Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE  »  Dosar

Efectele neglijenței stomatologice asupra copilului

Viața Medicală
Dr. Nicoleta van Gelder vineri, 10 ianuarie 2020

Comportamentul copiilor este modelat atât de exemplul personal al părinților, cât și de semnalele pe care le transmite sistemul social, politic și economic prin felul în care setează prioritățile. Cel puțin până acum, prevenția problemelor dentare nu pare a fi printre ele.

Ingrijire dinti copii
Foto: Shutterstock

 

În România secolului XXI, mulți adulți vizitează medicul dentist doar în urgenţă dureroasă ori estetică și ignoră, după rezolvarea acestor probleme, restaurarea orală totală. Nu vorbim aici despre motivele psihologice ale acestui comportament – frica de dentist – sau despre invocatele condiții precare socioeconomice și nici despre lipsa acută a asigurărilor sociale stomatologice.

Vorbim aici despre prevenție, pentru că acest subiect încă nu este abordat serios în România și pentru că aceiași adulți, în calitate de părinţi, aplică de regulă aceeaşi strategie stomatologică și același comportament de sănătate şi pentru copiii lor.

Tradițional, echipa stomatologică a respectat această concepție, de tratamente la cerere. Dar când pacienţii sunt minori, fie ei copii mici sau mari, preșcolari sau școlari, sănătoși sau cu vulnerabilităţi ori cu nevoi speciale, care nu-şi pot exprima suferinţa cu elocvenţă, nu pot înţelege sau estima avantajele prevenției și tratamentului precoce și nici complicațiile lipsei de tratament, putem suspecta şi acuza părinții de nepăsare, neglijenţă și chiar abuz stomatologic.

Deși termenii de neglijență și/sau nepăsare s-au dezvoltat inițial în cadrul conceptului de abuz general al copilului, acum, acești termeni sunt aplicabili în orice discuție despre abuzurile specifice. Formele abuzului asupra copilului se referă nu numai la forme severe de abuz fizic. În zilele noastre poți fi acuzat și dacă... tragi copilul de urechi. Tot abuz este şi neglijarea copilului în ceea ce priveşte nevoile sale emoţionale, educaţionale şi de dezvoltare fizică şi psihică.

Abuzul prin neglijență sau incompetența părinților

Potrivit Academiei Americane de Stomatologie Pediatrică, abuzul stomatologic al copilului (1) este definit ca neglijenţa intenţionată a părinţilor sau a aparţinătorilor legali de a solicita consultaţie de specialitate şi de a urma tratamentele necesare pentru a-i asigura acestuia un nivel de sănătate orală esenţial pentru exercitarea funcţiilor cavităţii orale nestânjenite de durere și/sau infecție.

Caria și complicațiile ei la copil pot fi rezultatul ignoranţei sau al lipsei de cunoştinţe a părinților privitor la etiologia și mecanismele implicate în inițierea și dezvoltarea cariei, dar și rezultatul dificultăţilor de implementare a măsurilor corecte de dietă sau igienă dentară, cum se întâmplă în familiile disfuncţionale sau nevoiaşe. Alți indicatori care ne pot sugera neglijenţă stomatologică din partea părinților sunt următorii:

  1. amânarea momentului primei consultații pe motiv că vârsta copilului e prea mică;
  2. alimentarea frecventă a copilului cu alimente cariogene (fie ele naturale sau conținând zahăr adăugat);
  3. vizite întâmplătoare, neregulate şi/sau repetate programări anulate;
  4. întreruperea tratamentelor înainte de finalizarea lor;
  5. repetate programări în urgenţă şi solicitări pentru extracţii cu analgosedare/anestezie generală.

Ce fac alte țări

Alte societăți mai ordonate, mai proiective și mai civilizate decât noi – ca, de exemplu, Australia – au imaginat Chestionarul Neglijenței Dentare, The Dental Neglect Scale (DNS), cu aplicabilitate în prezicerea și înțelegerea variațiilor în sănătatea dentară și în proiectarea și țintirea strategiilor de promovare a sănătății dentare. Chestionarul are șapte itemi, se completează de către o asistentă de stomatologie calificată, în cadrul unui interviu cu părinții. Răspunsul la fiecare item are cinci niveluri de valori și în traducere arată astfel:

  1. copilul tău primește acasă îngrijirea dentară de care are nevoie;
  2. copilul tău primește îngrijirea stomatologică de care are nevoie;
  3. copilul tău are nevoie de îngrijire stomatologică, dar nu îi este oferită;
  4. copilul tău are nevoie de îngrijire stomatologică, dar el/ea o refuză;
  5. copilul tău își periază dinții așa cum ar trebui;
  6. copilul tău știe să își controleze gustările dintre mese;
  7. copilul tău consideră sănătatea dentară ca fiind importantă.

