Deși progresează rapid, Neonatologia este o specialitate grea, pe care nu mulţi se grăbesc să o aleagă. Cazurile sunt complexe și presiunea resimţită de profesioniștii din domeniu este uriașă, spune prof. dr. Gabriela Corina Zaharie.
Prof. dr. Gabriela Corina Zaharie este medic primar Neonatologie.
Cred că provocarea a rămas aceeași, să salvezi nou-născuţi, în sensul de a-i da mamelor în braţe, sănătoși. Dacă în urmă cu 30 de ani nimeni nu-și imagina că ar exista și ar rezista un copil la 500 de grame, eu pot spune că în august 2023, am avut 15 copii sub 1 kg în secţie. Acestea sunt marile provocări ale evoluţiei în timp a specialităţii. Neonatologia este una dintre specialităţile care evoluează extrem de repede. Progresele se fac de la o zi la alta. Dacă înainte nu aveam cum să ventilăm, sau auzeam doar că se poate ventila și vedeam la alţii, în documentare, cum arată un ventilator, astăzi facem toate tipurile de ventilaţie, pe lângă ventilaţia convenţională și ventilaţia de înaltă frecvenţă. Le utilizăm atât de frecvent încât ni se pare ceva obișnuit în activitatea noastră. Alte provocări sunt legate, sigur, de terapia intensivă. Aici poate fi ajutat copilul cu afecţiuni neonatale și se poate face hipotermie controlată.
Sunt, într-adevăr, riscuri. Sunt provocări, dar, în același timp, sunt și mulţumiri. Acest tratament de hipotermie controlată, de a coborî temperatura copilului la 33,5 grade, timp de 17 ore, poate opri sau încetini leziunile cerebrale și poate duce la un prognostic neurologic semnificativ mai bun. În prezent, avem în secţie un copil despre care ne întrebam când va ajunge la 500 de grame. Am plecat cu el de la 400 de grame, la 23 de săptămâni. Noi ne descurcăm bine cu aceste provocări. Mai greu se vor descurca următorii [specialiști].
Pentru că există probleme în ceea ce înseamnă organizarea în sistem a unor centre de echipe multidisciplinare, care să continue reabilitarea și recuperarea lor. Acești copii rămân pentru tot restul vieţii niște copii speciali. Unii cel puţin până la vârsta de 2 ani, alţii până la 6 ani, alţii pentru toată viaţă. Iar aceștia din urmă vor avea nevoie de ajutor toată viaţa. Vor avea nevoie de ajutorul părinţilor, al medicilor, al societăţii. Aceste lucruri rămân ca o provocare pentru alţii. 
Ecografia a apărut ca o necesitate. Este o metodă prin care putem fi mai aproape de copil, mai neinvazivi, o putem realiza la patul bolnavului. Din echipa mea, doar un singur medic nu are competenţe în ecografie. În rest, toţi realizăm o ecografie transfontanelară, abdominală. Suntem mai puţin știutori, dar destul de orientaţi în ceea ce înseamnă depistarea malformaţiilor cardiace și ecografiile cardiace. Ne putem orienta pe patologia cea mai obișnuită pe care o avem – canalul arterial –, [putem] să recunoaștem o malformaţie de cord cianogen. Restul sunt competenţe care aparţin cardiologului pediatru și imagistului. O abordare nouă [în Neonatologie] este ecografia pulmonară. Dacă până nu demult puteam afla mai multe despre plămânul copilului doar uitându-ne pe radiografii, azi ne perfecţionăm în a face ecografii pulmonare. Suntem astfel și mai neinvazivi.
Așa e. Prima prezentare a fost despre limitele ecografiei în diagnosticul antenatal al malformaţiilor, din punctul de vedere al neonatologului. Am avut în vedere factorii genetici – sindromul Down, Turner, NOONAN, trisomia 18, 13 – și factorii de mediu, printre care consumul mamei de alcool, tutun sau droguri. Este vorba despre un studiu efectuat între 2019 și 2021 pe 185 de pacienţi diagnosticaţi cu malformaţii. Distribuţia pe aparate și sisteme a malformaţiilor le-a evidenţiat pe cele cardiovasculare în 34,5% dintre cazuri, apoi anomalii ale aparatului reno-urinar, genitale, cranio-faciale, digestive, ale peretelui abdominal, ale diafragmei, pulmonare.
Da. Ecografia transfontanelară rămâne un instrument de monitorizare prenatal și postnatal al defectelor de tub neural. Și aici este vorba despre experienţa secţiei noastre, un studiu retrospectiv, efectuat în perioada ianuarie 2009 și decembrie 2017, pe 26 de pacienţi. Datorită ecografiei am diagnosticat postnatal 5 cazuri de spină bifidă lombară, 20 de cazuri de spină lombo-sacrată și un caz de spină dorso-lombară. Iar ca asocieri [am descoperit] 5 cazuri de malformaţii Arnold-Chiari II, tot 5 de hidrocefalie, 6 cazuri de picior strâmb congenital, holoprozencefalie lobară.
Sunt un om pozitiv, așa este. Eu mă bucur că am lângă mine o echipă unită, medici și asistente deopotrivă. Singura tristeţe care mă încearcă, și atunci nu zâmbesc deloc, este atunci când vorbesc despre numărul celor care lucrează în secţie, pentru că se lucrează întotdeauna la maxim. Deși pe hârtie pare că suntem mulţi, în realitate rămânem puţini și normativele nu sunt respectate de cele mai multe ori. Dacă în terapia intensivă neonatală cerinţa este să fie o asistentă la un prematur, în secţia de terapie există zile când avem o asistentă la 3, 5 paturi cu copii ventilaţi. Este extrem de greu, tensiunea și presiunea psihică pe personal sunt foarte mari și dacă nu încerci să zâmbești chiar și în aceste condiţii, totul se va prăbuși.
Pot să vă spun că Neonatologia nu este o specialitate care se alege repede. Este o specialitate care consumă. Aici nu ai zi și noapte, nu ai Crăciun sau Revelion. Copiii au probleme tot timpul și trebuie să fii mereu alături de ei. Este o specialitate care se face lângă patul bolnavului, nu acasă, uitându-te pe calculator. Din această cauză sunt alese specialităţi mai ușoare. Este și la graniţa cu ale specialităţi cum sunt obstetrică, terapie intensivă, cardio, infecţioase. Este o specialitate grea. Riscurile sunt mari, iar pretenţiile pacienţilor foarte mari. Mai există și momente în care sunt tensiuni apreciabile. Există procese, riscul de procese, riscul de a ne da în judecată unii pe alţii, fiecare considerând că și-a făcut treaba bine. În astfel de momente, este clar că specialitatea nu este dorită.
Principiul e să-ţi formezi o echipă care să meargă înainte fără tine, atunci ești cel mai bun. Dacă tu consideri că ești cel mai bun, greșești amarnic.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
