Prin intermediul său, aparţinătorii (inclusiv succesorii în drepturi) și pacienţii ar urma să aibă la dispoziţie un Număr Unic Naţional la care să poată depune sesizări.

Una dintre propunerile din acest document este legată de elaborarea, anual, a unor rapoarte care să analizeze și să detalieze cauzele pentru care sunt săvârșite erorile medicale. Datele colectate ar urma să fie disponibile pentru toată lumea, astfel încât să poată fi realizate statistici asupra lor. 

O chestiune care mi-a atras atenţia în textul propunerii este următorul enunţ: „În acest proiect normativ ne raportăm la alte si­tuaţii decât cele de malpraxis, care din punct de vedere legal este definit ca fiind «eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice»”. Practic, pacientul nu se va putea folosi de această pârghie legală în situaţia în care personalul medical a comis o faptă ce poate fi catalogată drept malpraxis.

La Numărul Unic Naţional vorputea fi reclamate situaţiile în care o persoană nu a primit asistenţa medicală de care avea nevoie, fiind ignorată de cadrele medicale, fapt care a condus la agravarea stării sale de sănătate ori chiar la deces. Vor putea fi reclamaţi nu doar medicii, ci și asistenţii medicali. Nu sunt prevăzute dispoziţii cu privire la celelalte persoane care exercită actul medical (infirmierele, spre exemplu), însă probabil că vom avea reglementări și în acest sens.

Procedura de analiză a acestor situaţii este identică cu cea pe care o regăsim în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (chestiune pe care am analizat-o deja într-un alt articol). Pentru doi ani de implementare a acestui sistem, bugetul total se ridică la suma de 2.672.000 de lei.