De aproximativ cinci ani, dr. Vasi Rădulescu face educaţie pentru sănătate, scriind pe Facebook și pe blog, apoi pe platforma Leapșa de Sănătate. A fost invitat în numeroase emisiuni cu tematică medicală și a scris șapte cărţi, majoritatea abordând subiecte medicale. Am discutat cu el despre ce înseamnă să fii un influencer, dar și despre provocările cu care s-a confruntat în activitatea sa.

Cât de importante sunt reţelele de socializare pentru educaţia populaţiei?

Trăim cele mai bune vremuri posibile, dincolo de pandemia care s-a așternut peste noi și care negreșit va trece. Avem acces rapid la orice informaţie, se fac progrese fascinante în medicină, vedem cum se explorează spaţiul și exemplele pot continua.

Din păcate, referindu-mă strict la extragerea informaţiilor, ea poate deveni - și chiar este - o sabie cu două tăișuri. Facebook e o platformă perfectă pentru fake news, diseminare de conspiraţii, manipulări. Devine tot mai greu să contracarăm informaţiile false, ce sunt distribuite atât de ușor și atrag prin construcţia lor specială.

Chiar și publicaţiile prestigioase pot disemina fake news, din graba de „a fi primii”, sărind peste verificările necesare. Facebook și Instagram pot fi medii bune pentru educaţie, dar, din experienţa proprie, orice efort se lovește de antagoniști care devin tot mai virulenţi. Să reziști e un exerciţiu care testează serios aparatul nervos propriu, dar zic eu că merită.

Care sunt tipurile de materiale la care publicul reacţionează cel mai bine?

Oamenii preferă textele scurte, nu au timp să citească enciclopedii. Dacă se poate să realizezi o listă cât mai succintă e perfect. Nu am experienţă (încă) cu podcastul livrat exclusiv audio, dar este în plan. Materialele video au prins de departe cel mai bine și intenţionez să migrez spre acest tip de conţinut calibrat eficient în câteva minute.

Am realizat aproximativ 15 clipuri care au acum peste 20 de milioane de vizualizări, dar e o muncă dificilă în spate, de la alegerea subiectului, aranjarea informaţiei până la montajul video în sine. Văd un potenţial uriaș în zona video și le recomand tuturor celor care vor să facă materiale educative să nu ignore acest format.

Educaţia generală de calitate, o necesitate

Asistăm la o invazie a fake news-urilor în online. Cum poate fi combătut acest fenomen?

Oamenii trebuie învăţaţi să analizeze un material, în primul rând să știe principalele surse de informare, să se uite la domeniul site-ului, să vadă autorul, să verifice titlul și apoi conţinutul efectiv. Ar trebui să ne ferim de platformele care practică clickbait-ul, care promovează materiale de propagandă, care livrează sfaturi miraculoase.

Ţine de respectul fiecăruia pentru propria persoană să se educe puţin și să-și strângă cele mai bune surse. Altfel, se intră ușor într-un cerc vicios cumplit și astfel vedem promovate toate bazaconiile. Atenţie la fake news, că el ajunge să fie împrăștiat și de persoane foarte educate, care-și pun semne de întrebare și, guvernate de emoţie, cad ușor în capcane.

Emoţia inhibă inteligenţa, creierul vrea confirmarea rapidă a unor bias-uri, o poveste cu mister stârnește curiozitate – a se vedea nebunia cu 5G. Pe de altă parte, eforturile Facebook și Google au cam fost în zadar, după ce au tot încercat să penalizeze paginile care practicau fake news, acestea adaptându-se și chiar proliferând în ultima vreme.

Nu vom scăpa de acest fenomen și avem nevoie de educaţie generală de calitate, iar peste sau „printre” aceasta, de educaţie medicală, atât de importantă.

Dozarea expunerii, esenţială

Cum ar putea medicii să folosească platformele online în beneficiul lor și al celor care îi urmăresc online?

Nu știu cât poate fi în beneficiul medicului, dar dacă audienţa este semnificativă, iar mesajele ajută oamenii, medicul va avea o satisfacţie aparte. Mai sunt medici care folosesc expunerea în social media pentru a atrage pacienţi la cabinet, e o formă de a te prezenta și practic de a te vinde.

Nu e cazul meu, pentru că de ceva vreme m-am dedicat exclusiv educaţiei medicale, gestionării unor proiecte locale și participării la unele misiuni internaţionale în jurul medicinei. Le-aș da un sfat colegilor: să dozeze cu atenţie expunerea.

Câţi oameni vă urmăresc postările și cum le menţineţi atenţia trează?

