Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Cercetări care înșală medicina și publicul (2)

Viața Medicală
Dr. Sorina VASILE joi, 4 ianuarie 2018
Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN joi, 4 ianuarie 2018
Avertizori publici despre fraude academice

 

     – Cum faceți să scrieți despre retractările din alte țări? România este un exemplu bun în acest sens. Bănuiesc că e dificil să urmăriți reviste publicate în alte limbi decât engleza. Cum țineți evidența unor astfel de retractări?
     – La fel cum facem în toate cazurile: primim informări din partea publicului. Noi suntem deja mai cuprinzători decât orice altă bază de date, am înregistrat peste 14.000 de retractări. Nicio altă bază de date nu are mai mult de șase sau șapte mii. Acum, dacă mă întrebați dacă reușim să acoperim tot ce e în altă limbă decât engleza, sunt sigur că nu. Apoi, limba engleză este limba oficială a științei, este limba în care vor să publice cei mai mulți oameni de știință, presiunea este mai mare și asta face să întâlnim mai frecvent fraude în revistele de limbă engleză.

 

     – Unele din retractări sunt cauzate de frauda academică, iar aceasta, la rândul ei, este cauzată de presiunea exercitată asupra oamenilor de știință de către instituții și de către organismele de reglementare, pentru promovarea academică. Credeți că s-ar putea schimba ceva în acest sens? Cum?
     – Lucrurile sigur ar trebui să se schimbe, în așa fel încât singura monedă de schimb să nu mai fie publicarea în reviste cu factor de impact mare. Nu pretind că aș ști cum ar fi bine să se schimbe lucrurile sau că am vreo rețetă pentru asta. Dar cred că ar trebui să credităm oamenii pentru publicarea datelor, pentru comunicarea datelor, pentru reanalizarea datelor strânse de alții. Poate că ar trebui să acordăm credit pentru reproductibilitate și nu doar pentru articolele apărute în Nature. Nu știu exact cum, dar sigur ar trebui ca lucrurile să se schimbe.

 

     – Apropo de reproductibilitate, sunt multe cercetări fundamentale care dau greș tocmai la acest capitol. Mai devreme ați amintit de celulele HeLa, mai sunt și alte linii de celule canceroase care au fost utilizate masiv până acum. Ce se întâmplă cu cercetările în cauză, unele publicate în reviste de top? Rezultatele sunt acum inutile.
     – Sunt inutile pentru ceea ce credeam că ar folosi, dar sunt utile dacă te interesează celulele canceroase. Adam și cu mine am scris un editorial, anul trecut, pe această temă. Nu ar trebui retractate, dar ar fi nevoie de o notație specială, care să explice că studiul în cauză e, de fapt, despre celulele HeLa, care au contaminat culturile originale. Și că, acolo unde apare celulă tumorală renală, este de fapt vorba de celule de cancer cervical. Se poate face. Un articol recent estima la cel puțin 33 de mii numărul articolelor cu astfel de probleme. Bine, asta e, hai să adăugăm o notă la fiecare.

 

     – Bine, dar celulele HeLa nu sunt stabile, se schimbă de la o generație la alta. Nici măcar nu rămâne aceeași linie celulară.
     – Sunt avocatul diavolului când întreb cât timp să pierdem cu studiile respective. Știm care e problema, hai să semnalăm de la început: studiul e despre celulele HeLa din 2006. Și gata. Avem lucruri mai bune de făcut. Sunt alte studii problematice despre care încă nu știm de ce sunt problematice. Avem tendința de a ne fixa pe problemele deja identificate. Hai să mergem să căutăm probleme despre care încă nu știm nimic. E mult mai greu. Și eu făceam greșeala asta, dar nu mai vreau să-mi risipesc energia așa.

