O modă printre tineri, tatuajele reprezintă uneori simboluri importante pentru cei care au învins o boală foarte gravă. Mirabela Viaşu scrie un reportaj despre unul dintre tinerii pentru care tatuajul e mai mult decât o modă, semnalând totodată riscurile pentru sănătate care pot apărea.

"> Spirit înscris în piele - Viața Medicală
Reportaje

Spirit înscris în piele

de Mirabela VIAŞU - mai 1 2013
Spirit înscris în piele

O modă printre tineri, tatuajele reprezintă uneori simboluri importante pentru cei care au învins o boală foarte gravă. Mirabela Viaşu scrie un reportaj despre unul dintre tinerii pentru care tatuajul e mai mult decât o modă, semnalând totodată riscurile pentru sănătate care pot apărea.

Mihai a fost diagnosticat în urmă cu mai bine de patru ani cu o formă rară de leucemie. Când a primit diagnosticul, nu a fost şocat. I se făcuseră o mulţime de analize şi o biopsie. Spune că se aştepta oarecum la un astfel de rezultat. „Ştiam în mare ce urmează ca tratament şi, dacă asta nu te sperie, în mod clar te pune puţin pe gânduri. În acel moment, grija mea principală a fost să fiu tare şi să o protejez pe mama. Nu voiam ca ea să aibă un şoc mai mare decât mine, care eram oarecum pregătit. Pot spune că atunci nu conştientiezi. În ziua aceea dintre diagnosticare şi începerea tratamentului nu cred că eram prea conştient de ce se întâmpla“, îşi aminteşte tânărul. A început tratamentul la 23 decembrie 2009 şi a simţit din plin toate efectele adverse ale chimioterapiei, radioterapiei şi ale altor substanţe ajutătoare care îi erau administrate fie pentru a-i susţine rinichii şi plămânii, fie pentru a-i stimula producerea de leucocite. Nu doar o dată s-a găsit la capătul puterilor. A luptat în continuare, de dragul părinţilor, al prietenilor şi al iubitei. După trei luni de luptă, Mihai a învins boala. Este în remisie de la 23 martie 2010. Tratamentul a durat fix trei luni, timp în care a avut şapte cure de chimioterapie şi peste 15 cure de radioterapie. În 2011, la CT, medicii au descoperit un ganglion activ. „Era un reziduu al bolii, singurul care nu dăduse înapoi definitiv. Atunci am mai făcut 10–12 cure de radioterapie“ spune Mihai.
Tot în 2011, tânărul s-a căsătorit cu Anca, fata care i-a fost alături la greu. După şapte luni, când cei doi s-au uitat atent la certificatul de căsătorie, au realizat că făcuseră nunta, fără să-şi dea seama, tot într-o zi de 23. „Eu nu eram foarte sigur dacă nunta fusese pe 23 sau pe 24. Data la care am început tratamentul îmi era bine întipărită în minte. Când ne-am uitat, am văzut că era aceeaşi zi, 23 decembrie, doi ani diferenţă, un an şi două luni de când am terminat tratamentul propriu-zis, cu tot cu radioterapie. Am fost mirat de această întâmplare şi mi-am spus că, dacă tot am descoperit coincidenţa asta de la Dumnezeu, trebuie să o marchez cumva“. Coincidenţă sau nu, această zi înseamnă totul pentru Mihai, care abia aşteaptă să şi-o tatueze. El crede că acesta este cel mai potrivit mod prin care poate marca pentru toată viaţa cele două momente – 23.12.2009/2011.
Sf. Gheorghe răpunând balaurul
Anca nu este însă de acord cu tatuajele, nici măcar cu acesta, care reprezintă deopotrivă biruinţa asupra leucemiei şi începutul vieţii lor în doi. Şi, totuşi, nu a încercat să-l convingă să renunţe la idee. Asta şi pentru că tatuajul a fost un pact între cei doi, făcut încă de pe vremea când Mihai era sub tratament. „Am stabilit atunci că dacă duc tratamentul până la capăt, voi putea să-mi fac un tatuaj. După ce am terminat tratamentul nu ştiam încă ce vreau. A trecut un an şi jumătate până să realizez coincidenţa şi să-mi dau seama exact ce tatuaj vreau“, spune Mihai.
