Comparând scanările la nivel cerebral (realizate prin IRM – imagistica prin rezonanță magnetică) ale persoanelor cu și fără demență, cercetătorii au identificat o „semnătură” precisă care ar putea să dezvăluie riscul unei persoane de a dezvolta biala cu cinci până la zece ani înainte ca simptomele demenței să apară. Noul biomarker, scrie New Atlas, ar putea oferi în acest fel un diagnostic timpuriu, permițând intervenții terapeutice pentru a încetini progresia bolii. 

Oamenii de știință – nu doar cei implicați în studiul la care vom face referire – au încercat de-a lungul timpului să înțeleagă mai bine factorii de risc care pot contribui la demență, care include și cel mai comun tip de demență – boala Alzheimer. De aceea, un deziderat a fost identificarea unui biomarker al demenței sau a unei semnături caracteristice demenței care să poată fi aplicat / aplicată pe populații mai mari considerate la risc, lucru care are avantaje evidente pentru diagnosticarea și tratamentul demenței, arată sursa menționată. Acest lucru i-a determinat pe cercetătorii de la University of Texas Health Science Center din San Antonio (UT Health San Antonio), în colaborare cu colegii lor de la UC Davis și de la Boston University, să facă o analiză precisă, derulând prin mii de scanări cerebrale realizate cu ajutorul IRM pentru a identifica un biomarker precis al demenței care apare cu cinci până la zece ani înainte ca simptomele demenței să apară. 

Astfel, cercetătorii au analizat scanările cerebrale via IRM obținute de la 1.146 de participanți la studiul longitudinal Framingham Heart Study (FHS) și de la 513 participanți de la centrul de cercetare UC Davis Alzheimer’s Disease Research Center (UCD-ADRC). Persoanele din ambele cohorte aveau vârste cuprinse între 70 și 74 de ani, în medie, la momentul la care se desfășurau studiile bazate pe IRM. 

„Am examinat scanările cerebrale IRM făcute cu zece ani în urmă, apoi le-am amestecat, pentru a vedea dacă putem să identificăm un pattern (un tipar – n.red.) care poate să facă cu acuratețe distincția între cei care au dezvoltat mai târziu demență și cei care nu au dezvoltat boala”, a declarat unul dintre coautorii studiului, Sudha Seshadri. 

Mai exact, cercetătorii au căutat să vadă dacă există diferențe specifice în ce privește grosimea materiei cenușii corticale (deci dintr-o anumită arie a creierului), comparând acei participanți cu demență cu alți participanți (ținându-se cont de sex și de vârstă) despre care știau că au rămas normali din punct de vedere al cogniției pe o perioadă de cel puțin zece ani de la realizarea scanării IRM a creierului. Cortexul, spun specialiștii, adică stratul exterior al creierului, este bogat în materie cenușie și este împărțit în numeroase zone funcționale, cum ar fi cele responsabile pentru memorie, simțuri, limbaj. 

Ce au descoperit cercetătorii? 

Ei au găsit rezultate care erau valabile de-a lungul populațiilor studiate. În general, zone cu grosime mai mare de materie cenușie în cortex au fost corelate cu un risc redus de demență Alzheimer. Zonele mai subțiri de materie cenușie au fost corelate cu un risc crescut de demență. Totodată, ei au observat că existau asocieri semnificative între această semnătură a demenței și funcția cognitivă. 

Pe de altă parte, grosimi mai mari ale materiei cenușii din cortex au fost asociate cu măsurători mai bune ale memoriei episodice și cu o funcție cognitivă generală mai bună (în grupul Massachusetts) și cu memorie episodică mai bună și cu o altă funcție îmbunătățită a creierului (în grupul California).

Totuși, cercetătorii atragg atenția că sunt necesare mai multe studii pentru a valida acest biomarker.