Cantitatea uriașă de informaţii recente primite din spaţiul public și distorsionarea realităţii pe subiectul anului ne poate duce cu gândul la cum s-a ratat campania de vaccinare anti HPV.
Numeroși autori au explicat metodele de propagare a informaţiilor bazate pe emoţii, preferinţele grupurilor, algoritmi de selecţie a informaţiilor care ajung la noi.
Aceleași metode vechi de când lumea, augmentate cu puterea tehnologiei, acţionează și astăzi, ajutate de explozia informaţională și libertatea comunicării, mai ales online.
Felul în care acţionează algoritmii de căutare și navigare în social-media ne influenţează foarte mult alegerile. Vorbim de „bula noastră”: mesajele pe care le citim nu sunt neapărat cele pe care le căutăm înadins, ci în majoritate, mesajele care ne ajung în faţă.
În social-media, algoritmul ţine cont de preferinţele noastre, de știrile pe care le alegem, de ceea ce selectăm când apăsăm pe read more sau acceptăm all cookies. În acele momente, algoritmul se adaptează automat și în scurtă vreme se vor selecta doar acele informaţii
legate de profilul nostru.
Astfel, majorităţii celor care citesc despre conspiraţii mondiale de control al populaţiei prin exterminare programată și prin vaccinare, despre efectele adverse ascunse populaţiei generale, i se vor sugera doar astfel de articole și nu argumentele că aceste știri sunt false!
La fel, în „bula” noastră vom continua să aflăm despre studii RCT, metaanalize, ori alte preferinţe preselectate și nu vom ști ce este evident pentru cei din cealaltă „bulă”!
De aceea, oricât de greu ar fi pentru profesioniștii din sănătate să citească informaţii din cealaltă „bulă”, pentru a afla cât mai precis impactul știrilor false, apocaliptice despre vaccinare în rândul populaţiei, e cazul să ieșim din zona de confort și să pătrundem răbdători în cealaltă, unde să asistăm, să observăm și să ne adaptăm discursul în consecinţă.
Procesarea emoţiei este mai rapidă decât alte procesări (cognitive, reflexive, logice) și predispune la acţiuni concrete. Când primești un mesaj care creează o emoţie bruscă, în mod reflex te plasezi într-o tabără, pro sau contra. Ca urmare, procesul reflexiv este aproape anulat.
Să luăm un exemplu. Un articol publicat într-o revistă online titrează informaţia că „o fetiţă din Statele Unite a decedat în urma administrării vaccinului HPV”.
Titlul este ales special pentru a genera imediat emoţie. O astfel de informaţie este sensibilă pentru specia umană, care percepe decesul ca pe o necunoscută înfricoșătoare.
Decesul la o persoană tânără „care nu și-a trăit viaţa” este aproape imposibil de suportat, cu atât mai mult cu cât ne-am creat cu toţii niște tipare (viaţa trebuie trăită, ar trebui să ajungem să atingem o vârstă respectabilă, ar trebui să murim „în ordinea firească” etc.).
Se sugerează chiar legătura de cauzalitate, prin legarea decesului de administrarea vaccinului încă din titlu, ceea ce creează emoţia din start, atât de puternic, încât practic este tot ceea ce se reţine. Jumătate dintre cei care au accesat mesajul nici nu mai citesc articolul, impresia e deja formată.
Un număr mare de cititori consumă efectiv doar titlul și uneori doar textul linkului, fără a mai da neapărat click pe acesta. Acest tip de manipulare apărută în mediul online este extrem de mult folosit. Primul impuls în rândul multor utilizatori este de a transmite informaţia mai departe.
Această înlănţuire de emoţie - titlu sugestiv - repetiţie - viteza de a împărtăși produce acel sharing before thinking (a transmite mai departe înainte de a te gândi, a aprofunda) care viralizează rapid informaţii, de cele mai multe ori neadevărate (fake news).
Altfel spus, împachetarea lor într-o aparenţă de adevăr ascuns în mod conspirativ îl face foarte atractiv și îl transformă în magnet. Din nefericire, transformarea acestei decizii în una informată, de tip thinking before sharing (a te gândi, a aprofunda înainte de a transmite mai departe) ia timp și metode diverse de educaţie a populaţiei în sensul recunoașterii știrilor false și respingerii lor în consecinţă.
Reţeta de succes pentru a viraliza un mesaj antivaccinare, care să servească unui anume interes constă în alăturarea câtorva elemente foarte simple: repetiţia, asocierea cu o fotografie sau cu o filmare sugestivă, argumentul autorităţii („un doctor spune asta”) însoţite de apetitul pentru a transmite mai departe („sharing before thinking”).
