Dr. Adrian Copcea spune că a simțit nevoia să clarifice pentru fanii săi din mediul online câteva noțiuni, pentru ca aceștia să nu facă confuzii. 

„Spike-ul de glicemie e o consecinţă, nu o cauză. Spike-ul de glicemie în sine nu provoacă niciun fel de modificare în corp, glicemia e de fapt un moment în timp al distribuţiei de glucoză dinspre sursele de glucoză (în principal alimentaţia şi ficatul) şi organele care o vor folosi, practic toate”, a explicat dr. Adrian Copcea pe pagina sa oficială de Facebook. 

Totodată, acesta a precizat că hiperglicemia produce efecte negative de la nivelurile de diabet şi, în mod izolat de la valori de 180-200 mg/dl, de la care sunt documentate anumite fenomene – apare eliminarea renală, scade imunitatea, pot fi afectate diferite procese celulare. 

„«Spike-ul de glicemie» definit în materiale neştiinţifice, precum cartea pentru public larg „Revoluţia glucozei” ca o creştere peste 30 mg/dl NU ESTE DEMONSTRAT a produce vreun neajuns, dar, din nou, (...) în eventualitatea în care se suspectează o evoluţie patologică a glicemiilor, e de explorat pe liniile clare ale medicinei – investigaţiile pentru depistarea diabetului, în primul rând”, a subliniat medicul diabetolog. 

Atenție la articolele scrise de persoane care nu sunt medici!

Noțiunea de „Spike de glicemie” este amestecată în aceste materiale de tip amator (adică cele care nu sunt scrise de medici specialişti) cu ideea de rezistenţă la insulină şi hiperinsulinism, mai spune dr. Adrian Copcea. Fără un diagnostic particular, un anumit tip de „spikeuri” e urmat direct de sfaturi de nutriţie, fără orice fel de diagnostic, de sfaturi de genul: „întâi broccoli, apoi carnea, apoi orezul”, sfaturi care au o bază ştiinţifică foarte subţire, spune doctorul. 

„Spike-ul de glicemie NU determină hiperinsulinism sau rezistenţă la insulină, ci exact invers. O evoluţie anormală a glicemiilor (între care nu se numără ştiinţific nicăieri «spike-ul», vârful abrupt) poate fi semnul unei anomalii de tipul rezistenţei la insulină”, a mai atras atenția medicul diabetolog. 

Această rezistență la insulină de obicei, chiar în etapele anterioare diabetului tip 2, determină un hiperinsulinism compensatoriu, urmat apoi de hipoinsulinism relativ, care este exact diabetul tip 2: este insulină, uneori poate prea multă, dar ea nu mai poate menţine glicemia în limitele din afara bolii numită „diabet zaharat”, a punctat medicul Adrian Copcea.