Tratamentele cu antibiotice administrate pe cale generală în Medicina dentară au fost întotdeauna o temă incitantă și controversată.
Există percepţia generală că medicul stomatolog prescrie antibiotice cu prea mare ușurinţă și în moduri de administrare discutabile. Dar astfel de afirmaţii, care sunt de fapt acuzaţii, ar trebui demonstrate, iar acest lucru nu este ușor de realizat în lipsa unor date exacte și probate.
Recomandările și prescrierile de medicamente se fac de către medici. Ei au pregătirea profesională necesară pentru a avea competenţa de a scrie reţete și de a administra medicamente. Nu este corect și nici justificat să confundăm furnizorii de servicii medicale autorizaţi cu medicii care fac consultaţii și scriu reţete la nevoie. Astfel de confuzii nu ar trebui să se facă nici în actele normative. Reţeta este asumată de medic, nu de spitalul sau cabinetul în care lucrează acesta.
Prescrierea de antibiotice în stomatologie este una aparte, fapt bine cunoscut și desfășurat în forme asemănătoare, până la forme identice, în ţările lumii. Un studiu realizat în Belgia demonstrează că medicii stomatologi fac puţine prescrieri de antibiotice, raportat la numărul de pacienţi examinaţi și trataţi – respectiv o medie de 1,5 reţete pe săptămână. Diagnosticul cel mai frecvent consemnat a fost abcesul periapical (51,9%), iar antibioticele cel mai frecvent prescrise au fost amoxicilina și amoxicilina+acid clavulanic (1).
Un alt studiu, realizat în Turcia, arată că în cele 9.214.956 de reţete cu antibiotice studiate, scrise de medicii stomatologi, aproape întotdeauna a fost prescris un singur antibiotic. Acesta a fost, în 58,6% dintre cazuri, amoxicilina cu acid clavulanic, la fel ca în cercetarea realizată în Belgia. Diagnosticul cel mai frecvent întâlnit a fost tot abcesul periapical (2).
O cercetare interesantă, realizată în Norvegia, pe aproape 7% dintre medicii stomatologi, reluată după 11 ani de la o evaluare anterioară, oferă rezultate relevante cu privire la modul în care medicii stomatologi gestionează problema prescrierii de antibiotice (3). Prescrierea unui antibiotic în scop profilactic a fost declarată de 80% dintre medici. Autorii articolului au consemnat și faptul că 5% dintre medicii stomatologi nu au prescris antibiotice în scop profilactic la pacienţii cu antecedente de endocardită, ceea ce este considerat un comportament profesional greșit. Și aici, amoxicilina este antibioticul de bază preferat.
Nu peste tot amoxicilina este antibioticul de elecţie. Penicilina V și eritromicina folosite ca alternativă la persoanele alergice sunt opţiuni frecvente. Clindamicina este foarte eficientă pentru infecţiile stomatologice, dar este mai rar recomandată (4). Metronidazolul rămâne o opţiune controversată pentru infecţiile din sfera maxilo-facială.
Cu toate că numărul de prescrieri de antibiotice din partea medicilor stomatologi nu pare foarte mare, sunt studii care semnalează ponderea importantă a acestora. Un studiu elaborat în Spania constată o proporţie de 10% a prescrierilor de antibiotice în stomatologie din totalul consumului de antibiotice (5). Autorii arată că multe administrări de antibiotice nu sunt potrivite pentru infecţiile ce reprezintă diagnosticul de motivare a recomandării și apreciază un risc mare de creștere a numărului de tulpini microbiene rezistente.
Sunt numeroase studii care abordează tema folosirii antibioticelor în stomatologie și putem găsi date de referinţă pentru aproape toate ţările lumii. Un aspect de ordin general este prescrierea unei game foarte reduse de antibiotice. Sunt unele îndoieli în ceea ce privește oportunitatea unor prescrieri. Lipsa antibiogramelor pentru alegerea unui antibiotic adecvat este generală, dar explicabilă în condiţiile acordării asistenţei medicale ambulatorii. Profilaxia cu antibiotice la pacienţii cu risc infecţios mare nu este în suficientă măsură aplicată. Unele studii duc la concluzia că o perfecţionare profesională a medicilor stomatologi pe tema folosirii antibioticelor este necesară. Dar niciun studiu nu ajunge la concluzia că sunt necesare bariere administrative pentru limitarea prescrierii de antibiotice.
Modul de reglementare recentă a prescrierilor de antibiotice complică semnificativ accesul pacienţilor la un astfel de tratament. Efectul va fi cam același cu cel pe care-l vedem acum, după restricţionarea în pandemie a accesului la servicii medicale al pacienţilor care nu aveau COVID-19. Vorbim despre agravarea foarte multor boli și producerea de complicaţii în lipsa unor tratamente acordate la timp.
Eliberarea antibioticelor exclusiv pe bază de reţetă semnată și parafată cu codul medicului lizibil și reţinerea reţetei la farmacia care eliberează medicamentul reprezintă soluţia corectă și echitabilă. Dacă reţeta onorată se reţine, nu este motivată și necesară înscrierea reţetelor cu serie și număr la unitatea medicală. Medicul nu poate și nu trebuie să fie condiţionat de apartenenţa sa la o unitate medicală sau alta pentru eliberarea unei reţete. Reţeta se eliberează de către medic, este responsabilitatea sa, iar medicul nu poate avea o limitare a competenţelor sale.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
