Cred că nu există cineva care să fi trecut prin faţa Facultăţii de Medicină fără să remarce statuia unui general din secolul XIX, cu sabia la șold, ţinând în mâna dreaptă chipiul de inspiraţie franceză, iar în stânga un manuscris. Studenţii de azi, ori medicii care s-au format în București de-a lungul vremii îţi vor spune îndată că e statuia lui Carol Davila.

Aceasta i-a întâmpinat încă înainte de examenul de admitere și i-a însoţit de-a lungul celor șase ani, până la poza de grup de la absolvire. Sau, mai nou, până la ultimul selfie în curtea Universităţii. Dacă vă uitaţi cu atenţie la statuia din faţa Universităţii de Medicină, veţi vedea că pe soclul său din granit negru sunt aplicate două plăci de bronz în formă de scut.

Pe cea din spate sunt trecute numele celor care au ridicat monumentul. În partea de sus a plăcii din faţă se află toiagul lui Esculap, iar la bază, în stânga, două ramuri cu frunze de laur, legate cu o panglică: simbolul medicinei și cel al eroismului militar.

Acestea definesc atât personalitatea marelui Davila, cât și instituţiile pe care le-a înfiinţat în România, în 1862 și 1869. Generalul Doctor Carol Davila, Iniţiator, Creator, Organizator, așa cum scrie pe placa omagială, a fondat în România atât Facultatea de Medicină, cât și Serviciul Sanitar al Armatei.

Medicii militari, care au sărbătorit la 21 august cea de-a 160-a aniversare a acestei Arme, s-au aflat în prima linie a Războiului de Independenţă, au luptat în două războaie mondiale, dar și în teatrele de operaţii din Bosnia, Kosovo, Irak, Somalia, Angola, Afganistan sau Mali.

La cutremurul din 1977, după inundaţiile din 1970 și 1978, dar mai ales în confruntarea cu COVID-19, pregătirea, spiritul de corp și capacitatea organizatorică a medicilor militari au salvat mii de vieţi și au dat societăţii încrederea necesară pentru a rezista încercărilor.

Ameninţări și riscuri noi

Dacă în 1989, unii politologi se gândeau la sfârșitul istoriei, înţelegând prin asta că toate statele lumii vor fi democraţii liberale, iată că apar noi și noi ameninţări, că sunt războaie la graniţele României, că riscurile politice, naturale sau tehnologice cresc, în loc să scadă.

Avem nevoie de medicina militară, avem obligaţii faţă de medicii militari. Sunt întru totul de acord cu cele exprimate de doamna general Florentina
Ioniţă-Radu, comandantul Spitalului Universitar Militar de Urgenţă Central „Carol Davila”, în mesajul său aniversar.

Sunt importante predictibilitatea în carieră, siguranţa în ceea ce privește continuitatea procesului de formare și perfecţionare a medicilor militari. Este necesară finalizarea demersurilor legislative iniţiate de Spitalului Militar Central privind recunoașterea statutului de medic militar, în ceea ce privește armonizarea vârstei de pensionare, salarizarea și acordarea sporurilor aferente riscului asociat locului de muncă.

În numele CMMB, la acest moment aniversar, îi felicit pe colegii noștri aflaţi sub drapel, care, pe lângă jurământul lui Hipocrate, au depus și jurământul militar. Îi asigur de toată preţuirea noastră, le mulţumesc pentru implicare și dăruire. Așa cum le cerem sprijin, la greu, îi susţinem, astăzi, în toate demersurile lor. La mulţi ani, dragi colegi!

Citiți și: Bisturiul lui Celibidache