Tânărul a vorbit deja cu artistul tatuator şi a aflat că înscrierea datei pe piele nu va dura mai mult de 30–45 de minute. Nu va fi nici foarte dureros, însă nu-şi face probleme din această cauză. În timpul chimioterapiei a simţit şi alte dureri. „Au fost zile în care simţeam efectiv cum mă dor toate oasele. Nu puteam nici mă­car să stau jos şi nu cred că va fi o problemă cu acest tatuaj, care nu va dura mult. Nu va fi nicio plăcere, dar cred că mă descurc“, spune Mihai. Are încredere în artistul tatuator, care deşi nu este la fel de renumit ca alţii, stăpâneşte foarte bine partea artistică. „Am mai mulţi prieteni care şi-au făcut tatuaje la el. Unul dintre ei a ales un model complex pe spate, care îl ilustrează pe Sfântul Gheorghe. Tatu­ajul a fost făcut jumătate de mână şi jumătate pe stencil, adică marcajul acela care se pune pe foaie de calc şi apoi se aplică pe spate. Artistul a completat ma­nual detaliile şi profunzimile, lucru pe care nu-l face oricine. În plus, tatuajul, care ocupă o treime din spate, a fost făcut într-o oră şi jumătate, ceea ce este foarte bine“.
Nici riscul de infecţii nu-l îngrijorează, în ciuda faptului că artistul nu mai lucrează la un salon, ci în propriul apartament. Mihai ştie că nu este recomandat să mergi să-ţi faci un tatuaj la cineva acasă, însă spune că a văzut ce fel de substanţe şi ustensile foloseşte. „În plus, prietenul meu, care şi-a făcut tatuajul cu Sfântul Gheorghe la el în bucătărie, este asistent medical şi s-a asigurat că băiatul respectă toate măsurile de siguranţă. Mi-a garantat că totul este în regulă. Dacă el s-a încumetat, este clar că nu va fi nicio problemă“, spune Mihai.
Medicii avertizează că este foarte important ca un tatuaj să fie făcut într-un mediu steril, în care artiştii dezinfectează pielea şi folosesc mănuşi şi ace sterilizate. Doar în aceste situaţii riscul unei infecţii este minim. „Infecţiile se pot face în momentul în care este bătut tatuajul. Dacă infecţia nu apare pe loc sau în perioada de vindecare a tatuajului, riscul să mai apară este foarte mic, nu mai mare decât riscul de infecţie în orice altă parte din corp“, susţine dr. Alin Nicolescu, secretarul general al Societăţii Române de Dermatologie şi unul dintre primii medici care au îndepărtat tatuaje în ţara noastră. Cifrele arată că, spre deosebire de acum 15–20 de ani, când nouă din zece tatuaje erau infectate, s-a ajuns ca acum raportul să fie de unul din zece şi, de obicei, de vină este pacientul, pentru că nu a urmat toate regulile de îngrijire a tatuajului.
Nici medicul infecţionist Adriana Moţoc, de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş“ din Capitală, nu crede că tatuajele mai reprezintă un pericol atât de mare: „Dacă este făcut într-un mediu curat, sterilizat, cu ace şi căpăcele de culoare de unică folosinţă, nu este niciun pericol. Recent, şi fiica mea şi-a făcut un tatuaj. Am discutat şi m-a asigurat că oamenii aceia lucrează curat şi îşi iau toate măsurile de siguranţă“.
Cu toate acestea, mai există şi riscul ca pigmentul să dea reacţii alergice. Este adevărat, substanţele de calitate nu provoacă alergii, însă pe piaţa românească nu sunt rare cazurile în care se combină chiar şi cerneală sau compuşi cu fier ori plumb. În aceste condiţii, medicii recomandă amatorilor de tatuaje să fie foarte atenţi atunci când îşi aleg salonul. „Ca medic, recomand testarea sensibilităţii la substanţele cu care se face tatuajul. Există şi riscul apariţiei unor eczeme atunci când pielea a fost agresată, însă eu nu prea am întâlnit astfel de cazuri. Cea mai importantă problemă rămâne însă sterilizarea acelor. De asemenea, dacă persoana respectivă are antecedente de cicatrici cheloide, ar trebui să se gândească de două ori înainte să-şi facă un tatuaj“, spune dr. Alin Nicolescu.