 

Motivații mai bune

 

     – Cum vedeți faptul că editorii fac vâlvă pe seama unor articole publicate? Este bine sau rău pentru știință?
     – Acum vreo doi ani, am scris de ce cred eu că tot jurnalismul de știință se face prost. Toate motivațiile care pun presiune pe cercetători să publice – în Nature, de pildă – se regăsesc și în cazul jurnaliștilor. Ajungem să avem titluri despre cum tocmai a fost vindecat cancerul. E groaznic. Și deopotrivă creează probleme și le agravează pe cele existente. Soluții există, dar ele nu constau doar în decizia unui reporter de a face lucrurile altfel. Așa cum trebuie să găsim motivații mai bune pentru oamenii de știință, trebuie să găsim motivații mai bune și pentru jurnaliști.

 

     – Dar, în același timp, nu putem să nu vedem că Nature, Science și Cell rămân cele mai importante reviste. Toate premiile Nobel pentru științe naturale au fost acordate anul acesta pentru cercetări publicate în cele trei reviste.
     – E adevărat.

 

     – Credeți că s-ar putea schimba ceva în viitor?
     – Nu îmi place să fac predicții. Dar va fi interesant de văzut cum vor evolua reviste ca eLife sau chiar PLOS. Apoi, multe cercetări sunt din ce în ce mai interdisciplinare, ceea ce face întreaga idee a premiilor Nobel mai greu de pus în practică. Și să nu mă înțelegeți greșit, nu zic că Nature, Cell și Science nu ar publica articole importante. Ci că sunt multe alte cercetări importante care nu ajung în aceste reviste, iar unele din articolele pe care le publică arată foarte sexy, uimitor, mirobolant, dar nu trec proba timpului. Aici e problema.

 

     – Credeți că ar trebui ca jurnalismul de știință să se facă altfel decât în prezent? Am avut, acum câțiva ani, exemplul Washington Post, care publica simple comunicate de presă ale universităților. Oare facem ce trebuie, ca jurnaliști de știință?
     – Unii da, unii nu. Sunt multe exemple de ambele părți. Jurnalismul de știință de calitate nu se bazează pe un singur studiu de fiecare dată, ci încearcă să privească la imaginea de ansamblu, să evalueze unde se află domeniul și ce se întâmplă cu adevărat. Jurnalismul prost face ca fiecare studiu să pară magic, răspunsul la toate problemele. Și nu e ușor de oprit această tendință, deoarece cu toții trebuie să hrănim fiara, să publicăm multe articole în ziar sau pe site. Trebuie să gândim o cale mai bună de a face asta.

 

Totul este provizoriu

 

     – Predați jurnalism medical la New York University. Care ar fi coordonatele principale pe care ar trebui să le urmeze cineva interesat de acest domeniu?
     – Să fie sceptic, să privească întregul context, imaginea de ansamblu, să înțeleagă că niciun studiu nu este „final”, totul este provizoriu. Apoi, să înțeleagă că orice tratament are efecte secundare și costuri. Că sunt o mulțime de forțe nevăzute care își împing propria agendă – grupuri de advocacy, companii farmaceutice, chiar guverne. Să înțeleagă contextul și faptul că doar pentru că îți trimite cineva un comunicat de presă nu înseamnă că totul e bine și frumos.

 

     – Ar trebui să se schimbe și percepția societății față de știință? Cred că nu ar exista jurnalism de știință prost dacă nu ar exista consumatori la capătul celălalt al articolelor.
     – Sigur... Nu știu dacă ar trebui să se schimbe societatea, dar mi-aș dori să încetinească un pic, să înțeleagă că nu există cure miraculoase în fiecare săptămână. Dar aceasta e o problemă mai mare decât jurnalismul. Este Dr. Oz jurnalist? El ar putea spune că da, doar apare la televizor. Noi am scris despre el, pentru că apărea la televizor și vorbea despre binefacerile extractului de cafea verde, făcând referire la un studiu pe această temă. Am căutat articolul respectiv, care fusese retractat, așa că am dat știrea despre retractare. Și apoi chiar a schimbat informația respectivă și pe site-ul lui. Dar nu am semnat petiția care-i punea sub semnul întrebării calitatea de medic. Aș semna o petiție dacă ar fi violate drepturile presei. Ca președinte AHSJ, am trimis o scrisoare către secretarul pentru sănătate și servicii umane [ministrul american al sănătății] pentru a cere o conferință de presă, dar nu aș semna o petiție pentru concedierea cuiva.

