Patru dintre cele mai răspândite mituri despre vaccinul anti-COVID au fost demontate de jurnaliștii de la DW.

Mitul numărul 1: vaccinurile ARNm modifică ADN-ul uman

Există diferențe între ADN și ARN. Deși sunt termeni diferiți și cu funcții distincte, sunt adesea confundați.

ADN-ul este materialul genetic al corpului fiind principalul constituent chimic al cromozomilor. ADN-ul uman este localizat în nucleul celular. ARN-ul mesager se găsește în citoplasma celulară – în afara nucleului și joacă un rol în sinteza proteinelor.

Vaccinurile care utilizează tehnologia ARN introduc doar un element al virusului SARS-CoV-2 în corpul uman, și anume ARNm, care conține gena pentru producerea proteinei spike. Sistemul imunitar uman începe apoi să acționeze, formând anticorpi împotriva agentului patogen.

Cu toate acestea, niciun ARN uman sau virus nu pătrunde vreodată în nucleul celular. Aceasta înseamnă că nu intră în contact cu materialul nostru genetic. După îndeplinirea scopului său, celulele umane descompun ARN-ul.

Un studiu științific publicat în decembrie 2020 susține că materialul genetic din virusul SARS-CoV-2 ar putea modifica ADN-ul uman prin transcriptaza inversă, o enzimă care transcrie ARN în ADN, care poate intra în nucleul celular. Studiul însă nu a fost evaluat de către specialiștii din domeniu și este intens dezbătut.

Waldemar Kolanus, care conduce Institutul Life & Medical Sciences (LIMES) la Universitatea din Bonn, se îndoiește că rezultatele sunt relevante pentru vaccinurile propriu-zise. Acesta a mai spus că structura ARNm a fost modificată în mod deliberat pentru vaccinuri, astfel încât să prevină celulele să le descompună instantaneu.

Ca atare, vaccinurile ARNm sunt mult mai sigure în ceea ce privește astfel de procese decât genomurile reale ale virusului, spune el.

Mitul numărul 2: Vaccinurile anti-COVID afectează fertilitatea

Unii spun că anticorpii produși prin vaccinul împotriva SARS-CoV-2 nu se leagă doar de proteinele spike, ci și de o proteină care joacă un rol în dezvoltarea placentei. Astfel, vaccinul inactivează această proteină și, prin urmare, provoacă infertilitate.

„În general vorbind, există o mulțime de motive pentru care această teorie nu poate fi adevărată”, a precizat Udo Markert de la Universitatea din Jena.

El spune că ambele proteine ​​au foarte puține lucruri în comun. Sunt doar 0,75% identice, iar asta e foarte puțin.

Cercetătorii au examinat acest potențial pericol în trecut, pentru un medicament împotriva sclerozei multiple (SM). Ei au descoperit că proteina vizată avea o similaritate de 81% cu Syncytin-1. Cu toate acestea, în ciuda acestei asemănări strânse, nu s-au înregistrat efecte secundare remarcabile.

Udo Markert menționează că boala provocată de SARS-CoV-2 este un alt motiv pentru care această teorie nu poate fi adevărată. După o infecție, spune el, „femeile sunt expuse la cantități mult mai mari de proteine ​​decât după vaccinare”. Dacă teoria infertilității ar fi adevărată, COVID-19 ar prezenta un risc chiar mai mare pentru fertilitatea femeilor decât orice vaccin.

Markert spune că nici femeile care au contractat virusul SARS în timpul focarului din 2003/2004 nu au prezentat semne de infertilitate. Proteina spike a virusului SARS are o asemănare mare cu cea a noului coronavirus.

Mitul numărul 3: Serurile au fost elaborate într-un timp foarte scurt

Dezvoltarea și aprobarea vaccinurilor durează, de obicei, de la zece până la 15 ani, uneori chiar mai mult. Însă aprobarea primelor vaccinuri împotriva COVID-19 a durat mai puțin de un an. Există mai multe explicații de ce vaccinurile au fost gata de utilizare după un timp atât de scurt.

Potrivit sursei citate, vaccinurile au fost realizate folosindu-se tehnologii care au fost deja studiate sau chiar testate. Cercetătorii știau multe despre coronavirusuri din studiul agenților patogeni SARS și MERS (2012).

Un alt motiv este că în întreaga lume s-au pus sume mari de bani în dezvoltarea vaccinurilor SARS-CoV-2. Acest lucru a oferit cercetătorilor resurse și personal pentru a se putea ocupa de această sarcină și pentru a efectua mai multe teste decât de obicei.

Un al treilea motiv constă în faptul că multe procese au fost simplificate și accelerate. Mark Toshner, care a fost implicat în testarea vaccinului AstraZeneca, a declarat pentru BBC că este înșelător să creadă că studiile pentru vaccin durează ani. El spune că, în realitate, se petrece mult timp așteptând fonduri de cercetare, găsind subiecți de testare și primind permisiunea de a efectua studii.

Întrucât timpul a fost esențial în pandemie, unele teste care sunt efectuate în mod consecutiv au fost efectuate simultan.

Mitul numărul 4: Persoanele care au trecut prin boală sunt mai bine protejate decât cele vaccinate

Potrivit Institutului Robert Koch din Germania (RKI), 80% dintre persoanele confirmate cu COVID-19 în timpul primului val de infecție, din primăvara anului 2020, au prezentat simptome ușoare, iar 20% au dezvoltat simptome severe.

Cu toate acestea, persoanele tinere și sănătoase continuă să dezvolte simptome grave și chiar să moară.

O parte din pacienții vindecați de COVID au simptome care pot dura chiar luni. Aceste simptome ale bolii sunt numite „ long COVID” (cu sensul de COVID-19 de lungă durată sau cu efecte de lungă durată) sau post-COVID-19. Acesta poate rezulta și din simptome ușoare.

Simptomele pot varia de la tuse și dispnee, până la oboseală, dureri de cap, palpitații, durere în piept, durere articulară, limitări fizice, depresie și insomnie.

În prezent, nu se știe dacă aceste simptome pe termen lung se pot diminua, a declarat pentru DW șeful adjunct al Asociației Germane de Imunologie, Reinhold Förster.

Un alt argument în favoarea vaccinărilor este că sistemele imune răspund diferit la lovituri decât infecțiile reale. Virusologul Christian Drosten a subliniat că „vaccinurile ar putea oferi o protecție mai mare pe termen lung împotriva infecțiilor”. El spune că potrivit cercetărilor, vaccinurile duc la producerea mai multor anticorpi pentru perioade mai lungi de timp.

Pe baza rezultatelor cercetărilor sale încă nepublicate, Förster a menționat: „În esență, ceea ce contează este cantitatea și calitatea anticorpilor produși”.