Ţi-ar plăcea ca mai mulţi colegi de alte specialităţi să îţi trimită pacienţi calificaţi? Și asta nu pentru că ești singurul în specialitatea ta pe o rază de 100 de kilometri, ci pentru că au încredere în ceea ce faci tu. Da sau nu?

Dacă da, am o întrebare: când totuși o fac, îi suni să le mulţumești și să le spui, măcar în limite profesionale, că pacientul a ajuns, cum vezi tu situaţia lui și să îi mulţumești pentru încredere? De fiecare dată? Da sau nu?

Dacă nu, hai să ne uităm din perspectiva cealaltă.

Trimiţi pacienţi de-ai tăi la alţi specialiști în care ai încredere că îi vor trata bine. Aștepţi să te sune să îţi confirme și să îţi mulţumească pentru asta? Da sau nu? Poate că nu, pentru că ești modest și pentru că tu crezi că e mai important interesul pacientului decât alte politeţuri.

Dar dacă totuși ai face-o? „Doctore, să știi că a venit la mine X trimis de tine. Mi-a plăcut de el, are într-adevăr ceea ce te temeai tu, dar este într-o fază administrabilă. Dacă îl ajutăm să se ţină de tratament o să… Și, că tot veni vorba, îţi mulţumesc pentru că m-ai ales pe mine, ai toată încrederea că îmi voi da tot interesul să tratez bine pacienţii…” 30 de secunde.

Firește, nu e obligatoriu, dar dacă s-ar întâmpla, ţi-ar plăcea, ţi-ar mângâia sufletul tău de profesionist și poate ţi-ar înlătura îndoieli existenţiale. Data viitoare te-ai gândi din nou la acest medic? Da sau nu?

La fel și cu cei care îţi trimit ţie pacienţi. Asta dacă mai vrei să îţi trimită. Dacă o bază solidă de „fani” care să te recomande ţi-ar prinde cumva bine. Fără orgolii, fără comision. Doar profesionalism. Și umanitate.