Privită din afară, medicina românească reflectă o imagine îngrijorătoare: o criză profundă de încredere, în care medicii și pacienţii par să fie prizonieri într-un conflict permanent. Această luptă, de neconceput în timpuri mai pașnice, este acum o realitate zilnică.

Pacienţii, cu nemulţumiri justificate, își exprimă dezamăgirea faţă de multiple aspecte ale îngrijirilor medicale – de la condiţiile spitalicești până la calitatea tratamentelor și comportamentul medicilor. Medicii, la rândul lor, se confruntă cu resurse limitate, tehnologie depășită și o sarcină uriașă de a naviga zilnic printre problemele neîncrederii și neînţelegerii.

În acest peisaj sumbru, educaţia medicală pare ancorată în trecut. Lucrul în echipă este o raritate, iar Colegiul Medicilor și sistemul de malpraxis din România par un labirint învechit în care prea des se pierde esenţa justiţiei. Aceste provocări, amplificate de umbra pandemiei, reclamă totuși o rezolvare pe măsură.

Resetarea sistemului

Soluţii miracol nu există, însă s-ar putea încerca o resetare a sistemului. Ea ar trebui să înceapă cu un angajament detaliat între medici și public, similar cu cel adoptat recent, în variantă îmbunătăţită, de Colegiul Medical General (GMC) din Marea Britanie. Ghidul Good Medical Practice 2024, căci despre el este vorba, este o adevărată lege a profesiei medicale. Documentul detaliază cu minuţiozitate așteptările publicului faţă de un medic: competenţă, onestitate, empatie și un angajament neclintit faţă de binele pacientului. Ghidul este împărţit în patru secţiuni. Acestea descriu valorile și comportamentele profesionale pe care publicul dorește să le vadă la orice medic practicant din Marea Britanie. Cei care nu au aceste valori sunt evaluaţi de GMC și sancţionaţi.

        Good Medical Practice subliniază că un medic bun trebuie (adică e obligatoriu) „să prioritizeze îngrijirea pacientului, să fie competent și să-și actualizeze constant cunoștinţele și abilităţile”. Medicul trebuie „să acţioneze rapid în cazul în care siguranţa pacientului este în pericol, să colaboreze eficient cu pacienţii și colegii și să păstreze încrederea în profesie prin onestitate și integritate”. Mai mult, se accentuează importanţa raportării oricărui incident care ar putea afecta încrederea publicului în medic. Se face referire inclusiv la avertismente din partea poliţiei sau acuzaţii penale care nu au legătură cu practica medicală, nu doar la cazurile de malpraxis. Toate acestea pun sub semnul întrebării onestitatea medicului respectiv. Aceste aspecte sunt detaliate clar în diversele secţiuni ale ghidului. În cazul unei reclamaţii, medicul este judecat în funcţie de aceste norme.

Model de analizat

        Marea Britanie, cu sistemul său de protecţie a pacienţilor, oferă un model de analizat. Colegiul Medical General este o fortăreaţă a eticii medicale, care inspiră respect și chiar teamă în rândul medicilor. Pentru că o investigaţie GMC este de durată, este stresantă și cel mai bine trebuie evitată, respectând litera ghidului de bune practici. Duritatea investigaţiilor este însă deseori criticată. Cu toate acestea, GMC – finanţat de medici, dar condus de principii imparţiale – este gardianul integrităţii profesionale.

O sugestie respectuoasă pentru Colegiul Medicilor din România? Să răsfoiască paginile documentului britanic și să descopere ce înseamnă, de fapt, să fii un medic bun în ochii publicului, nu doar în teorie. Să încerce, poate, astfel, crearea unui viitor în care medicul și pacientul sunt parteneri umăr la umăr, într-o alianţă bazată pe încredere, respect și angajament profesional. 

Cu siguranţă, nu tot ceea ce se regăsește în acest ghid este potrivit pentru sistemul din România. Dar cu astfel de iniţiative, drumul spre un sistem medical mai eficient va fi pavat cu mai mult decât doar intenţii bune și promisiuni. Fiindcă este un dans delicat între competenţă, empatie și o doză bună de umanitate.