Acum vreo 10 ani eram la ANAF pentru a plăti dările către Finanţe, când mi s-a spus: „Sistemul online nu funcţionează, nu vă putem încasa banii”. Am ripostat: „Dar azi e ultima zi în care pot plăti fără penalităţi; dacă vin mâine, sper că nu-mi puneţi penalităţi”. Doamna de la ghișeu nu s-a lăsat și, cu mândrie profesională, mi-a răspuns: „Ba da, o să vă punem penalităţi!”. „Dar de ce trebuie să plătesc eu pentru că sistemul vostru nu funcţionează? Eu sunt azi aici, în termenul legal, nu e vina mea că nu pot plăti”, am răspuns eu revoltat. La această motivaţie, doamna de la ghișeu a sesizat absurdul situaţiei. „Staţi să mai încercam”, mi-a spus și, într-un final, victorioasă: „Am reușit!”.

Tehnologie și oameni

Am reacţionat nu pentru că penalităţile ar fi fost mari, ci pentru că timpul pierdut prin oraș pentru a merge încă o dată la ANAF mi s-a părut mult mai important. Și mi s-a părut că eu, cetăţean onest care dorește să-și plătească dările, nu merit să fiu plimbat pe drumuri. Această poveste e mai veche și e drept că eu, ca PFA (un cotizant mai modest și fără multe probleme de taxe fiscale), nu am mai întâmpinat probleme majore. Aș putea spune că, în timp, chiar am văzut o schimbare în bine a atitudinii personalului de la birourile ANAF din Oradea. 

Dar, după cum spuneam, am mai făcut schimb de experienţă cu persoane din alte domenii care s-au lovit de ANAF și, de exemplu, am constatat o balansare a problemelor înspre personalul din birouri. Dacă sistemul online ANAF funcţionează mai bine, se pare că încă există angajaţi din subordine care fie nu au bunăvoinţă (ba uneori chiar au un comportament abuziv), fie nu știu încă să folosească eficient sistemul.Un alt sistem online românesc cu probleme este cel de la APIA. Din cauza disfuncţionalităţilor, Ministerul Agriculturii s-a văzut nevoit să prelungească, anul acesta, cu două săptămâni perioada de depunere a documentaţiei. Agricultorii au răsuflat ușuraţi, nemaifiind obligaţi să piardă nopţile pentru a putea încărca în sistem datele  necesare.

Cum sunt create aceste sisteme online?

Acum stau și mă întreb: unde sunt profesioniștii care ar trebui să facă niște sisteme online funcţionale 100%? Cum s-au cheltuit banii pentru aceste sisteme? Dar, mai ales, se sesizează cineva de prin Guvern că toate aceste disfuncţionalităţi se răsfrâng asupra sănătăţii cetăţeanului? Și aici nu mă refer doar la sistemele online care 
funcţionează cu sincope, ci la întreg sistemul birocratic care pune piedică activităţii normale (și spun asta pentru că am exemplele altor state europene în care birocraţia este mult redusă).

Efectele asupra sănătăţii psihice

Pentru mine, ca medic, este evident că un cetăţean care pierde timp și își consumă energia fie din cauza sistemelor online deficitare, fie din cauza unor funcţionari răuvoitori sau depășiţi de situaţie pleacă din aceste instituţii cu o stare psihică alterată. Iar alterarea sănătăţii psihice are influenţă și asupra stării de sănătate fizice (asta ne spune de ani întregi psihosomatica). Mă întreb: s-a gândit oare cineva din Ministerul Muncii la acest aspect? În alte ţări se calculează cât costă societatea zilele de concediu medical acordate salariaţilor. La noi nu am văzut astfel de preocupări.

 Ca să închei într-o notă optimistă, voi nota faptul că sistemul RENV (varianta nouă a sistemului naţional online de înregistrare a vaccinărilor din Programul Naţional de Vaccinare) funcţionează acum binișor, chiar dacă a pornit și el cu poticneli. Iar cei de la CAS recunosc că actualul SIUI este subdimensionat și au anunţat că fac demersuri pentru a obţine în viitor fonduri europene pentru a construi un nou SIUI, mult mai funcţional. Rămâne de văzut dacă vor reuși să-și ducă la final ideile.