Newsflash
Reportaje

La prima întâlnire cu metodele contraceptive

de Florentina Ionescu - sept. 17 2021
La prima întâlnire cu metodele contraceptive

Într-un interviu pe care l-am luat în septembrie 2019, descopeream că planificarea familială este „Cenușăreasa”* sistemului medical românesc. Anul acesta mi-am propus să scriu o altfel de poveste pentru a aduce în prim-plan Ziua Mondială a Contracepţiei (marcată la 26 septembrie)..

În plus, am vrut să aflu de la persoanele intervievate cum au avut acces la metodele de contracepţie și, mai ales, din ce surse și-au luat primele informaţii despre sănătatea sexuală și reproductivă.

4

A fost o vreme când credeam că pe mine m-a adus într-adevăr barza. Bunica din partea tatălui meu îmi povestea cum, în prima zi de septembrie, m-a adus în ciocul ei lung barza care își făcea, an de an, cuib în vârful stâlpului de iluminat public de lângă gardul curţii noastre. „Barza” fusese harnică în acel an și o făcuse pe bunică-mea fericită, iar ea, conform poveștii, ţinuse poalele șorţului de bucătărie ca să prindă bebelușul adus în zbor. A urmat o perioadă de veselie pentru cei din familia mea, foarte mândri că barza le-a mai adus o fetiţă, pe lângă sora mea cea mare.

        Fast-forward. După câţiva ani, aflu, în școala primară, de la una dintre verișoarele mele, „cum se fac copiii”. Nu am înţeles atunci mare lucru și nu mi-am bătut capul cu detaliile. În clasa a șaptea, la ora de biologie, am aflat ce înseamnă sistemul reproducător al femeii și al bărbatului, ce este ovulul și ce e spermatozoidul și mai ales cum are loc fecundaţia.

        Despre metodele contraceptive și prevenirea unei sarcini nedorite aveam să aflu mai târziu, abia în clasa a XII-a, când am avut prima întâlnire cu prezervativul. Apoi, după luni bune, la finalul unei călătorii cu metroul, însoţită de iubitul meu din ultimul an de liceu, aveam să descopăr în cabinetul de planning familial, de la medicul Iuliana Balteș, ce rol au hormonii sexuali feminini și cum funcţionează ei în interiorul micilor pilule contraceptive, pentru a preveni o sarcină nedorită. 

Planificarea familială, primul pas

        Până la discuţia cu doctorul Balteș, care făcea parte din prima generaţie de medici de planificare familială din ţara noastră, profesorul și ghidul meu într-ale metodelor contraceptive a fost iubitul meu de la acea vreme. Tot ceea ce știam eu, la 18 ani, despre metodele contraceptive putea fi rezumat într-un singur cuvânt: prezervativul. Așadar – sau, aș putea spune, din fericire –, în cabinetul medicului, care făcea parte din echipa Societăţii de Educaţie Contraceptivă și Sexuală (SECS) și avea o vastă experienţă în planificarea familială, am avut acces la informaţii medicale, mi s-a explicat ce rol au estrogenul și progesteronul, cât de eficiente sunt prezervativele, dar și că există o paletă vastă de alte metode contraceptive, despre care auzisem, recunosc, doar din filme precum „Sex and the City” ori „Seinfeld”: diafragma, buretele contraceptiv, steriletul (sau dispozitivul intrauterin), spermicidul.

