Hipertensiunea, cunoscută și sub denumirea de tensiune arterială crescută, reprezintă un factor semnificativ în apariţia afecţiunilor cardiovasculare care afectează inima și vasele de sânge. O parte semnificativă a populaţiei adulte din Statele Unite – aproximativ  116 milioane de indivizi – se confruntă cu această problemă de 
sănătate.

Hipertensiunea (HTA) este de două tipuri: primară (esenţială) și secundară. Forma predominantă este cea primară. În timp ce cauza ei precisă rămâne neidentificată, factorii genetici se împletesc cu variabile, precum consumul excesiv de sodiu, obezitatea, un stil de viaţă sedentar și consumul de tutun și alcool, toate contribuind la dezvoltarea ei. HTA primară este mai frecventă în special în rândul adulţilor mai în vârstă și în rândul populaţiilor de origine africană.

Pe de altă parte, HTA secundară derivă din afecţiuni medicale subiacente, precum boala renală și apneea obstructivă de somn. De asemenea, afecţiuni endocrine precum hipersecreţia de aldosteron primar, sindromul Cushing și feocromocitomul sunt cauze cunoscute de HTA. În plus, o gamă de medicamente eliberate pe bază de reţetă sau de tip OTC, inclusiv contraceptivele orale, antiinflamatoarele nesteroidiene, steroizii și decongestionantele pot provoca în mod potenţial hipertensiune 
secundară.

Reglaj fin

Complexitatea sistemului endocrin – format dintr-o serie de glande care eliberează hormoni esenţiali pentru diverse funcţii corporale, inclusiv reglarea tensiunii arteriale – deţine un rol crucial în domeniul hipertensiunii. Următorii factori pot contribui la creșterea tensiunii arteriale:
 

Glandele suprarenale: prin secreţia excesivă de aldosteron, cortizol sau hormoni asemănători adrenalinei din glandele suprarenale.

Glanda tiroidă: atât prin hipotiroidism (glandă tiroidă subactivă), cât și prin hipertiroidism (glandă tiroidă hiperactivă) .

Glanda pituitară: complicaţiile legate de glandele suprarenale și tiroidă pot fi adesea atribuite problemelor originare în glanda pituitară. O glandă pituitară hiperactivă, care trimite semnale excesive glandelor suprarenale și tiroidă, poate contribui la creșterea tensiunii arteriale.

Glandele paratiroide: supraproducţia de hormon paratiroidian de către aceste glande poate induce tensiune arterială crescută.

Pancreasul: la adulţii cu obezitate, nivelurile crescute de insulină și rezistenţa la insulină, hormon secretat de pancreas, pot contribui în parte la tensiunea arterială crescută.

Cunoașterea jocului subtil dintre hipertensiune și sistemul endocrin este esenţială pentru a înţelege natura complexă a acestei afecţiuni. Gestionarea eficientă a HTA necesită o abordare holistică în care să ia în considerare reţeaua intricată de interacţiuni hormonale din corp.