Studiul, intitulat „Răspunsuri psihologice și comportamente cognitive: măsurarea cunoștințelor despre limbaj în corelație cu indicele de variabilitate a frecvenței cardiace” a fost publicat în Journal of Neurolinguistics. 

Profesorii Dagmar Divjak, cercetător în lingvistică cognitivă la Universitatea din Birmingham, și Petar Milin, profesor de psihologie a limbajului și de învățare a limbilor, au descoperit corelația directă între greșelile gramaticale făcute de un vorbitor și variabilitatea frecvenței cardiace (VFC) a subiecților, informează MedicalXpress.

VFC reflectă timpul dintre bătăile cardiace succesive. Durata dintre intervale este variabilă când persoana e relaxată, dar tinde să devină mai regulată când persoana e stresată.

Noul studiu relevă o reducere statistic semnificativă a VFC drept răspuns la greșelile gramaticale. Această reducere este direct proporțională cu amploarea greșelilor, ceea ce sugerează că, cu cât subiectul aude mai multe greșeli, cu atât ritmul său cardiac devine mai regulat, ceea ce indică un semn de stres. 

Comentând rezultatele, profesorul Divjak, cercetător principal al studiului, a declarat: 

Rezultatele acestui studiu pun în evidență o nouă dimensiune în relația complexă dintre psihologie și cogniție. Această relație a fost studiată cu ajutorul unor tehnici diferite, de la oculometrie la imagistică cerebrală și trecând prin electroencefalografie. Dar relația între cunoaștere limbii și sistemul nervos autonom (SNA) a primit, până acum, mai puțină atenție”. 

SNA e alcătuit două părți, a explicat profesorul: sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic.

În termeni simpli, sistemul nervos simpatic activează răspunsul de «luptă sau fugi» în timpul unei amenințări sau a unui pericol perceput, în timp ce sistemul nervos parasimpatic controlează funcțiile de «repaos și digestie» sau „alimentație și reproducere”. Rezultatele noastre arată că acest sistem răspunde și solicitărilor cognitive, ceea ce sugerează că efortul cognitiv se repercutează asupra sistemului psihologic în moduri pe care nu le bănuiam până acum”, a precizat prof.  Dagmar Divjak. 

Cercetarea recentă a furnizat prima dovadă care sugerează că VFC poate fi utilizat drept indicator al cunoștințelor lingvistice implicite. 

Cunoștințele legate de limba maternă sunt în mare parte implicite, adică învățarea limbii materne nu a obligat pe nimeni să se așeze și să studieze, iar utilizarea ei nu necesită prea multă reflecție. Asta înseamnă și că o persoană va avea dificultăți în a determina ce este just sau fals într-o frază și, mai mult, în a explicat pentru ce lucrurile sunt așa -  mai ales dacă persoana nu are o formație lingvistică formală. Cu toate acestea, este importată evaluarea cu precizie a capacităților lingvistice ale unei persoane, indiferent de vârstă și de capacitățile ei psihice sau cognitive, din motive care țin de domeniile esențiale ale vieții și ale cogniției, inclusiv de sănătatea creierului”, a subliniat Divjak .

Studiu furnizează o nouă metodă de a exploata aspecte ale cogniției care nu sunt direct observabile. 

Acest lucru este util în mod special în lucrul cu utilizatori ai limbii care sunt incapabili să-și exprime, verbal, opiniile, din cauza vârstei (…) sau a unei probleme de sănătate”, a conchis Divjak.