Anual, la 28 octombrie, American College of Physicians aniversează Ziua Medicinei Interne. Cu această ocazie, comunitatea medicilor interniști din SUA aduce în atenţia lumii medicale și a societăţii contribuţia importantă a medicului internist în diagnosticarea și tratarea unor patologii complexe. 

Medicul internist este parte integrantă din fundamentul îngrijirilor medicale, experienţa și pregătirea sa fiind vitale atât pentru pacienţi, cât și pentru alţi specialiști. Internistul este expertul care integrează diversele patologii, asistând pacienţii în călătoria lor spre sănătate. Pregătirea complexă și cunoașterea întregului organism uman, a organelor și sistemelor sale îi oferă internistului o perspectivă unică asupra problemelor diagnostice. El este antrenat să îngrijească bolnavi cu patologii acute sau cronice severe, afecţiuni multiple și complexe.

O parte dintre medicii interniști își continuă pregătirea profesională, subspecializându-se în arii mai înguste ale Medicinei interne. Indiferent de subspecializarea ulterioară, toţi au la bază specialitatea Medicină internă.

În sistemele actuale de sănătate, complexe și adesea fragmentate, medicii interniști reprezintă piesa lipsă a unui puzzle care completează povestea pacientului, plasându-l pe acesta în centru. În unele ţări ei sunt cei care ajung să stabilească diagnosticul unor boli rare, adesea trecute cu vederea de alte specialităţi medicale. 

Prea puţin interesaţi de „specialitatea mamă”

Cu ocazia Zilei Medicinei Interne, prof. dr. Omar T. Atiq, președintele American College of Physicians (Societatea Americană de Medicină Internă), a adresat un mesaj comunităţii medicale din SUA și din alte state. El a reiterat valoarea adăugată pe care o aduce medicul internist în sistemul de sănătate nord-american. În calitate de fellow al American College of Physicians, am salutat cu entuziasm și bucurie această iniţiativă. În România, din păcate, specialitatea Medicină internă, considerată mult timp „regina specialităţilor medicale”, se pare că și-a pierdut treptat vizibilitatea și atractivitatea, în special pentru generaţia tânără de medici. Aceștia sunt mult mai interesaţi de subspecialităţile derivate din Medicina internă, preferând domeniile mai înguste de practică medicală.

O explicaţie ar putea fi progresele care s-au înregistrat în ultimii ani în diverse domenii medicale, proces care a făcut dificilă practica performantă a unei specialităţi atât de vaste cum este Medicina internă. Cu toate acestea, prea des uităm că organismul uman este un tot unitar, care are nevoie de un medic specialist cu viziune largă, integrator al diverselor patologii. 

De exemplu, medicul specialist Cardiologie se concentrează pe diagnosticul și tratamentul patologiilor cardiovasculare, medicul specialist Gastroenterologie – pe diagnosticul și tratamentul bolilor digestive etc. Astfel, un pacient care are atât patologie cardiovasculară, cât și digestivă și care primește indicaţii terapeutice de la ambii specialiști poate să ajungă să urmeze un tratament care ar trebui neapărat „filtrat” prin viziunea și înţelegerea holistică a medicului internist.

O altă explicaţie a scăderii interesului tinerilor medici pentru această specialitate atât de frumoasă, necesară și provocatoare constă, probabil, și în lipsa de actualizare a curriculumului de pregătire în rezidenţiatul de Medicină internă și a bibliografiei pentru examenul de specialitate, anacrone din multe puncte de vedere. În România, este nevoie urgentă de redefinirea competenţelor medicului internist, la nivelul anului 2023, conform știinţei și pregătirii sale.

În secţiile de Medicină internă din ţară, de exemplu, se internează foarte mulţi pacienţi cu patologie cronică respiratorie, cum este bronhopneumopatia cronică obstructivă cu insuficienţă respiratorie. Uneori, aceștia pot prezenta episoade de acutizare și au nevoie de oxigenoterapie la domiciliu. Deși medicii specialiști Medicină internă au „dreptul” să îngrijească acești bolnavi pe durata spitalizării și în ambulatoriu, până recent nu au avut dreptul de a prescrie oxigenoterapie la domiciliu. Ei erau obligaţi să solicite sprijinul unui coleg pneumolog în acest sens. Această anomalie a fost corectată relativ recent, așa cum sperăm ca factorii de decizie din sistem să rezolve și actualizarea curriculumului de pregătire în specialitate, absolut necesară în acest moment.

