Este
Profesorul de anestezie. L-am întâlnit acum douăzeci și cinci de ani, când am
venit ca „tânără speranță a anesteziei“ la Fundeni și m-am prezentat spunându-i
că vreau să fac terapie intensivă. Aveam o figură de puștoaică și un elan pe măsură.
Mi-a spus atunci: „Fata mea, tu știi ce înseamnă terapie intensivă? O viață
dedicată meseriei. Nu familie, nu timp pentru tine. Ești sigură că vrei asta?“.
Cred că nu i-am inspirat deloc încredere. Și totuși, trei ani mai târziu, m-a
trimis la Paris, la Spitalul Pitié Salpêtrière, în departamentul condus de
extraordinarul său prieten Pierre Viars. Am stat un an și am revenit pentru
examenul de specialitate și pentru următorii douăzeci și doi de ani la secția
de Terapie intensivă.
Anul
acesta, în septembrie, domnul profesor Litarczek a fost invitat de onoare la
prelegerea publică în cadrul căreia mi‑am prezentat propunerea de dezvoltare a
catedrei pentru a promova în poziția de conferențiar universitar. La fel de
sistematic și cu amintiri clare la nivel de detaliu (pe care, mărturisesc, eu
le-am uitat), a povestit istoria anesteziei românești. Istoria trăită de noi,
în care personajul principal și mereu modest este însuși povestitorul și, lângă
el, din pepiniera de anesteziști de elită, se află Dan Tulbure, Șerban Bubenek,
Daniela Filipescu, Ioana Grințescu, Sanda Copotoiu, Dorel Săndesc...
Cu
Profesorul am început școala de anestezie și îmi face mereu bine să îl văd și
aud. Pentru tonusul lui, inteligența și erudiția, figura senină și zâmbetul său
generos.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.