Interacţiunea multidisciplinară este esenţială în cercetare, această tendinţă fiind încurajată în Occident. E nevoie, însă, și de complementaritate, de expertiză în domenii și nișe unde nu ai cum să deţii toate cunoștinţele, este de părere Michael-Bogdan Mărgineanu, fondator Biomentorhub.

Jumătatea lunii septembrie mi-a prilejuit o discuţie cu Michael-Bogdan Mărgineanu, cercetător postdoctoral și fondatorul unui hub care se dorește a fi o „pepinieră” de mentori pentru cei interesaţi de cercetare. 

Carte de vizită 

Michael-Bogdan Mărgineanu este cercetător postdoctoral în neuroștiinţa cancerului la Institutul Francis Crick din Londra și șef de lucrări în cadrul disciplinei Fiziologie, la Facultatea de Medicină din cadrul UMF „Victor Babeș” din Timișoara. 

Studiile sale doctorale, desfășurate sub coordonarea profesorului Pierre Magistretti, la KAUST (King Abdullah University of Science and Technology) și EPFL (École Polytechnique Fédérale de Lausanne), au contribuit la stabilirea unui rol important pentru ionul lactat în plasticitatea sinaptică și neuroprotecţie, precum și ca metabolit cu un potenţial efect antidepresiv. 

A participat la proiecte de cercetare în calitate de cercetător știinţific invitat la APC Microbiome Institute, în Irlanda, și la University of Cambridge, Marea Britanie. A fost nominalizat ca unul dintre cei 600 de tineri cercetători din 84 de ţări pentru a participa la cea de-a 68-a Întâlnire a Laureaţilor Premiului Nobel de la Lindau, dedicată Fiziologiei și Medicinei.

Am vrut să aflu care este viziunea sa, în prezent, pentru comunitatea de cercetători și medici din România. „Pentru medicii cercetători există destul de multe oportunităţi de a se cunoaște în cadrul evenimentelor de profil, al conferinţelor la care participă. Însă în privinţa interacţiunii cu cercetători din alte domenii – biologie moleculară, bioinginerie, fizică sau chimie – nu există atât de multe oportunităţi de a interacţiona”, mi-a explicat acesta. El a făcut referire la interacţiunea multidisciplinară, despre care a spus că este esenţială și că poate fi sursa unor proiecte inovatoare de mare impact în domeniul sănătăţii.

Astfel,  Michael-Bogdan Mărgineanu a subliniat că fără colaborarea cu alţi specialiști din alte sectoare nu se poate obţine expertiză în mai multe domenii și în nișe unde nu este posibil să deţii toate cunoștinţele. „Este mai mare nevoia de a crea oportunităţi de interacţiune între profesioniști, cercetători din diferite domenii și medici. Vorbim aici, evident, de aplicaţii în domeniul sănătăţii.” Fondatorul hubului crede că aceste oportunităţi pot fi realizate nu doar prin intermediul evenimentelor, ci și că ar trebui gândite unele proiecte mai ample, în care cercetătorii și medicii să poată colabora mai bine pe termen lung. „Medicii se confruntă cu anumite provocări, [ei] văd în practica clinică anumite probleme care ar trebui rezolvate, iar alţi specialiști pot veni cu soluţii, cu idei, cu expertiză [la aceste provocări].”

Cum a început totul

Facilitarea interaţiunii dintre medici și cercetători poate fi făcută și prin intermediul unui hub de mentori ca acela pe care l-a fondat Michael-Bogdan Mărgineanu. Ideea de a pune bazele  Biomentorhub a pornit din experienţa sa ca student în străinătate: „Am plecat, imediat după finalizarea studiilor liceale, în Germania. Apoi am continuat cu studii și stagii de cercetare în șapte ţări. Am avut prilejul de a cunoaște mulţi tineri profesioniști români în aceste ţări”. Din păcate,  el a realizat la scurt timp că tinerii profesioniști români nu erau conectaţi la nicio organizaţie de profil în domeniul cercetării.  „Acesta a fost unul din motivele pentru a crea Biomentorhub: pentru a ne conecta noi, acești tineri profesioniști cu o experienţă de studii în străinătate.”