               Dincolo de timiditatea cu care am pășit alături de prietenul meu în cabinetul medicului și dincolo de obrajii îmbujoraţi de rușine, am aflat că și eu, ca adult, am drepturi sexuale și reproductive și că, totodată, pot afla răspunsuri la întrebările referitoare la contracepţie. Lăsând rușinea la o parte, am vrut să descopăr dacă și poveștile altor femei și ale altor bărbaţi sunt asemănătoare cu experienţa mea.

sex-pandemie-protocol-autoritati-new-york

Un subiect incomod și rușinos în unele familii

        Monica Rădulescu, în vârstă de 35 de ani, este jurnalist și om de PR și mărturisește că și-a luat primele informaţii despre contracepţie „din tot felul de surse, mai puţin cele corecte. Deci, de la prietene, colege, reviste, internet”, cel din urmă reprezentând o sursă nu foarte populară, mai ales că la acel moment nu avea internet acasă, ci era nevoită să frecventeze internet café-urile. Cu toate acestea, își amintește că pe când era în liceu, „au venit niște doamne să ne povestească despre menstruaţie și contracepţie, dar asta doar pentru că aveam o dirigintă foarte deschisă la minte și sunt chiar recunoscătoare pentru asta”. Prima metodă contraceptivă pe care a încercat-o a fost prezervativul, fiindu-i recomandată de băiatul cu care avea o relaţie la momentul respectiv. Tânăra povestește că, pe lângă prezervativ, a luat anticoncepţionale o perioadă foarte scurtă de timp și doar ca tratament pentru chisturi ovariene.

        Am vrut să aflu de la interlocutoarea mea ce i-au spus părinţii săi despre contracepţie și dacă au deschis vreodată acest subiect: „Eu nu am primit educaţie sexuală sau educaţie pentru contracepţie acasă. Din păcate, la noi nu s-a vorbit despre contracepţie. Era un subiect incomod, rușinos. Ţin minte doar că mama ne spunea mie și surorii mele să ne ferim și să facem copii (implicit sex) după ce ne căsătorim, dar cam atât”.

        Chiar dacă informaţiile au fost, practic, inexistente, Monica afirmă azi că nu îi judecă pe părinţii săi pentru faptul că nu au discutat cu ea, în adolescenţă, despre prevenirea unei sarcini nedorite și despre protecţia împotriva bolilor cu transmitere sexuală: „Nu pot să îi judec pentru asta. Așa au fost crescuţi și cred – sunt sigură, de fapt – că în puţine case s-a discutat despre asta. Nici acum nu se întâmplă asta, iar efectele sunt evidente: mame minore, vârsta fragedă de începere a vieţii sexuale, refuzul de a se face educaţie sexuală în școli”.

        Și în familia tinerei I. I., în vârstă de 34 de ani, discuţiile despre viaţa sexuală și protecţia faţă de infecţiile cu transmitere sexuală au fost inexistente. Își amintește că a aflat prima dată despre metodele contraceptive de la școală, prin clasa a șaptea: „La una dintre orele de dirigenţie au venit niște doamne care ne-au ţinut o oră de educaţie sexuală și igienă feminină”.

        Această vizită a avut un impact major asupra adolescentei de atunci, după cum mi-a mărturisit I. I. Prima metodă contraceptivă pe care a folosit-o a fost prezervativul, tocmai pentru că a ţinut minte informaţiile de la ora de educaţie sexuală: „Părinţii mei erau foarte conservatori și pudici, deci nu am avut astfel de discuţii cu ei. Abia când mi-am început viaţa sexuală – și destul de târziu – m-a întrebat mama, care se făcuse albastră la faţă, dacă folosesc prezervativul”. I. I. a precizat că în adolescenţă știa că există anticoncepţionale, dar le-a evitat „din cauză că te pot deregla hormonal foarte rău”.

Pilula de a doua zi și efectele ei mai puţin cunoscute

        Laura Ioniţă mi-a povestit că la începutul vieţii ei sexuale a folosit și prezervative, însă o metodă care a prins-o în mreje a fost pilula de a doua zi. Însă tânăra nu știa la acea vreme că face o greșeală folosind această metodă contraceptivă de urgenţă: „Am luat vreo jumătate de an pilule de a doua zi, ceea ce m-a dereglat hormonal foarte tare, pe termen mediu-lung. Numai că nu știam asta. Eu știam că există pilula de a doua zi, nu știam că pe asta o iei doar așa, o dată sau de două ori pe an. Iar eu luam de fiecare dată!”.

