Tânărul Horea Sibișteanu (foto mai jos) a fost de acord să ne povestească pe scurt despre câteva din cărțile sale de căpătâi, care se întâmplă să fie și despre medici, boală sau sănătate. Cărțile sale sunt disponibile online, pe site-ul editurii. 

„Kenzaburō Ōe e unul dintre scriitorii mei preferați. Semi-autobiografică, «O experiență personală» ni-l prezintă pe Bird, un profesor mediocru, pus în fața unei experiențe dificile: nașterea primului copil, care are o malformație cerebrală. Volumul vorbește despre cele mai pure sentimente: inocența și vinovăția. E una dintre cărțile care m-au motivat să scriu și care mi-au influențat scriitura. Recomand romanul lui Ōe tuturor celor care nu au descoperit încă literatura japoneză. 

Continuu cu literatura asiatică, cu volumul de debut al lui Sang Young Park, «Îndrăgostiți la Seoul». Personajul principal, un tânăr gay, își caută fericirea de-o noapte sau de-o vară în Seoulul zilelor noastre. Young își împarte viața între mama bolnavă de cancer de col uterin, care nu îi acceptă sexualitatea, cea mai bună prietenă și comunitatea LGBTQ+, rușinat că este infectat cu virusul HIV, pe care l-a botezat Kylie. «Îndrăgostiți la Seoul» e și despre homofobia internalizată, și despre mentalitățile închise ale lumii asiatice,  extrem de contemporană, așadar, înfiptă bine în problemele societății actuale. 

Cu «Inimi cicatrizate», de Max Blecher, care este în top 5 al volumelor mele favorite, trec de la spațiul asiatic la cel român. Acțiunea se petrece într-un sanatoriu, unde protagonistul (o varianta romanțată a autorului) își petrece zilele tratându-se de tuberculoză osoasă. E un roman puternic senzorial, cu o scriitură vibrantă, care te ține într-o stare apăsătoare de rece și depresie. Max Blecher este prea puțin cunoscut pentru cât de mare a fost ca scriitor – măcar pentru asta ar trebui citit.

Debutul Ioanei Stăncescu aduce sub lumina reflectorului cancerul mamar și, totodată, curajul de a o lua de la capăt și frica de moarte. Ada, protagonista din «Tot ce i-am promis tatălui meu», își spune povestea pendulând permanent între amintirile alături de tatăl răpus de cancer și prezentul dur al unei femei care se luptă să își câștige dreptul la o viață proprie, dincolo de eticheta de mamă, fiică și soție. Chiar dacă, din păcate, în România de astăzi, literatura scrisă de femei încă nu este atât de populară, Ioana [Stăncescu] reușește să facă o radiografie foarte interesantă a femeii contemporane, iar pentru asta cred că trebuie citită de toată lumea. 

 

 

Bonus track. Am ales să închei cu trei cărți din colecția n’autor a Editurii Nemira. «Teo de la 16 la 18», de Raluca Nagy, discută, printre altele, virusul HPV. «Stai jos sau cazi» a lui Bogdan Munteanu îl are în centru pe Cipri, bolnav de epilepsie. În «Mila 23», Dan Ivan ne prezintă frumusețea Deltei prin ochii unui tânăr medic repartizat acolo unde pare să fie capătul lumii. Așa, succint. Dar citiți scriitori români contemporani, pentru că se scrie foarte bine și foarte diferit în România. 

Horea Sibișteanu”