Cel de-al doilea motiv a venit dintr-o nevoie pe care a identificat-o odată cu întoarcerea în  România – nevoia studenţilor și elevilor de a afla informaţii despre studii în străinătate, despre stagii de pregătire în aria de cercetare biomedicală.  „Pentru cei care doresc să urmeze calea cercetării nu există atât de multe surse de informare. Prin această reţea de oameni din peste nouă ţări – avem în jur de 35 de mentori acum [în Biomentorhub] –, noi putem oferi recomandări, putem oferi informaţii foarte utile celor mai tineri care doresc să urmeze o carieră în cercetare.”

Valorificarea potenţialului uman extraordinar

L-am întrebat pe interlocutorul meu cum își propune, în viitor, să sprijine cercetarea în România, dar și pe cercetătorii români din diaspora prin intermediul hubului pe care l-a fondat: „În primul rând, ajutându-i să se conecteze mai bine unii cu alţii. Și [ajutându-i] cu oportunităţi și organizaţii din România. Trebuie valorificate aceste legături care se pot forma cu diverși colaboratori din ţară, cu acele organizaţii care sunt deschise spre a colabora cu români din diaspora”. În domeniul biomedical, spune el, avem o comunitate foarte bogată de cercetători români, nu doar în Marea Britanie, ci în multe alte ţări.

 Avem, de asemenea, o comunitate foarte valoroasă de medici români în diaspora, precum și de specialiști în alte sectoare, cum este cel al tehnologiilor. „Este un potenţial uman extraordinar, pe care noi dorim să ajutăm în a-l valorifica pentru România. Pentru a crea noi oportunităţi acasă. La asta se poate rezuma și una din finalităţile acestor iniţiative: dorim să creăm noi oportunităţi în România; să punem și  România măcar pe harta europeană a inovării biomedicale. 

Accentul trebuie să se pună pe acest capital uman extraordinar de valoros pe care îl avem.” Tocmai de aceea, tinerii din echipa asociaţiei Biomentorhub își doresc ca prin intermediul comunităţii de mentori să faciliteze interacţiunea cu cercetătorii din domeniul biomedical. „Ei sunt actori importanţi în acest proces. Pe lângă Marea Britanie, dorim să ajungem și în alte ţări, cum ar fi Elveţia, Statele Unite, replicând conceptul evenimentului 4BiOMed în aceste ţări.”

Punţi de legătură cu finalitate practică

Asociaţia Biomentorhub are trei obiective principale. Primul este de a facilita identificarea de mentori în multiple arii de cercetare – fie că vorbim de neuroștiinţe sau imunologie. Iar Biomentorhub este o platformă online care facilitează identificarea de mentori pe baza ariei de cercetare, a locului de provenienţă, chiar și a liceului absolvit. „Uneori se întâmplă ca cei mentoraţi să se simtă mai confortabil să interacţioneze cu absolvenţi ai aceluiași liceu din România”, a precizat Michael-Bogdan Mărgineanu.

Al doilea obiectiv este de a conecta cercetători din diaspora cu cercetători din România care au avut, la rândul lor, experienţă de cercetare în străinătate, cu cei care înţeleg mediul de cercetare din Occident și, mai ales, cu cei care au interacţionat cu cele mai noi tehnologii în acest domeniu. „Dorim să creăm aceste punţi cu cercetători din România, dar cu o astfel de experienţă. Avem exemple de mentori în reţeaua noastră care au revenit acasă după mulţi ani de activitate în diaspora, au înfiinţat grupuri de cercetare.”

Al treilea obiectiv este ca asociaţia să grăbească crearea de proiecte, de noi oportunităţi, de colaborări care să ducă la realizarea unor activităţi de cercetare, antreprenoriale, în industrie. „Dorim să ajutăm la crearea unei dinamici cât mai bune, cu o finalitate practică. Iar evenimentul de la Londra, 4BiOMed (care a avut loc la 30 septembrie a.c. – n.red.), este un concept care ajută la îndeplinirea acestui obiectiv”, a punctat 
fondatorul hubului.