Analiza indicelui DMFS (ce calculează prevalența cariilor la un individ) a unui grup de adolescenți în Australia a relevat o corelație înaltă între componenta D (decay – carie) și scorul scalei neglijenței. Altfel spus, copiii ai căror părinți au scor mare al neglijenței dentare au și cele mai multe carii netratate.

Alocarea diferită a resurselor, o problemă

Ar fi însă incorect și incomplet dacă am da vina doar pe neglijență și pe rolul familiei în neglijența stomatologică a copilului/adolescentului. Și asta pentru că modelul lui Coleman (2) privind comportamentul de sănătate al unui individ arată că acesta implică trei categorii de factori:

  1. factori individuali (educație, vârstă, sănătate generală, domiciliu);
  2. factori sociali/contextuali (părinții/școala);
  3. factori structurali (sistemul de servicii medicale pentru sănătatea dentară, sistemul de comercializare a produselor de igienă sau a alimentelor cariogene/sănătoase, sistemul public de fluorizare a apei, a sării de bucătărie, a laptelui sau pâinii etc.).

Astfel, a vorbi despre „Abuzul prin neglijență structurală” înseamnă a vorbi despre neglijența încastrată în sistemul social, politic și economic al societăţii, deoarece abuzul poate însemna şi alocarea diferită a bunurilor, resurselor, oportunităţilor între diferite grupuri sociale, din cauza structurii care le reglementează relaţia. Originile acestui abuz trebuie căutate şi în ansamblul valorilor, tradiţiilor acestor structuri, dar şi modul în care limbajul serveşte nevoile instituţiilor şi ideologiilor dominante.

Ingrijire dentara
Foto: Shutterstock

 

Exemplul 1:

  1. a) Citat dintr-o scrisoare-protest (3,4) adresată de medici, lideri ai Asociaţiilor Profesionale către Ministerul Sănătăţii şi Familiei: „Medicii primari cu pacientură adultă, nefiind nevoiţi să-şi facă norma cu pacientură infantilă, au minim de barem, iar medicii «începători» care au tratat numai copii au maximum de barem”.
  2. b) Printre criteriile de calitate ale plafonului per medic dentist, în Normele de aplicare ale Contractului-cadru al Casei de Asigurari de Sănătate pe anul 2003 (5), s-a introdus diferenţierea între cei care au asistat în 2002 pacienți preponderent adulţi sau copii. Criteriul îi avantaja financiar pe cei din urmă, adică pe cei cu pacienți cu vârsta sub 18 ani. Dar, în mod surprinzător, în săptămânalul Viaţa medicală (6) apare o îngrijorare: „Pe viitor, cine îi va trata pe pensionari dacă activitatea medicilor dentişti se va orienta, din considerente financiare, exclusiv pe copii?”

Exemplul 2: lipsa monitorizării stomatologice și a oricărei măsuri de prevenție a cariei copilului cu boli cronice și medicație de lungă durată (medicația pediatrică fiind de regulă îndulcită cu zahăr, deci foarte cariogenă);

Exemplul 3: lipsa serviciului Dental Home (care oferă consultații și servicii de consiliere stomatologică preventivă la domiciliu);

Exemplul 4: lipsa serviciilor de re-call / informare a pacientului privind controalele periodice;

Exemplul 5: lipsa cabinetelor stomatologice școlare. În 1972, în Danemarca, toți copiii cu vârsta între 6 și 16 ani au fost incluși într-un program gratuit de îngrijire dentară (7,8). Pe vremea când eu eram copil, în anii 1970, am beneficiat de vizitele stomatologice periodice obligatorii și gratuite ale cabinetului școlar. Dar dacă în România, astăzi, aceste servicii stomatologice aproape că nu mai există, în Danemarca, un document legislativ oficial recent – Act on dental care – extinde acest program și stabilește oferirea de îngrijire stomatologică periodică și gratuită tuturor copiilor cu vârsta între 0 și 16 ani;

Exemplul 6: lipsa măsurilor de fluorizare a apei potabile, dar și lipsa din farmaciile românești a tabletelor fluorurate (9);

Exemplul 7: lipsa, prin descurajare financiară, a abordării profilactice periodic-preventive noninvazive și minim invazive a serviciilor de medicină dentară (aceasta fiind actualmente predominant chirurgical-curativă și la cerere).

În loc de concluzie: din perspectiva de gândire actuală, postmodernă, nu există adevăruri absolute sau poziţionări etice universale, pentru că există prea mulţi factori care operează în orice situaţie socială. Acest studiu calitativ oferă doar „povestea” socială a acestui subiect, „Copiii și adolescenții, victime ale neglijenței stomatologice”.

Din nefericire, cunoaşterea prevalenţei şi cauzelor unei probleme sociale nu ne indică întotdeauna şi modalitatea cea mai eficientă prin care o putem rezolva sau schimba. Dar dacă nu ne vom asuma sarcina monitorizării ei, nici nu vom obţine informaţiile care ne sunt indispensabile pentru practica predictivă.

Etichete: Stomatologie ingrijire dinti dinti copii igiena dentara

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.