        Tot ea mi-a povestit că deși ar fi avut ocazia, nu a discutat cu un medic ginecolog despre metodele contraceptive pe care le putea folosi la acea vreme: „Am vrut să mă duc la medic, la Stopes (Fundaţia Marie Stopes, prezentă și în România – n.red.), dar îmi era foarte rușine și pentru că eu fusesem educată să mă mărit virgină, și [pentru că] nu a existat nicio discuţie cu părinţii mei despre contracepţie. Nu ai cum să vorbești despre contracepţie cu o fată căreia îi spui că trebuie să se mărite virgină (râde)!”. Așadar, recunoaște că i-a fost prea jenă să se ducă la medic, la Fundaţie: „Cred că era singurul centru de consultaţie sexuală pe vremea aia în București și mi-era rușine. Nu m-am dus pentru că mi-a fost teamă să nu mă vadă cineva din orașul meu, din Slobozia, și să afle ai mei”.

        Foarte târziu a ajuns la un ginecolog, iar doctoriţa care a consultat-o a fost cea care i-a zis: „Ești nebună! Cum ai luat pilule de a doua zi șase luni de zile sau mai bine?!”. După discuţia cu medicul ginecolog, a „intrat intrat pe anticoncepţionale. Și am luat anticoncepţionale multă vreme, până când am născut”.

La noi în casă se făceau avorturi pe vremea lui
Ceaușescu, complet ilegal, de altfel, cu niște andrele, cu niște nebunii... Oribil! Îngrozitor! (Laura Ioniţă)

Prezervativul, nelipsit din portofel

        Mihai Toader are 32 de ani, iar în cazul lui, sursele de informare cu privire la metodele contraceptive nu au fost cele tradiţionale, după cum povestește: „Internetul și anumite reviste au fost sursa principală de educaţie sexuală, ceea ce cred că nu s-a schimbat nici pentru generaţiile actuale”. Astăzi, adult fiind, le este recunoscător părinţilor lui pentru că au avut curajul de a vorbi cu el despre relaţii și sex, dar mai ales despre protecţia pe care i-o oferă prezervativul. „Părinţii mei au fost foarte deschiși, faţă de ceea ce auzeam de la colegii de liceu. Ai mei au avut mereu abordarea asta, să-mi zică, începând cu clasa a opta sau a noua, că, dacă vreau să fac ceva cu o fată, să am la mine mereu un prezervativ”, mi-a mărturisit tânărul.

        Sfatul primit de la părinţi a cântărit mult și l-a determinat să păstreze în portofel, pe toată perioada liceului, un prezervativ, „care, spre rușinea mea, a și expirat; deci putem pune și asta la lecţii despre metodele contraceptive, pentru că am învăţat că un prezervativ expiră”. În opinia sa, părinţii ar trebui să-și vadă copiii și ca adulţi, nu numai ca pe fiii și fiicele lor, și să discute deschis cu ei despre relaţii sau sex.

 Mesaje „pro abstinenţă”

        Ștefania T., în vârstă de 39 de ani, mi-a relatat că prima metodă contraceptivă pe care a încercat-o au fost pastilele anticoncepţionale pe care i le-a recomandat un medic ginecolog. Prima dată când a mers la cabinetul unui medic ginecolog a fost când era deja studentă la facultate și abia atunci a vorbit pe larg despre acest subiect cu un specialist. Totuși, despre metodele contraceptive disponibile la acea vreme a aflat pe cale informală: „În liceu, foarte vag, [auzisem] despre prezervative de la colegi, care auziseră de la colegi mai mari. Nu aveam pe vremea aia acces atât de ușor la informaţii, nu exista încă internet”. Totuși, o întâmplare referitoare la acest subiect a avut loc în clasa a XII-a: „ne-au strâns în sala festivă și am urmărit un film cu imagini oribile de fetuși avortaţi, boli cu transmitere sexuală etc., cu mesajul clar pro abstinenţă”.