Cine se poate înscrie în hub 

În privinţa criteriilor de selecţie a mentorilor, aceștia sunt, de cele mai multe ori, invitaţi. Ei pot fi, de asemenea, recomandaţi de alte persoane: „Considerăm ca mentor un cercetător care are cel puţin studiile masterale finalizate. Deci cel puţin o experienţă de cercetare în cadrul studiilor masterale.  Avem, așadar, mentori de la nivel de doctorand, la un nivel de cercetător cu multă experienţă, dar în era recentă a biotehnologilor (10-20 ani)”.

 Ca membru, în asociaţia Biomentorhub se pot înscrie toţi studenţii sau profesioniștii cu vârsta peste 18 ani. „Avem și o comunitate de elevi cu care am interacţionat prin intermediul diferitelor proiecte. Ei pot participa la activităţi și proiecte, pot fi mentoraţi, dar nu au statut legal de membru [în hub] decât după împlinirea vârstei  de 18 ani.”

Atragerea de sprijin filantropic în România, un deziderat

Lucrurile nu se opresc aici. Cu hubul, fondatorul său are și alte planuri: „Odată ce putem ajuta la crearea de noi proiecte efective, cu activităţi de cercetare, activităţi antreprenoriale, dorinţa noastră este de a genera și în România spaţii colaborative, cu laboratoare, spaţii care aici, în Occident, se numesc «colab working spaces», care să fie accesibile nu doar antreprenorilor, ci și cercetătorilor. Spaţii care să fie, practic, create după cele mai de succes modele din diasporă”. 

Însă cercetătorul afirmă că și-ar dori să existe în România o mai mare susţinere filantropică pentru cercetare. Ţări precum Statele Unite și Marea Britanie excelează în a atrage sprijin filantropic pentru institutele de cercetare, pentru aceste huburi de colaborare: „Există un mare potenţial și avem foarte multe oportunităţi pe care le putem crea. (...) Ar fi ideal să existe astfel de spaţii, la fel ca în afara ţării, care să poată fi folosite de acești profesioniști și care să menţină cel mai ridicat standard”.

În încheiere, am vrut să aflu părerea lui și despre locul pe care se situează România la capitolul cercetare în medicină, în comparaţie cu alte state. Ţara noastră are foarte multe exemple de medici recunoscuţi pe plan mondial, cu rezultate în practica clinică și cu rezultate de cercetare impresionante, afirmă Michael-Bogdan Mărgineanu: „Când vine vorba de cazuistică, întotdeauna cercetătorii medici români s-au ridicat la un nivel foarte înalt. Dacă vorbim despre noile biotehnologii și de noua biologie moleculară, care a luat avânt în ultimii 20 de ani (...), cred că aici nu există suficiente proiecte și rezultate de cercetare”.

Este nevoie de muncă în echipă

În opinia sa, în România sunt prea puţine laboratoare care au acces la aceste tehnologii avansate și care să aibă, de asemenea, posibilitatea să deruleze multe proiecte folosind aceste tehnici avansate. „Sunt puţini oameni pregătiţi să lucreze cu echipamente noi, cu tehnologii noi. Cred că este o zonă poate subvalorificată, în momentul de faţă. Se pot face mai multe pe partea de cercetare moleculară în medicină în România.”

În acest sens, afirmă cercetătorul, este nevoie de colaborarea cu specialiști pregătiţi în biologie moleculară, în biotehnologii, în biochimie, „pentru că este foarte nepractic ca un medic să deţină și toate aceste cunoștinţe, și să-și realizeze și activitatea clinică”. Așadar, adaugă el, „este nevoie ca pentru această nouă cercetare, dacă o putem numi așa, să se lucreze în echipă. Și dacă ne uităm în Occident la studii de succes publicate în jurnale cu factor de impact foarte ridicat, ele presupun această colaborare. Nu mai este era acelor studii publicate poate de un autor sau de doi autori. Este o eră cu totul diferită!”.