Nu fragmentării excesive a specialităţii!

În cadrul unui congres la care am participat în auditoriu ca tânăr medic rezident, prof. dr. Alexandru Oproiu, fiind moderator, a întrerupt brusc un lector care vorbea despre „pancreatologie”. Profesorul a afirmat atunci că trebuie oprită această împărţire a medicinei de tip „organologie”, întrucât „nu vom mai vedea pădurea din cauza copacilor”.

Nu cu mult timp în urmă, neadaptarea politicilor de sănătate publică într-unul din statele vestice dezvoltate, prin transferarea domeniilor de competenţă ale medicului internist către alte specialităţi medicale, a condus la creșterea abruptă a ratei de mortalitate în ţara respectivă. Acest lucru a impus reintegrarea medicului specialist de Medicină internă în lanţul diagnostic și terapeutic al pacienţilor cu patologii complexe.

Lucrând în Clinica de Medicină Internă a Spitalului Clinic de Urgenţă București (SCUB), pot spune că majoritatea pacienţilor îngrijiţi aici prezintă un număr mare de comorbidităţi, care ţin de toate aparatele și sistemele organismului. Dintre acestea se remarcă preponderent insuficienţa cardiacă cronică acutizată, hipertensiunea arterială, bronhopneumopatia obstructivă cronică decompensată, dezechilibrele metabolice importante, boala cronică de rinichi – injurie renală acută, sepsisul cu punct de plecare pulmonar și urinar etc.

Este absolut îngrijorătoare creșterea numărului cazurilor de sepsis, mai evidentă după pandemie. În acea perioadă, teama de boală a condus, probabil, la automedicaţie, inclusiv cu antibiotice. Ne confruntăm cu germeni multiplu rezistenţi la antibiotice, la pacienţi taraţi, adesea vârstnici, cu evoluţie severă și mortalitate crescută.

Sentimentul datoriei împlinite

Bolnavii internaţi în Secţia de Medicină Internă a SCUB au frecvent 15-20 de diagnostice pozitive. Managementul unui astfel de pacient impune o pregătire și o competenţă profesională deosebite, dar și un volum mare de activitate din partea medicilor curanţi interniști, precum și a colegilor medici de alte specialităţi din spital, cu care colaborăm în echipe multidisciplinare.

Având în vedere gravitatea acestor cazuri, medicii sunt expuși profesional riscului de burnout, care este o realitate, potrivit unui studiu recent desfășurat de Colegiul Medicilor din România. În clinica noastră au fost internaţi în anii pandemiei de COVID-19 numeroși bolnavi cu această patologie infecţioasă, cu insuficienţă respiratorie și forme severe de boală, asociate cu rată mare de mortalitate, mai ales prin prisma comorbidităţilor.

A fost nevoie să ne adaptăm rapid, din mers, la noua situaţie, ca de altfel toţi colegii din ţară, pentru a putea acorda asistenţă medicală corespunzătoare bolnavilor, trecând peste temerile legate de propria noastră sănătate și a familiilor noastre. Privind în urmă, este trist să constaţi cât de ușor se uită aceste eforturi și sacrificii. Ca medici, ne-a rămas însă sentimentul datoriei împlinite.

SCUB este centru terţiar de îngrijire medicală avansată, cu adresabilitate ridicată, regională și naţională. Un număr important de bolnavi sunt transferaţi aici de la alte spitale din ţară pentru îngrijiri de specialitate. O proporţie mare de pacienţi internaţi suferă de patologie chirurgicală complexă. În context de multiple comorbidităţi, aceștia necesită o abordare integrală și sistematizată, asigurată de o echipă medicală pluridisciplinară, în cadrul căreia medicul internist este solicitat și își aduce contribuţia în mod semnificativ.

Având în vedere tendinţa populaţiei de a se adresa pentru diverse probleme de sănătate direct unităţilor de primiri urgenţe, SCUB gestionează un flux mare de pacienţi, un procentaj semnificativ dintre cei prezentaţi fiind rezolvaţi de echipa de gardă Medicină internă din spital.

În loc de concluzii, voi lăsa câteva mesaje postate în mediul online de reprezentanţii American College of Physicians: „I.M. an Expert in Complexity”; „I Think, Therefore I.M.”; „I.M. an Internal Medicine Physician, Vital to Patients and Health care”.

Îmi doresc foarte mult ca și medicii interniști din România să poată face aceste afirmaţii acum și în anii următori, cu aceeași mândrie legitimă, când vorbesc despre specialitatea lor.