar a persista în greșeală este grav și condamnabil. Nu există om care să nu fi greșit. Dar adevăratul profesionist recunoaște unde a greșit, știe de unde vine greșeala și nu o mai repetă. Poate comite altă greșeală, dar nu cea pe care a făcut-o deja. La evitarea greșelilor contribuie educația generală dar, mai ales, cea țintită, de specialitate, pregătirea profesională corectă, dobândită în condiții bine determinate. Acestea obligă practicianul să nu dea curs deprinderilor sau obiceiurilor proaste, care, din păcate, se însușesc mai ușor decât cele corecte.

 

Abuzul

 

    În fine, din triunghiul surorilor cu care am pornit la drum, nu lipsește abuzul. Din nefericire, este cea mai gravă abatere de la regulă, de la normalitate, fiindcă depășește registrul individual și îi interesează, în diferite grade, pe cei din jur sau chiar întreaga societate.
    Abuzul survine sub două forme principale. Prima se manifestă prin necunoașterea ori supraevaluarea propriilor capacități și limite, cu alte cuvinte să te apuci de o treabă pentru care nu ai pregătirea necesară sau suficientă. A conduce un vehicul, a încerca să remediezi o pană serioasă de curent, a demonta un agregat, a prescrie un tratament sau o procedură fără să fii calificat nu te poate duce la altceva decât la eșec sau catastrofă. Principiul „văzând și făcând” a pierdut din valoarea de altădată. A doua formă constă în a pune în operă sau a da curs unei acțiuni de care ești conștient că este incorectă, ilegală sau dăunătoare celorlalți.
   Abuzul presupune ignorarea principiilor elementare și nesocotirea tuturor regulilor de conviețuire socială. Este grav pentru că, de cele mai multe ori, are caracter extensiv, implică antrenarea altor indivizi, presupune organizare, care înseamnă alte și alte abuzuri, în cascadă și capătă caracter de grup, de clan, ba chiar de societate.
   Din păcate, lista abuzurilor nu are sfârșit și se poate spune, fără a greși, că situația dezastruoasă în care ne aflăm și pentru care este greu să descifrăm un viitor favorabil, este rezultatul abuzurilor care au invadat societatea noastră, nu departe de caracterul de masă.
   Trebuie subliniat că abuzul beneficiază tocmai de slăbiciunea societății, capătă susținere, cucerește pături din ce în ce mai ample și poate ajunge până la a deveni politică de stat.

 

Și totuși...

 

    Ajunși la acest punct al discuției, să spunem că piatra de încercare pentru evitarea tuturor racilelor care ne invadează și care ne fac viața amară, valabilă pentru toate domeniile de activitate, materiale și spirituale, rămâne educația – și numai educația. Ea nu trebuie să înceteze niciodată și, la nevoie, trebuie impusă prin măsuri corectoare. Drastice uneori. Cu cât sunt mai insistente, cu atât sunt mai binevenite. Iar, în eficientizarea lor, vioara întâi este reprezentată de respectarea tuturor normelor și a legilor. De orice fel.
   Altfel, cele trei surori gemene de care ne-am însoțit, care iau naștere din conviețuire și nu sunt inventate de vreun diavol oarecare, ne vor domina și vor anula orice bună intenție.

 




 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.