Asocierea dintre cancere și hipertensiune arterială (HTA) merită a fi abordată din mai multe perspective. În primul rând, HTA este cea mai frecventă comorbiditate cardiovasculară prezentă la populaţia oncologică, aspect ilustrat și de rezultatele unui studiu recent, care a analizat retrospectiv datele a 710.170 de pacienţi cu cancer din perioada 1995-2018. În linii mari, 13% din totalul pacienţilor oncologici au avut cel puţin un factor de risc cardiovascular, iar 5% au avut boli cardiovasculare simptomatice. HTA a fost cea mai frecventă comorbiditate cardiovasculară în toate formele de cancer (1).

Patologia oncologică și HTA apar frecvent la aceeași categorie de pacienţi, ca urmare a existenţei unor factori de risc comuni și a unor mecanisme fiziopatologice suprapuse ambelor afecţiuni, incluzând: un indice de masă corporală crescut, diabetul zaharat, inflamaţia sistemică și stresul oxidativ (2).

Pre- și post-tratament antineoplazic

În al doilea rând, prezenţa diagnosticului de HTA la un pacient oncologic scade rata de supravieţuire. În cadrul aceluiași studiu, al lui Liu și colab., pe parcursul perioadei de urmărire, mortalitatea de toate cauzele a fost mai mare la pacienţii cu cancer și boli cardiovasculare sau cu factori de risc cardiovascular comparativ cu cei fără, pacienţii cu HTA și neoplazie activă având un risc mai mare de mortalitate de toate cauzele (1).

Mai mult, prezenţa diagnosticului de HTA la un pacient programat pentru tratament oncologic crește riscul de toxicitate cardiacă sau de disfuncţie cardiacă indusă de tratamentul oncologic. Riscul este înalt în special la cei ce urmează a primi tratament cu inhibitori ai factorului de creștere a endoteliului vascular (VEGF), HTA fiind unul dintre elementele incluse în noul scor de risc HFA-ICOS (Heart Failure Association – International CardioOncology Society) (3).

Ghidul de cardiooncologie al Societăţii Europene de Cardiologie din anul 2022 recomandă evaluarea riscului de toxicitate cardiovasculară la toţi pacienţii cu cancer, precum și adresarea și corectarea tuturor factorilor de risc înainte de iniţierea tratamentului chimioterapic. Astfel, evaluarea valorilor tensionale și iniţierea sau ajustarea tratamentului antihipertensiv sunt măsuri extrem de importante pentru reducerea ratei de apariţie a disfuncţiei cardiace induse de tratamentul chimioterapic (CTRCD – Cancer Therapy Related Cardiac Dysfunction).

Nu în ultimul rând, HTA poate fi o consecinţă directă a tratamentului oncologic. Riscul de a dezvolta HTA în timpul tratamentului chimioterapic variază în funcţie de protocolul de tratament utilizat. Agenţii chimioterapici ce se asociază cel mai frecvent cu apariţia HTA sunt inhibitorii VEGF (bevacizumab, sunitinib și sorafenib) și agenţii alchilanţi (ciclofosfamida, cisplatina).

Onco-hipertensiunea arterială

Nu doar cardiooncologia devine un domeniu emergent cardiologiei, ci și onco-hipertensiunea arterială. Managementul acestor pacienţi necesită o abordare în echipe multidisciplinare, care să includă medici din diferite specialităţi, de la medicul de familie, la oncolog, chirurg, cardiolog, nefrolog, psiholog, hematolog, radioterapeut și medic specialist în paliaţie.

Această colaborare este menită a avea drept finalitate practică apariţia unor ghiduri de onco-hipertensiune, precum și dezvoltarea unor scoruri de risc privind riscul de apariţie a HTA secundare tratamentului oncologic, elemente ce ar putea rezulta într-un management superior al acestei categorii speciale de pacienţi (2).

Până la apariţia de noi recomandări se vor avea în vedere următoarele elemente:

• HTA necontrolată este un factor de risc pentru disfuncţia cardiacă indusă de tratamentul chimioterapic, în special în timpul tratamentului cu antracicline, ibrutinib și inhibitori ai VEGF, motiv pentru care este necesară corecţia riguroasă a acestui factor de risc înainte de iniţierea tratamentului oncologic cardiotoxic;

• ghidul oferă un prag clar, pentru care medicaţia oncologică trebuie oprită atunci când este incriminată în mod cert în apariţia HTA, respectiv TAS ≥180 mmHg sau TAD ≥110 mmHg;

• la această categorie de pacienţi, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau blocanţii receptorilor de angiotensină reprezintă prima opţiune terapeutică antihipertensivă, singuri sau în combinaţie cu blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic. 

Cardiooncologia a devenit o subspecialitate a cardiologiei ce vizează protecția sistemului cardiovascular la pacienții neoplazici, reducerea morbidității și mortalității cardiovasculare și ameliorarea calității vieții la supraviețuitorii unui cancer.