Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Un distins medic şi pictor: dr. Virgil Chivu

Viața Medicală
Dr. Puiu STOICULESCU joi, 7 iunie 2012
     Ianca, jud.Brăila. Comună mare, în plin şes (câmpia Brăilei), aşezată lângă lacul Ianca, la jumătatea drumului dintre reşedinţa de judeţ şi Făurei. Pământul este bogat, roditor. Are şi mari moşieri, printre care şi Olga Teohari, soţia marelui clinician Anibal Teohari. Familia Chivu – oameni foarte muncitori, deci înstăriţi – are primul copil, un băiat, la 19 mai 1921, pe care-l botează Virgil Alexandru. (Peste ani, pentru prestigiul pe care l-a adus comunei, aceasta îi va decerna lui Virgil Chivu titlul de cetăţean de onoare.)
     Şcoala primară o face în satul natal, apoi liceul la Brăila. În 1940, intră la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi face parte din elita promoţiei sale. Datorită calităţilor sale profesionale şi morale, este ales, în 1944, preşedinte al Tineretului Ţărănesc pe Facultatea de Medicină. În 1946, absolvă facultatea, după care se specializează în neurologie la Clinica din Colentina şi, după 1948, la Institutul de Neurologie Pavlov. În acea perioadă, devine cunoscut ca un foarte bun neurolog, întrevăzându-i-se un viitor de profesor. Este o perioadă de mare efervescenţă profesională neurologică. Apar pomi roditori, ce prevestesc o recoltă medicală bogată. Împreună cu dr. Aurel Mareş (viitor profesor) şi dr. Ion Voinescu scoate o Neurologie clinică. Este apreciat de colegii săi specialişti. Viitorul academician Vlad Voiculescu are o deosebită stimă faţă de el.
     Cu toată această perspectivă luminoasă, după 1948, încep să apară necazurile. Părinţilor săi le este confiscat pământul, sunt daţi afară din casă, lăsaţi fără niciun fel de venit, obligaţi să locuiască într-o cameră la Brăila, cu trai în comun, astfel că trebuie ajutaţi. Dar, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, după 1951 apare o invazie a stihiilor analfabete – care sunt numite automat conferenţiari sau şefi de sector – în care unii învăţau cursul la biblioteca clinicii, pentru a-l preda apoi studenţilor! Marele Juvara este băgat în puşcărie, Virgil Chivu este dat afară din învăţământşi cercetare…
     Dr. Virgil Chivu ajunge la Spitalul Colţea, fără niciun titlu (se desfiinţaseră cele de medic primar şi secundar). Culmea absurdului şi monstruozităţii: în 1959, când se reiau concursurile de medic primar şi specialist (fost secundar), dr. Virgil Chivu se înscrie pentru gradul de medic specialist; preşedintele comisiei de examen este tocmai analfabetul care-l dăduse afară din învăţământul universitar.
     Cu o tenacitate admirabilă, doctorul Chivu îşi continuă profesia de neurolog, capătă o bună reputaţie clinică, are mulţi pacienţi, este foarte căutat şi solicitat. Îşi găseşte o supapă spirituală: pictura. Încă din liceu şi facultate, avea talent la desen. Din 1960, începe să picteze. Îşi face un atelier în locuinţa personală, în care se retrage după tumultul consultaţiilor zilnice, care nu-i „demolează“ stilul profe­sional, rămânând acelaşi distins clinician până în ulti­mele sale zile.
     Ce fel de om era dr. Virgil Chivu? Era înalt, subţire, frumos, cu o voce baritonală, egală, caldă, directă, naturală. Frumuse­ţea fizică era expresia celei psihice. Avea o carismă deosebită, te cucerea de la început, avea un deosebit simţ al demnităţii. Cu o inteligenţă vie, rezolva rapid, dar fără grabă, orice situaţie, crea o atmosferă de linişte, de căldură. Nu se plângea niciodată de umilirile prin care a trecut. N-avea nimic strident, rugos, ci o distincţie înnăscută. Un umor fin, englezesc, care putea deveni şi caustic, cioranian. Această stare de spirit s-a reflectat şi în creaţia sa artistică.
     Faţă de regimul comunist, avea un dezgust distant, neagresiv, nelacrimogen, neostentativ, motiv pentru care s-a pensionat la cerere la 60 de ani, în 1981. N-a semnat pact cu Diavolul! De aici, o independenţă profesională totală. Tot din acest motiv, a rămas cu o libertate absolută şi în creaţia plastică.
     Atelierul său din strada Postelnicului nr. 5, de lângă Piaţa Filantropia, a ajuns şi cabinet medical. În prima încăpere era atelierul – sală de aşteptare, iar în a doua – cabinetul medical propriu-zis. Sala de aşteptare era plină de tablouri, un loc cu mult bun gust, cald, favorabil unei „spovedanii“ necesare examenului medical. În acest spaţiu, se izolează neostentativ de tot ce era impur, ticăloşie, minciună, perfidie, oportunism.
     Pictorul Virgil Chivu a debutat „oficial“ în 1968. De atunci, a expus la toate expoziţiile de stat, manifestări festive şi municipale din Bucureşti şi Cluj. A devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Expoziţiile personale au început în 1974, la Casa Scriitorilor, apoi la Galeria Simeza, Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti. În 1989, i-a apărut şi un frumos album plastic. Pictura lui, apro­piată de atmosfera lui Pallady şi Ciucurencu (dintr-o anumită perioadă), dar totuşi net diferită, este caldă, fără stridenţe, blândă, policromă, fără o culoare dominantă, nu este descriptivă, ci reflexogenă. De ea te desparţi cu sentimente plăcute şi persistente. Îţi revin în minte, fără voie, imaginile văzute, frumoase fără a fi calofile. Creând o stare de linişte, de echilibru, te cheamă să le mai vezi. Nu le uiţi şi nu le confunzi cu cele ale altor pictori. Are un stil recog­noscibil. Are rafinament, echilibru, atenuează stridenţele, potoleşte acuităţile senzoriale. Îţi face plăcere şi doreşti să le vezi pe pereţii casei tale. Este o pictură accesibilă, dar nu fadă sau simplistă. Simţi că în spatele ei este o mare personalitate.
     Dr. Virgil Chivu, datorită şi calităţilor sale native, dar şi profesiunii sale de neurolog şi pictor, a avut numeroşi prieteni din toate categoriile profesionale şi sociale. Admirat de Vlad Voiculescu, Jalea, Ciucurencu, Aurel Nedel, Traian Brădean, Nicogosian, Ileana şi Dorian Szasz şi mulţi alţii. Ca medic, a lucrat neîntrerupt, până la 1 iunie 1991, cu douăsprezece zile înainte de a-şi da obştescul sfârşit. Despre pictorul Virgil Chivu au scris critici de artă ca: Dan Grigorescu, Radu Ionescu, Virgil Mocanu, Mircea Deac, în diverse publicaţii – România Literară, România Liberă, Contemporanul, Luceafărul, Informaţia Bucureştilor etc.
     Dr. Virgil Chivu a rămas ca un model exemplar de armonie psihosomatică, de echilibru între spirit şi materie, un reper necesar, de neuitat.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.