Internarea într-o unitate sanitară asociază un risc de evenimente adverse, printre care și riscul de cădere. Doar două exemple de astfel de evenimente adverse: „Traumatism cranio-cerebral prin cădere de la același nivel” sau „Pacientul dorește să meargă la toaletă și, contrar recomandărilor medicale, a ameţit și a căzut lovindu-se de bara de protecţie a patului alăturat, eveniment soldat cu o plagă contuză în regiunea parieto-occipitală”.

Rănile cauzate de căderi sunt frecvente într-un cadru spitalicesc, 30-50% dintre căderi ducând la orice vătămare și până la 8% provocând răni moderate sau severe. Potrivit unor studii internaţionale, la nivel mondial, incidenţa căderilor este estimată la aproximativ 3,1% în rândul tuturor pacienţilor spitalizaţi și la 6,4% în rândul pacienţilor internaţi în vârstă de 70 de ani și peste.

Specialiștii Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din Statele Unite au identificat mai mulţi factori de risc pentru căderea pacientului internat: vârsta, vederea slabă, utilizarea anumitor tipuri de medicamente, istoricul căderilor și declinul cognitiv asociat unor suferinţe cronice. Evident că există și factori externi, independenţi de pacient, între care iluminatul precar al saloanelor și holurilor, lipsa „mâinii curente” și prezenţa diverselor obstacole.

Și, după cum era de așteptat, căderile pot duce la o spitalizare prelungită. De exemplu, într-un studiu din Statele Unite ale Americii pe pacienţi cu leziuni severe cauzate de cădere, cum ar fi fracturi, căderea a crescut de peste două ori durata internării – de la 3,7 zile la pacienţii fără cădere la aproape 10,9 zile la pacienţii cu cădere.

Strategii de prevenire

Riscul de cădere în timpul spitalizării poate fi redus prin intervenţii bazate pe evaluarea individuală a riscului multifactorial, inclusiv medicaţia, mobilitatea și mediul pentru fiecare pacient. În plus, în multe spitale, o brăţară de o anumită culoare, aplicată pacientului, pe lângă cea de identificare, ajută personalul medical să știe care sunt pacienţii vulnerabili.

Totodată, importantă este și o analiză a medicamentelor pe care le ia un bolnav, mai ales dacă în rândul acestora sunt și anumite produse medicamentoase care pot produce ameţeli sau alte tulburări. 

Autorităţile sanitare din Australia merg și mai departe în privinţa măsurilor de prevenire. Pe lângă cele menţionate mai sus, australienii de la CEC (Comisia de Excelenţă Clinică – agenţia principală care sprijină îmbunătăţirea siguranţei și calităţii în sistemul sanitar) recomandă administrarea de suplimente cu vitamina D și calciu. Ei sugerează și o serie de exerciţii de echilibru și de forţă a picioarelor, pe care oamenii sunt îndrumaţi să le introducă în rutina lor zilnică.

Și în spitalele publice și private din România apar aceste tipuri de evenimente adverse, care sunt analizate de spitale, raportate și pentru care se iau măsuri.