 

     – Credeți că omisiunea de a dezvălui potențialele conflicte de interese ar trebui să conducă la retractarea articolelor?
     – E interesant. Tehnic, s-ar putea. Subiectul este abordat și de ghidul COPE. De cele mai multe ori, revistele publică doar o corecție sau, dacă e vorba de o retractare, sunt și alte motive invocate. Una dintre problemele cu dezvăluirea potențialelor conflicte de interese este că autorii adesea furnizează informațiile, dar editorii decid că nu sunt relevante. Trebuie să găsim o rezolvare. Ar trebui să existe un formular standardizat pentru conflictele de interese, care să fie disponibil online, undeva, și la care să trimiți link de fiecare dată când publici ceva. Dar nu știu dacă retractarea este cea mai bună soluție. Dacă e vorba de lipsă de onestitate, da, deoarece ar putea fi manifestată și la alte capitole. Dar situația e mai nuanțată atunci când cineva nu consideră relevantă informația respectivă. Nu știu, nu aș vrea să intru în mințile oamenilor. E periculos, ca jurnalist, să faci asta. Sunt mulți cei care comentează gândurile și intențiile altora. Eu nu știu.

 

     – Cum vedeți viitorul pentru Retraction Watch? Îl vedeți ca pe un serviciu integrat cu toate platformele de publicare? Va crește? Se va închide pentru că nu veți mai avea materiale de publicat?
     – Oamenii știu despre Retraction Watch că este un blog, care publică articole și știri, și cred că acesta are un viitor lung înainte. Deja publicăm articole mari în Science, avem o rubrică în Stat și tot așa. Acestea vor continua. Mai puțini știu despre baza noastră de date, iar obiectivul nostru este să o integrăm cu toate fluxurile de informație, cu toate metodele prin care poți accesa articole științifice. Din punctul nostru de vedere, e un serviciu pentru comunitatea științifică, acesta este motivul pentru care am creat Retraction Watch. Acesta este viitorul pe care ni-l dorim.

 

     – Vă vedeți cooperând cu National Library of Medicine (NLM) și integrând acest serviciu în PubMed?
     – Nu am vorbit cu PubMed direct, dar am vorbit cu unii editori, care sunt foarte interesați. Am discutat cu instituții și finanțatori, care vor să vadă această integrare realizată. Cu NLM sunt mai multe probleme: întâi, ei nu au totul, ci doar științele vieții. Apoi, și în acest cadru mai îngust, nu indexează totul. Editorii prădători, de exemplu, nu vor fi niciodată înrolați în Medline, or noi credem că e important să-i includem. Dar sunt multe alte reviste care nu sunt incluse în Medline. Dar, da, vrem să colaborăm cu toată lumea, pentru că este important ca datele despre retractări să ajungă la oamenii de știință și să reducă balastul, citările incorecte.

 

     – Aveți un sfat pentru cercetători, în privința retractărilor?
     – Mesajul cel mai important este să fie onești. Există și dovezi că, dacă retractezi un articol pentru o greșeală recunoscută cu onestitate, nu vei vedea o scădere a citărilor pe celelalte articole ale tale. Pe când, dacă retractezi o lucrare pentru fraudă, îți vor scădea citările pe toate articolele publicate. Dacă ești cinstit, nu vei avea probleme. Pare un sfat dat de mama, dar așa e.
 
1. Ioannidis JP. Why most published research findings are false. PLoS Med. 2005 Aug;2(8):e124

2. Ioannidis JP. Why most clinical research is not useful. PLoS Med. 2016 Jun 21;13(6):e1002049

3. Baker M. 1,500 scientists lift the lid on reproducibility. Nature. 2016 May 26;533(7604):452-4

4. Grieneisen ML, Zhang M. A comprehensive survey of retracted articles from the scholarly literature. PLoS One. 2012;7(10):e44118

5. Fang FC et al. Misconduct accounts for the majority of retracted scientific publications. Proc Natl Acad Sci U S A. 2012 Oct 16;109(42):17028-33

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.