Cred că sunt urmărit de peste 300.000 de oameni, și nu e un simplu număr, pentru că în spate sunt povești, suferinţe, boli, întrebări. Încerc, atât cât pot, să le răspund la mesaje, să le dau sfaturi, să îi întreb ce materiale mai vor și să le ofer apoi răspunsuri ţintite, text sau video.

Scriu în fiecare zi, dar stau foarte puţin pe social media, pentru că postările sunt pregătite din timp și le programez pe mai multe zile. Cea mai ușoară cale de a menţine atenţia trează e să oferi materiale de calitate, potrivite ca lungime, să diversifici conţinutul, să pui și bucăţi din viaţa ta. Asta am făcut de când am început să scriu și, din moment ce oamenii stau lângă mine, înseamnă că nu i-am plictisit prea tare.

Rezultate prin muncă, nu peste noapte

Ce vă amintiţi despre începuturile dvs. în domeniul „influencingului”?
Nu mă consider influencer. Un influencer tipic face o audienţă semnificativă și apoi o conduce după cum dorește, inclusiv cu foarte multe produse promovate. Eu nu fac asta. Îmi promovez doar cărţile care sunt oricum pline de sfaturi bune și de concepte cu care ar fi bine să se împrietenească orice om, în rest nu am colaborări pur comerciale.

Ţin minte că la început eram plin de entuziasm, iar după ce Republica mi-a preluat un text de pe blog, eram în al nouălea cer. Totul a venit însă prin muncă grea, nimic peste noapte. Mi-au trebuit cinci ani să ajung la numărul de followers amintit. Entuziasmul s-a mai pierdut pe parcurs, dar mai există, altfel mă opream din tot.

Când poate fi numit un medic influencer?

Un medic influencer trebuie să promoveze adevărul știinţific. Dacă se abate de la el și promovează inepţii, pseudoștiinţe, terapii care nu au studii clare în spate, își încalcă grav orice deontologie și-și anulează practic pregătirea. Un caz care îmi vine ușor în minte este Dr. Oz, care a avut și proces în SUA după ce a promovat de multe ori sfaturi fără ancorare în știinţă.

Soluţii împotriva trolling-ului

Cum reacţionaţi la postările haterilor și trollerilor?

Odată cu expunerea masivă am atras tot felul de oameni care, ascunși după anonimat, au preferat să atace fără niciun fundament. Reacţia mea e simplă: îi ignor sau îi blochez imediat. Cei care vin din zone extreme nu vor fi niciodată convinși de vreun argument, oricât de solid ar fi el.

E o pierdere de timp. Prefer să le livrez valoare celor care sunt receptivi și respectuoși. Le răspund cu mare drag celor care îmi cer frumos o informaţie. Mă corectez atunci când cineva îmi spune calm că am greșit și-mi arată probe clare. Altfel nu (mai) am timp de pierdut.

Care au fost cele mai mari obstacole pe care le-aţi întâmpinat în încercarea de a face educaţie medicală populaţiei?

Subiectul vaccinurilor a fost mereu sensibil, pentru că de fiecare dată când l-am abordat am avut parte de atacuri furibunde din partea antivaxxerilor. La fel și când am scris despre nevoia de educaţie sexuală. Dar nu pot îmbrăţișa un political correctness aici și voi continua să scriu despre aceste domenii, pentru că le consider cruciale.

Cum aș putea să nu scriu despre vaccinuri, când există unul care practic anulează riscul femeilor de a dezvolta cancer de col uterin, iar noi avem cele mai multe cazuri și cea mai mare mortalitate în Europa prin acest tip de cancer, evitabil prin vaccinarea anti-HPV?

Am fost în Bhutan și m-am întâlnit cu Ministrul Sănătăţii de acolo – au una dintre cele mai eficiente campanii de vaccinare, populaţia a înţeles perfect nevoia, nu au reacţiile adverse fals înșirate prin tot felul de povești, iar progresele se fac în multe alte arii, inclusiv screening HIV sau pentru cancerul de sân - aici noi suntem iar codași.

Ce satisfacţii v-a adus activitatea din mediul online?

Mă bucur când mai primesc mesaje venite din inima unor tineri care-mi spun că i-am ajutat enorm în drumul lor, că s-au decis să dea la medicină. Mă bucur când cineva îmi mulţumește genuin pentru cărţi. Mă bucur când îmi mai spune cineva că a știut ce să facă într-o situaţie de urgenţă pentru că a citit la mine. Am bucurii care par mărunte, dar în esenţa lor sunt uriașe.