Primul an de după finalizarea tratamentului oncologic presupune un anumit tip de evaluare cardiovasculară.

Programele de screening și dezvoltarea tratamentelor farmacologice antineoplazice au atras creșterea speranţei de viaţă a pacienţilor cu patologie oncologică. Dezvoltarea domeniului cardiooncologiei în ultimii ani și urmărirea pacienţilor oncologici pe termen lung au arătat că boala cardiovasculară (CV) reprezintă o cauză majoră de morbi-mortalitate la aceștia. Astfel, a apărut dorinţa de a crea programe eficiente de urmărire, diagnostic și tratament ale patologiilor CV pe termen lung la pacienţii oncologici (1).

 Pentru creşterea şi uniformizarea calităţii îngrijirii pacienţilor oncologici cu risc sau cu boală CV stabilită, Societatea Europeană de Cardiologie, în colaborare cu Societatea Internaţională de Cardiooncologie şi Societatea Europeană de Oncologie şi Radioterapie, a publicat în 2022 primul ghid european de cardiooncologie. Documentul ne pune la dispoziţie recomandări de evaluare şi management al toxicităţii CV legate de terapia cancerului (TCV-LTC) pe tot parcursul îngrijirii oncologice, de la diagnosticul cancerului şi evaluarea riscului iniţial, la perioada de terapie cu potenţial cardiotoxic. De asemenea, sunt prezentate informaţii despre urmărirea pe termen lung, după încheierea terapiei oncologice cardiotoxice (2).

 Toxicitatea CV legată de chimioterapie este dinamică şi profilul de afectare pe termen lung poate fi diferit în funcţie de tipul de terapie administrat. Spre exemplu, cardiotoxicitatea indusă de strategiile terapeutice care includ antracicline apare în majoritatea cazurilor în primul an şi este asociată cu doza cumulativă şi fracţia de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) la terminarea terapiei. În schimb, la pacienţii trataţi pentru limfom Hodgkin riscul de evenimente CV este crescut de 3-7 ori faţă de populaţia generală şi la distanţă de 40 de ani după încheierea tratamentului. Mai mult, evoluţia TCV-LTC pe termen lung este dinamică şi poate fi modificată de intervenţiile terapeutice cardioprotective. Astfel, este recomandat managementul individualizat de minimizare a riscului de TCV-LTC atât pe durata terapiei oncologice, cât şi în urmărirea pe termen lung (2).

Stratificarea riscului

Evaluarea riscului CV la finalul tratamentului oncologic cu potenţial de toxicitate cardiovasculară se efectuează pe parcursul primelor 12 luni posttratament. Această recomandare este emisă pentru pacienţii care au parcurs tot tratamentul și au un prognostic bun pe termen lung (2).

 Pacienţii cu risc înalt CV pot fi identificaţi după următoarele caracteristici (2,3):

• prezenţa manifestărilor clinice sugestive pentru o patologie CV;
• istoric de toxicitate CV în timpul tratamentului oncologic;
• niveluri serice crescute ale biomarkerilor cardiaci și/sau aspecte imagistice CV anormale.

 Creșteri ale biomarkerilor cardiaci (peptidele natriuretice, troponina cardiacă) pot fi folosite pentru a ghida momentul oportun de introducere a medicaţiei cardioprotective și a urmări efectul lor, aceștia având, de asemenea, valoare prognostică (3). Biomarkerii cardiaci au o valoare predictivă negativă înaltă privind apariţia de evenimente CV viitoare (2). S-a observat, de exemplu, că dozarea troponinei I cardiace şi identificarea unor valori crescute după finalizarea chimioterapiei cu antracicline poate identifica pacienţii la risc de disfuncţie cardiacă. Astfel, dozarea de rutină ar trebui să fie luată în considerare pentru instituirea precoce a medicaţiei cardioprotectoare (4).

 Prezenţa factorilor de risc CV tradiţionali, precum hipertensiunea arterială (HTA), diabetul zaharat (DZ) sau dislipidemia se corelează cu probabilitatea de evenimente CV ulterioare la supravieţuitorii cancerului (SC), iar aceștia trebuie să fie bine trataţi şi controlaţi după finalizarea tratamentului oncologic (2).

 Evaluarea CV de la finalul tratamentului oncologic își propune să identifice pacienţii la risc înalt, care necesită urmărire pe termen lung. Prima evaluare CV după oprirea tratamentului oncologic se recomandă personalizat, în funcţie de anumite caracteristici:

• riscul CV pre-tratament oncologic (evaluat prin scorul HFA-ICOS, Heart failure association – International Cardio-Oncology Society);
• tipul tratamentului antineo­plazic;
• apariţia cardiotoxicităţii în timpul tratamentului oncologic (2).

Factorii de risc înalt pentru apariţia bolii CV, identificabili la evaluarea la finalul tratamentului oncologic, sunt prezentaţi în tabelul alăturat (2).

Frecvenţa monitorizării

 La pacienţii asimptomatici cu risc înalt (pe baza riscului de toxicitate CV evaluat pre-tratament oncologic), ecocardiografia transtoracică (ETT) și dozarea biomarkerilor serici cardiaci se recomandă la 3 și 12 luni după finalizarea tratamentului oncologic cu potenţial cardiotoxic. La pacienţii asimptomatici cu risc moderat, ETT și dozarea biomarkerilor serici cardiaci ar trebui luaţi în considerare la 12 luni după finalizarea tratamentului oncologic. Pentru pacienţii asimptomatici cu risc scăzut, ETT și dozarea biomarkerilor serici cardiaci ar putea fi luate în considerare la 12 luni post-tratament (2,3,5,6).

 Toţi pacienţii care urmează medicaţie cu viză cardiologică pentru orice tip de toxicitate CV asociată cu tratamentul oncologic, mai ales pentru disfuncţia cardiacă (DC), ar trebui să fie evaluaţi clinic, cu electrocardiogramă (ECG), ETT și dozare de biomarkeri cardiaci. Investigaţiile ar trebui făcute la 3, 6 și 12 luni după finalizarea tratamentului oncologic (2).

 Pacienţii care au dezvoltat disfuncţie cardiacă în timpul tratamentului antineoplazic vor fi reevaluaţi din punct de vedere CV la finalul tratamentului. La pacienţii cu disfuncţie ușoară sau moderată, asimptomatici, cu recuperare completă a funcţiei cardiace în urma instituirii tratamentului cardioprotectiv, cu ETT (FEVS >50% și GLS – Strain Longitudinal Global VS normal sau similar cu valoarea pre-tratament) și biomarkeri cardiaci în limite normale sau similiare cu valoarea pre-tratament, se poate tenta sevrarea medicaţiei cardioprotective, urmând ca acești pacienţi să rămână în urmărire CV atentă. Continuarea pe termen lung a medicaţiei CV este recomandată pentru cei cu disfuncţie cardiacă moderată sau severă simptomatici, respectiv severă asimptomatici. De asemenea, continuarea tratamentului se recomandă și la pacienţii cu disfuncţie ușoară sau moderată asimptomatici, care nu au recuperat complet funcţia VS la finalul tratamentului oncologic (2).