Cunoscută şi ca „sindromul bătrânului neîngrijit”, „sindromul crizei senile” sau „sindromul crizei sociale”, această patologie se caracterizează printr-o neglijare extremă a propriei persoane din punctul de vedere al curăţeniei.
Potrivit unui articol publicat de col. medic dr. Octavian Vasiliu, medic primar psihiatru în cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” București, sindromul este întâlnit la persoanele vârstnice care locuiesc singure şi au contacte reduse cu mediul înconjurător.
„Ca urmare a neglijării propriei igiene, pacienţii pot asocia diferite boli fizice sau pot prezenta agravări ale unor afecţiuni preexistente. Pacienţii pot avea deficite vitaminice sau de oligoelemente, incluzând carenţa de folaţi, vitamina B12, C, calciu şi vitamina D, precum şi reducerea albuminemiei, deshidratare sau hipokaliemie”, afirmă dr. Octavian Vasiliu.
Pacientul cu acest sindrom are un aspect murdar, este nepieptănat, nebărbierit, are halenă fetidă, iar casa în care locuieşte este complet neîngrijită. Pacientul poate colecta diferite obiecte inutile, cum ar fi ziare vechi, resturi alimentare, cutii goale, diferite aparate electronice defecte sau chiar excremente.
„Tendinţa persoanei de a aduna resturi inutile se numeşte colecţionarism senil. Acest fenomen, denumit şi syllogomanie sau disposofobie, a fost legat de existenţa tulburării obsesiv-compulsive sau a personalităţii anancaste şi este rezultatul strângerii constante sau al refuzului de a arunca lucruri pe care pacientul le poate considera folositoare”, precizează medicul specialist.
Denumirea acestui sindrom provine de la comportamentul atribuit filosofului cinic Diogene din Sinope (412/404-323 î.Chr), care a dus o viaţă ascetică, făcând o virtute din sărăcia extremă. Diogene îşi exprima dispreţul pentru umanitate şi prin încălcarea convenţiilor sociale. Descrierile contemporanilor săi îl înfăţişează pe Diogene trăind într-un butoi şi având un comportament asemănător câinilor.
Mortalitatea asociată sindromului Diogene este crescută, în special în cazul femeilor.
„Deşi descrierile iniţiale ale sindromului au fost realizate pe populaţii vârstnice, care aveau peste 65 de ani, există menţiuni ale unor cazuri cu debut mai precoce. Există o incidenţă mai mare a acestei patologii la femei (raport 3:1), în special la văduve”, susține dr. Octavian Vasiliu.
Studiile mai recente arată că aproximativ 50% din subiecţii cu sindrom Diogene au şi o altă patologie psihică subiacentă: demenţă, alcoolism, schizofrenie, tulburare obsesiv-compulsivă.
„Este important ca diagnosticul acestui sindrom să fie pus doar în cazurile în care simptomatologia nu este explicată mai bine de alte patologii subiacente, de exemplu de o demenţă frontală sau de sechelele unui accident vascular în zona frontală. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei şi antipsihoticele pot fi utilizate ca tratament, în funcţie de terenul psihopatologic pe care se suprapune acest sindrom”, menționează medicul citat.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