        Părinţii săi, mărturisește Ștefania, nu i-au spus absolut nimic despre contracepţie când era adolescentă: „Nu am avut nicio discuţie, niciodată, despre sex, relaţii, metode contraceptive. Am fost adolescentă la jumătatea anilor ’90, iar cei mai mulţi părinţi nu știau să vorbească despre asta cu copiii lor. Și nici nu îndrăzneam să întreb”.

Mi-a fost tare rău de la primele pastile contraceptive – schimbări de dispoziţie,
picioare grele, greaţă, iar doctorul a zis că este vina mea. Așa că, după câteva luni, am renunţat la ele, am folosit prezervativul și nu am mai luat
anticoncepţionale vreodată. (Ștefania T.)

Când mama devine un model pentru fiică

        În schimb, în cazul D. S., cel mai mult a cântărit exemplul dat de propria mamă, când D. era încă elevă. Tânăra mi-a dezvăluit că a aflat despre metodele contraceptive când era în școala generală: „Mama mea, care nu s-a ferit să îmi spună de ce ia pilulele zilnice, dar nici nu s-a sfiit să cumpere prezervative de la farmacie în prezenţa mea”. Când și-a început viaţa sexuală, prezervativul a fost prima metodă contraceptivă pe care a încercat-o, chiar dacă nu i-a fost recomandată nici de prieteni, nici de vreun medic: „Pur și simplu am considerat că e cea mai potrivită pentru nevoile mele din acea perioadă”. Despre contracepţie, mama ei i-a furnizat toate informaţiile necesare, „asigurându-se că știu ce am de făcut în momentul în care îmi voi începe viaţa sexuală”, conchide D. S.

Sexul, „încă o formă de rebeliune”

        Nici Laura I., în vârstă de 32 de ani, nu a discutat cu mama ei despre sex, însă este de părere că a fost una dintre norocoase, pentru că a avut acces la informaţie. „Am aflat despre metodele contraceptive de la prietene și de la mama, cel mai probabil. Și din revistele pentru adolescente”, povestește ea. Prima metodă contraceptivă pe care a încercat-o a fost prezervativul și recunoaște că i-a rămas fidelă mult timp: „Nu doar ca metodă de contracepţie, ci în special ca metodă de protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală. Mi-au recomandat-o medicul, desigur, dar și prietenele”.

        Tânăra nu își amintește cu exactitate dacă părinţii ei au vorbit clar despre sex cu ea când era adolescentă: „Cel mai probabil mama a presupus că știu deja despre sex și mă sfătuia mereu să folosesc prezervativul”.  Însă, concluzionează Laura, în prezent sunt mulţi părinţi care în continuare consideră sexul un subiect tabu și sunt adolescenţi pentru care sexul este doar încă o formă de rebeliune: „Iar asta se întâmplă tot din cauza lipsei de educaţie și de informaţie”.

Surse de informaţii alternative

        Pentru mulţi adolescenţi, publicaţiile au ţinut locul discuţiilor cu părinţii pe tema contracepţiei și sexualităţii. „La vremea aceea, îmi sustrăgeam cam toate informaţiile din revistele «Bravo Girl» și «Cool Girl»”, spune Elena M, de 32 de ani. „Era o adevărată plăcere să răsfoiesc acele reviste împreună cu colegele la școală, deși nici cu ele nu îmi amintesc să fi dezbătut acest subiect. Încă era tabu, cu toate că unele colege probabil își începuseră viaţa sexuală”. Când a avut acces la calculator și la internet în intimitatea camerei sale, s-a documentat de pe diferite site-uri: „Pentru mine era destul de clar că prezervativul avea să fie cea mai bună alegere pentru început, și așa a fost”.

Interviul menționat la începutul materialului poate fi accesat aici.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe