Am stat de vorbă cu el recent, în cadrul unui eveniment organizat în București, la un spital privat. A fost o o întâlnire între micuții operați pe inimă în cadrul misiunilor umanitare desfășurate la Sanador în 2023 și salvatorii acestor copii – echipa medicală care se luptă pentru șansa la o viață normală a micuților cu malformații cardiace congenitale. Parte din această echipă a fost și Florin Ionescu, medic specialist Cardiologie pediatrică, care ne-a acordat un interviu. 

Citiți și: Întâlnire cu salvatorii 

Care sunt provocările unei intervenții pe cord, mai ales la pacientul pediatric? E vorba de o echipă multidisciplinară, de operații complexe, mai ales pe o inimă atât de mică...

Pentru mine, a fost cumva dificil să revin în România, pentru că eu am făcut parte din aceste echipe care veneau din afara țării și participau la aceste operații, eu susțineam echipele locale [de medici]. În România, provocarea cea mai mare mi se pare diagnosticul la timp al acestor afecțiuni cardiace. Odată ce ele trec de perioada optimă de intervenție, recuperarea este mult mai lungă. Ceea ce face și mai dificil toată perioada până la externare. O altă provocare constă în tratamentul la vârstă mică sau la o vârstă neoptimă. Experiența noastră ne pune în situații în care putem să intervenim la copiii chiar sub un kilogram, dar din păcate acești copii nu ajung [la medicul cardiolog] la timp și noi nu îi găsim la timp. Iar aici este o provocare pentru mine mare de a ajunge la copiii care într-adevăr au nevoie de aceste intervenții cardiace. Dar am o susținere în România din partea pediatrilor și din partea neonatologilor și, astfel, încet-încet reușesc să găsesc [pacienții] în timp util, dar merge greu. 

Există o fereastră de timp în care se poate interveni optim la micuții cu boli de inimă? 

În funcție de tipurile de patologie, sunt ferestre optime de intervenție, pentru că recuperarea este mult mai rapidă. Și acest lucru nu e neapărat limitat de greutate, în sine, ci de patologia respectivă. Da, ne dorim ca acești copii să aibă peste cinci kilograme, pentru că știm... Căci complicațiile postoperatorii sunt mult mai scăzute. Ideal ar fi zece kilograme, pentru că așa putem să povestim cu părinții că cei mici vor sta foarte puțin în terapie intensivă. De asemenea, știm că unui copil care stă în terapie intensivă peste cinci zile îi crește riscul atât de mortalitate, cât și de morbiditate. 

Ce ar presupune un screening optim pentru a depista bolile cardiace? Pentru ca părinții să depisteze la cel mic eventuale probleme cardiace... 

De când m-am întors în România, încerc foarte mult să stimulez o abordare practică, ce este obligatorie la nivelul Uniunii Europene, respectiv screeningul de boli cardiace neonatale, ceea ce se face printr-o pulsoximetrie. O variantă foarte simplă, non-invazivă... Se măsoară saturația de oxigen la mâna dreaptă și la oricare dintre picioare și practic se depistează 12 din cele mai critice boli cardiace congenitale, iar ideal ar fi să se facă o ecografie cardiacă la orice nou-născut. Prin acest lucru putem exclude orice fel de boală structurală la copii. Și dacă ea apare, avem soluții. 

Dvs. ați lucrat și în afara României. Povestiți-ne, pe scurt, despre această experiență. 

Eu am lucrat într-un spital Top 5 din lume, care opera în jur de 1000 – 1500 de cazuri pe an, cu pacienți trimiși de peste tot din lume. Cu o patologie extrem de diversă. Și acolo aveam echipe multidisciplinare. Ne întâlneam în cadrul lor de două ori pe săptămână – chirurgi, cardiologi, intensiviști, anesteziști, medici de cardiologie intervențională – și discutam aceste cazuri. Gândeam care este perioada de intervenție, din punct de vedere optim, și când mai pot să aștepte sau dacă trebuie să intervenim la pacienți într-un timp scurt. Ăsta este un lucru care îmi lipsește în România, aceste... Se numesc Joint Cardiac Conferences (JCC – n.red.), întâniri multidisciplinare între toată echipa, pentru a discuta când este optim timpul de intervenție. 

Mai multe minți, la un loc, pot veni cu idei diverse... 

Da, și cu soluții optime, cu idei care pot fi încercate. Iar într-adevăr, limitarea, în România, este prin prisma acestor servicii de chirurgie cardiacă și de terapie intensivă cardiacă, însă încet se dezvoltă toate aceste lucruri. Noi mai beneficiam într-adevăr de simulări în fiecare săptămână și aveam un training pe diferite părți de cardiologie pediatrică, în fiecare zi din cursul săptămânii... Erau zile de training pe hipertensiune pulmonară, altele doar pe ecografie... Lucruri care, aici, încă sunt dificil de implementat, dar se încearcă. Și eu vreau să particip la dezvoltarea acestui serviciu în România. 

Doriți să mai adăugați ceva? 

Eu de aceea m-am întors în țară, pentru că veneam cu aceste misiuni în România, și am simțit că pot face mai multe. Și vin cu speranță. Asta vă zic, că sunt mulți copii aici cărora nu li s-a dat nicio șansă, iar acum sunt aici. I-am operat în misiune. Eu vin din 2019 în România, și în 2019 am aplicat tehnici chirurgicale care în România nu existau [la acel moment]. [Vorbim de copii care] au evitat risc de trombozare pe infecție și acuma stau cu valva lor. Efectiv cresc cu valva lor! Eu sunt cu partea asta, cu speranța. Există soluție pentru absolut orice! Și dacă soluția nu e aici, putem să găsim variante și în afara țării. Dar au fost copii pe care i-am operat și care erau pregătiți să plece în Germania. A venit echipa Germaniei de medici aici și ei au operat. Copiii respectivi au stat cinci zile în spital și au plecat după aceea. Erau copii cu boli care merg foarte greu, în alte spitale... 

Le oferiți speranță părinților, le arătați că se poate face ceva... 

E vorba de puterea exemplului. Pot să vorbesc eu mult, dar prefer să arăt împreună cu colegii mei de pe anestezie, cum este dr. Mihai Chiloflischi, care se pricep foarte bine... Ne place să lucrăm și să demonstrăm prin exemplele copiilor operați. Ei practic promovează mai departe ce facem noi aici. 

Carte de vizită: Dr. Florin Cristian Ionescu a urmat stagii de perfecționare în Irlanda și în Marea Britanie, unde a activat timp de șapte ani, din care cinci au fost dedicați cardiologiei pediatrice, la Great Ormond Street Hospital din Londra și Bristol Royal Hospital for Children din Bristol.