Să luăm exemplul de mai sus: se asociază următoarele informaţii: o fetiţă (se poate preciza și o vârstă, cu cât mai fragedă, cu atât impactul ar putea fi mai mare) care decedează după (nu este precizat în titlu, dar nici în articol, după CÂT TIMP) ce a făcut un vaccin.
NU se precizează legătura de cauzalitate, durata între vaccinare și deces, dacă pacienta avea patologii care ar fi putut duce la deces.
Acum, dacă alăturaţi acestor informaţii trunchiate o fotografie sugestivă (de obicei o fetiţă blondă, cu zulufi și pistrui, cu vârsta mai mică a personajului din fotografie decât cea menţionată eventual în articol), reluaţi informaţia în ediţia online de dimineaţă, în ediţia de seară și pe pagina de Facebook asociată ziarului, în newsletter, preluarea la știrile radio și TV și rostogolirea informaţiei în social-media viralizează știrea imediat.
Să ne gândim cât de repede s-au propagat și au intrat în discursul public expresii ca „noul coronavirus” (în loc de SARS-CoV-2) sau „copii vătămaţi de vaccinuri” (în loc de afectaţi sau având reacţii adverse de la...) pentru a înţelege forţa repetiţiilor și a cuvintelor, în general!
Cel mai mare impact al mesajului antivaccinare HPV a fost asigurat de asocierea cu un vorbitor ales dintre medici sau persoane care sunt declarate cercetători, oameni de știinţă, de preferinţă americani, eventual însoţiţi de o înșiruire de funcţii, care să îi facă și mai credibili.
Există, fără îndoială, profesioniști din sănătate care se opun vaccinării și fac acest lucru direct, fără tăgadă, sau voalat, sub impresia liberalismului sau a unor opinii nuanţate legate de teme mai restrânse (nu ne opunem vaccinării, ci obligativităţii...).
Este dificil de apreciat dacă vorbim de o opinie personală, sau ea se regăsește în recomandările făcute pacienţilor în cabinete ori pe social-media, deoarece majoritatea medicilor care se găsesc în această categorie nu au experienţă în vaccinare.
De aceea, utilizarea acestor exemple în campanii este doar expresia nevoii de autoritate, nu cea de experienţă clinică efectivă, deci mai degrabă e o chestiune de imagine și nu una de profunzime.
Pe de altă parte, medicii implicaţi direct în teoria și practica vaccinării nu sunt invitaţi în argumentare, pentru că vin la pachet cu medicina bazată pe dovezi.
Există un câmp de bătălie unde bătălia se dă în două existenţe paralele, la fel cum nu se intersectează nici „bulele” noastre.
Dacă aceia dintre noi care știu să vaccineze, știu să discute cu pacienţii, știu să îi înveţe pe cei mai tineri și știu ce înseamnă voluntariatul, nu vor intra pe acest „câmp” de luptă, pierderea acoperirii vaccinale eficiente este iminentă, iar consecinţele sunt deja devastatoare.
Din punctul meu de vedere, de medic practician care vaccinează la cabinet, eșecul vaccinării anti-HPV este eșecul informării despre ACEST vaccin și ACEASTĂ vaccinare, atât în rândul personalului medical, cât și al populaţiei.
Personal, îmi doresc ca introducerea unui nou vaccin într-un program de vaccinare să fie făcută după consilierea acordată de profesioniști în vaccinare și sănătate publică, care să nu ţină cont în alegere de buget, opinii politice, intervenţii ale industriei sau alte influenţe în afara evidenţelor medicale.
În pasul al doilea, decizia ar trebui prezentată și pusă pe tipare de finanţare, după ce se prezintă avantajele pentru sănătatea publică.
Odată decisă introducerea vaccinului, este nevoie de o instruire serioasă și susţinută a profesioniștilor cu privire la noul vaccin și tot ce ţine de acesta, de la studii, RCP, proceduri, elemente de calitate și de siguranţă, aprovizionare, raportări.
În paralel, profesioniștii în comunicare pregătesc campania pentru pacienţi, care se desfășoară fiat lege artis. De aceea este nevoie de finanţare și de profesioniști în comunicare, așa cum e nevoie de profesioniști în vaccinare, pentru ca greșelile trecutului să nu se mai repete.
Există ghiduri internaţionale inclusiv pentru introducerea unui vaccin nou în schema naţională a unui stat, trebuie să ţinem cont de ele și să ne croim programele în cele mai mici amănunte, incluzând obligatoriu partea de comunicare.
Comunicarea structurată în vaccinare, la noi, până acum este doar un exemplu de „așa nu” din care e bine să ne învăţăm lecţia.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
