Sindromul de burnout reprezintă o problemă tot mai răspândită, iar abordarea ei este obligatorie, atrage atenţia prof. dr. Daniel Coriu, președintele Colegiului
Medicilor din România (CMR). Burnoutul este rezultatul unei stări de epuizare fizică, emoţională și mintală, ca urmare a stresului cronic și a solicitărilor ridicate din
mediul de lucru.

Pentru a obţine un tablou complet în ceea ce privește problemele cu care se confruntă personalul medical din România, CMR a realizat, cu sprijinul Facultăţii de Sociologie și Asistenţă Socială din cadrul Universităţii București, un studiu dezvoltat pe trei direcţii: sindromul de burnout, intenţia de migrare externă și problematica malpraxisului. Este vorba de un chestionar administrat online, la nivel naţional, în prima parte a anului 2023, la care au răspuns peste 8.000 de medici.

În opinia președintelui CMR, rezultatele studiului în ceea ce privește riscul de burnout, corelat cu intenţia declarată de migraţie și cu expunerea la riscul de malpraxis,
sunt dezastruoase. În special când vine vorba de teama de apariţie a unui litigiu în exercitarea actului medical, care este un fenomen întâlnit la 70% dintre medici: „Este un procentaj enorm, care îngrijorează foarte mult, pentru că există riscul ca acești medici să practice o medicină defensivă, cu efecte negative asupra actului medical”. Declaraţia a fost făcută în cadrul unei conferinţe de presă, organizată săptămâna trecută de CMR la București, unde au fost prezentate rezultatele acestui studiu. 

Medicii sub 35 de ani sunt cei mai expuși

 Peste o treime (36%) dintre medicii care au participat la studiu au o probabilitate mare de a manifesta clinic un sindrom de burnout: 32% au înregistrat un scor ridicat, iar 4% foarte ridicat. Scorurile totale mari sunt dependente, într-o mare măsură, de componenta de epuizare (58%). Proporţia femeilor medic care au înregistrat scoruri ce se încadrează între cele două paliere de risc mare pentru burnout – crescut și foarte crescut – a fost semnificativ mai mare decât cea raportată în cazul bărbaţilor medici: 38%, respectiv 31%.

Populaţia de medici cu vârsta sub 35 de ani este cea mai expusă, potrivit acestui studiu, 47% dintre ei acuzând o stare de burnout la nivel înalt și foarte înalt. Oarecum similar, dar ceva mai redus procentual – 41% – regăsim acest sindrom la grupele de vârstă 36-49 de ani. Tendinţa este în scădere la grupele de vârstă 60-64 de ani și la peste 65 de ani. „Putem spune, așadar, că odată cu înaintarea în vârstă experienţa profesională reprezintă un factor de echilibru și ameliorează această stare de burnout”, explică profesorul Coriu.

CMR își exprimă deschiderea către un dialog constructiv cu toate organizaţiile interesate, din sectorul public și privat, care pot contribui la valorizarea datelor furnizate de acest studiu și la identificarea unor programe și proiecte care să ofere soluţii practice pentru gestionarea și diminuarea riscurilor identificate. (Prof. dr. Daniel Coriu)

Riscurile mari de a dezvolta burnout au înregistrat diferenţe în funcţie de regiunea geografică unde profesează medicii care au completat chestionarul. Riscul cel mai mare (38%) s-a înregistrat în regiunile București-Ilfov și Sud-Vest Oltenia, în timp ce valori mai reduse faţă de medie au fost raportate în regiunea Vest a României (32%).
Grupele de specialităţi cu riscul cel mai ridicat de burnout sunt cele din Anestezie-Terapie Intensivă (inclusiv medicina de urgenţă) cu 54 de procente, Oncologie (include hemato-oncologia, oncologia generală și radioterapia) – 53%, Pediatrie-interne – 42% (include toate subspecialităţile din pediatrie) și Pediatrie-chirurgicale – 37% (include chirurgia pediatrică,  ortopedia pediatrică).

„Nu trebuie să omitem componentele emoţionale, care, în final, se soldează cu afectarea relaţiei medic-pacient. (...) Suferinţa medicului se reflectă în suferinţa pacientului. Ceea ce înseamnă că ameliorarea unor aspecte pe care le putem identifica în cadrul acestui studiu, care ar îmbunătăţi condiţiile de muncă ale medicului, cu siguranţă se va reflecta atât în modul în care este tratat pacientul, cât și în percepţia acestuia privind calitatea actului medical”, punctează dr. Radu Dumitrescu, 
membru în echipa de cercetare.

Cauze și impact

„Volum de muncă foarte mare, sarcini multe, presiunea timpului, încărcătură emoţională, decizii dificile care trebuie luate imediat, lipsa resurselor, relaţiile dificile cu pacienţii, cu colegii, birocraţia excesivă și, nu în ultimul rând, lipsa recunoașterii sociale sunt cele mai frecvente cauze de burnout”, spune președintele CMR.
Potrivit acestuia, sindromul de burnout are un impact direct asupra sănătăţii medicilor și, în general, asupra sănătăţii personalului medical: „În primul rând, vorbim de afectarea sănătăţii fizice. De asemenea, sunt consecinţe directe asupra sănătăţii mintale, cu oboseală cronică, insomnie, depresii, tendinţe la suicid, în unele cazuri chiar finalizat, anxietate, scăderea imunităţii și somatizare, cu apariţia unor probleme digestive sau tulburări cognitive”.

Burnoutul va avea o consecinţă directă și asupra actului medical. Unui medic aflat în burnout îi va fi greu să își desfășoare activitatea: „Va avea o scădere a capacitaţii de empatie și, bineînţeles, va fi mai puţin implicat în îngrijirea pacientului, cu un impact negativ asupra calităţii actului medical și asupra relaţiei medic-pacient”.
Nu în ultimul rând, burnoutul în rândul cadrelor medicale va avea consecinţe și asupra organizaţiei respective, și asupra sistemului medical în general. Vorbim aici despre absenţa la locul de muncă,  fluctuaţia personalului, demisii, erori medicale și, bineînţeles, o afectare serioasă a calităţii serviciilor  medicale.

De ce ar pleca medicii din România 

Motivele pentru care un medic ar pleca din România diferă oarecum în funcţie de vârstă. Salariile nu ar mai reprezenta o problemă decât la o anumită subcategorie de medici, relevă studiul realizat de CMR. În cazul medicilor sub 35 de ani, principala problemă se referă la condiţiile directe de practică, o infrastructură medicală deficitară (24%) etc. De asemenea, tinerii caută oportunităţi de formare profesională (23%): „Vor dezvoltare profesională și simt că în România acest lucru nu se poate”, explică președintele CMR. La segmentul de vârstă 36-49 de ani se mai adaugă și aspecte care ţin de condiţii de viaţă de familie; locuire și oportunităţi educaţionale pentru copil (15%). 

Pe de altă parte, în segmentul de vârstă 50-64 de ani intenţia de emigrare este mai redusă, dar cauzele de emigrare rămân aceleași. Pentru cei peste 65 de ani, se mai adaugă și problema salarială și cea a veniturilor (18%). „Este normal, pentru că după 65 de ani deja te gândești să părăsești sistemul, te gândești că vei avea o pensie, îţi faci un calcul aproximativ și vezi că este destul de redus acest venit”, spune profesorul Daniel Coriu.