Riscuri ce nu trebuie ignorate

Mai există însă un pericol de care amatorii de tatuaje ar trebui să ţină cont: cel al infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) ori cu virusurile hepatitice B şi C. „Pericolele există, în măsura în care sunt scăpări în procesul de utilizare a unui obiect steril. Riscul nu este, însă, atât de mare precum cel reprezentat de drogurile injectabile“, explică conf. dr. Gabriel Popescu, de la Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“ din Capitală şi preşedintele noii Subcomisii pentru limitarea rezistenţei microbiene din cadrul Ministerului Sănătăţii.
Medicii infecţionişti au cazuri de infecţii cu HIV la persoane tatuate, însă pacienţii sunt şi utilizatori de droguri injectabile. În acest caz, este greu de precizat factorul declanşator. „Nu poţi să afirmi aşa, cu subiect şi predicat, cu o cauzalitate mecanică, că tatuajul X l-a infectat pe pacient. Unde poţi să ai, într-adevăr, o corelaţie şi poţi lua în discuţie direct tatuajul, este atunci când pacientul a luat o infec­ţie în momentul în care şi l-a făcut, dar atunci vorbim de o infecţie banală, o infecţie sta­filo­cocică, la nivelul tegu­mentului“, spune conf. dr. G. Popescu.
În opinia dr. Adriana Moţoc, nu este dovedită o cauzalitate clară nici măcar în infecţia cu hepatita C sau B. Ea spune că acesta este rezultatul unor cercetări temeinice. Un exemplu în acest sens este studiul realizat în martie 2012 de Asociaţia Americană pentru Studiul Bolilor Ficatului, care a analizat date de la 3.871 de persoane, din care jumătate fuseseră diagnosticate cu hepatită C. Studiul a arătat că persoanele cu tatuaje erau de trei ori mai predispuse la hepatita C, însă nu a reuşit să demonstreze o relaţie de cauzalitate directă. Tot în 2012, o metaanaliză realizată la Vancouver a cercetat legătura dintre tatuaje şi riscul de transmitere a virusului hepatitic B. Rezul­tatele au arătat că tatuajele sunt asociate cu transmiterea infecţiei cu hepatita B la toate subgrupu­rile. În lucrare, cer­cetătorii reco­mandă şi câteva măsuri fundamentale pentru preve­nirea acestei infecţii: vac­cinarea populaţiei împotriva virusului hepatitic B, educarea şi informarea adulţilor care doresc să-şi facă un tatuaj, educarea deţinuţilor din penitenciare (categorie care prezintă cea mai mare rată a infecţiei cu VHB), dar şi punerea în aplicare a unor ghiduri de bune practici în realizarea tatuajelor în penitenciare.

Îndepărtare fără urme

Când vorbim de îndepărtarea tatuajelor, lucrurile sunt mai simple. Dacă, în urmă cu zece ani, se ardea pielea cu laserul şi rămânea o cicatrice postarsură, acum, există lasere care atacă doar pigmentul, fără să afecteze pielea. „După utilizarea acestor lasere, pielea din locul respectiv devine albă, apoi revine la culoarea normală. Laserele acestea produc microexplozii sub piele, la nivelul pigmentului, fără să afecteze tegumentul şi fără să lase semne. Condiţia este să faci câte o şedinţă de tratament odată pe lună, timp de cinci–şase luni“ explică dr. Niculae Bogdan Dimitrie,  organizator de cursuri în domeniul utilizării laserelor medicale în dermatologie. Iată că, în cazul puţin probabil în care Mihai va dori să-şi scoată tatuajul, pielea lui nu va păstra vreo urmă a desenului.
Medicul mai povesteşte cum i-au trecut pragul cabinetului femei care şi-au tatuat sprâncenele şi s-au plictisit de ele, vedete care îşi tatuaseră greşit conturul buzelor, dar şi senatori şi deputaţi care voiau să scape de tatuajele făcute în tinereţe. „Am întâlnit şi tatuaje traumatice. De exemplu, am avut un pacient căruia i-a explodat o butelie în faţă şi a rămas cu pigmentul acela albastru pe faţă, care a trebuit îndepărtat“, explică dr. Dimitrie.
La fiecare tatuaj, în funcţie de culorile desenului, este nevoie de un alt laser. Asta pentru că fiecare laser, în funţie de lungimea lui de undă, este absorbit de o culoare sau de alta. Tatuajul se scoate mai bine dacă procedura de îndepărtare are loc cât mai aproape de momentul tatuării. În timp, scoaterea desenelor e mai greoaie pentru că în jurul particulelor de cerneală se formează un ţesut fibros. „Aşa se explică şi de ce tatuajele sunt vii imediat după realizarea lor. Ulterior, ele încep să pălească. Tatuajul este un corp străin care, neputând fi eliminat de organism, este izolat prin fibrină. Aceasta îi dă aspectul acela mai şters“, ne spune medicul.

Semnul puterii?

Momentul în care Mihai îşi va face tatuajul nu este chiar atât de îndepărtat. La începutul acestui an, şi-a făcut toate analizele, iar rezultatele sunt încurajatoare. „Sunt cele mai bune analize din ultimii trei ani, deci totul este în regulă“, spune tânărul. În vocea sa se simte bucuria, iar ochii trădează un sentiment de uşurare.
Asemenea lui Mihai, cei care decid să se tatueze dau dovadă de multă hotărâre. Privite îndeaproape, însemnele permanente de pe piele arată caracterul şi chiar trecutul unei persoane puternice, pentru care viaţa a căpătat noi sensuri. La triburile maori, „tattau“ înseamnă „spirit înscris pe corp“.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe