Aminteam într-un articol anterior de psihosomatică. Curentul psihosomatic din medicină are deja câteva zeci de ani. Cea mai veche referinţă la psihosomatică am întâlnit-o într-un cântec de-ale lui Harry Belafonte, „Man Piaba”, scris în 1954. Cu umorul specific, acesta descrie dificultăţile tatălui când încearcă să răspundă cât mai lămuritor la întrebările copilului care caută să înţeleagă viaţa. 

În principiu, psihosomatica privește pacientul din punct de vedere fizic și psihic, considerând, pe bună dreptate, că între cele două există interrelaţii importante, cu influenţe evidente biunivoce. Poate cel mai bine documentat model psihosomatic este cel al colonului iritabil, unde se știe clar că simptomatologia este urmare a dezechilibrului dintre serotonină și receptorii ei. În general, psihosomatica se referă predominant la influenţa distresului (stresul negativ) asupra fizicului. Azi îmi propun să amintesc mai mult despre influenţa eustresului (a stresului pozitiv – da, există și acest concept) asupra stării de sănătate.

Eustresul produce creșterea secreţiei de endorfine, dopamină, oxitocină, serotonină. Acestea sunt cunoscute sub numele de „hormonii fericirii”.

Sub influenţa neurotransmiţătorilor

Endorfinele sunt câteva substanţe chimice asemănătoare morfinei, produse în mod natural de propriul organism în anumite situaţii și în cantităţi benefice, fără absolut niciun efect secundar. La nivel cardiac, acești neurohormoni ai fericirii duc la relaxarea miocardului și la scăderea frecvenţei cardiace. La nivel vascular, produc o relaxare a pereţilor vasculari, scăzând tensiunea arterială. Endorfinele reduc senzaţia de durere (cresc pragul dureros), au impact pozitiv asupra sistemului imunitar, reduc stresul și îmbunătăţesc calitatea somnului, scad nivelul colesterolului și chiar reduc procesele inflamatorii.

Dopamina este un neurotransmiţător sintetizat de neuronii dopaminergici care alcătuiesc substanţa neagră la nivelul hipotalamusului. Acest hormon al fericirii este eliberat în timpul desfășurării de activităţi plăcute sau care sunt urmate de o recompensă. Un nivel optim de dopamină în organism determină apariţia bunei dispoziţii și îmbunătăţește capacitatea de învăţare și de organizare, crescând productivitatea. Acest neurotransmiţător este considerat a fi un „hormon al plăcerii” datorită capacităţii sale de reglare neurologică și fiziologică a organismului, care implică atât funcţia motorie, cât și starea de spirit. Sistemul de recompensă este puternic asociat cu nivelurile de dopamină sintetizate de neuronii dopaminergici, acest neurotransmiţător fiind capabil de a genera apariţia sentimentului de bucurie și validare care motivează persoana pentru desfășurarea anumitor tipuri de activităţi.

Surse de eustres

De unde facem rost de eustres? Simplu: din tot ceea ce ne face plăcere (evident, fără urmări negative asupra noastră sau a altora!): cititul unei cărţi, ascultarea muzicii, vizionarea unui film, râsul, o plimbare prin parc, pe munţi sau pe malul mării (sunt sigur că veţi fi de acord cu mine că dacă te plimbi alături de persoana dragă, eustresul este mult accentuat, direct proporţional cu intensitatea sentimentelor), practicarea unor hobby-uri, meditaţiile.

Un concept actual și util ca sursă de eustres este cel de mindfulness. Practicarea mindfulness implică metode de respiraţie, imagini ghidate și alte practici pentru a relaxa corpul și mintea și pentru a ajuta la reducerea distresului.

Să nu neglijăm interrelaţiile umane care ne oferă zâmbete, îmbrăţișări, tandreţe etc. și care sunt o sursă importantă de eustres. Studiile medicale au dovedit fără echivoc că îmbrăţișările reduc concentraţiile de citokine proinflamatorii, iar sărutul influenţează pozitiv nivelul de colesterol. Numai că nu trebuie să uităm că dacă vrem să primim eustres din relaţiile umane, e bine și să oferim la rândul nostru eustres.

Iubirea ţine de foame

Poate că una dintre cele mai importante surse de eustres este iubirea. Și oricât ar părea de ciudat, iubirea ţine de foame. „Hormonii fericirii” produși de iubire (serotonina și oxitocina) au un rol important în controlul senzaţiei de foame și saţietate. Serotonina acţionează la nivel central asupra centrilor hipotalamici, cât și periferic, la nivel intestinal. Oxitocina eliberată de atingeri, îmbrăţișări, de sărut sau de orgasm reduce activitatea centrului foamei din hipotalamus și pofta de dulciuri sau de alte adicţii. Creierul îndrăgostit este relaxat și motivat.

Să nu uităm însă că eustresul și starea de bine trec și prin stomac, că alimentaţia bogată în alimente care conţin triptofan este importantă pentru a-ţi crește moralul și a stimula buna dispoziţie. Triptofanul este un aminoacid esenţial, care nu este produs, deci, de organism, ci poate fi obţinut doar prin alimentaţie. E bine de știut că nu este depozitat în corp, deci trebuie consumat zilnic. Triptofanul ridică moralul și contribuie la menţinerea memoriei prin contribuţia la fabricarea serotoninei. El acţionează ca un antidepresiv natural, limitând stresul și anxietatea. Un alt aminoacid important este L-tirozina, care face parte din compoziţia dopaminei. Alimente bogate în triptofan și tirozină sunt ouăle, carnea, peștele, dar și nucile, cajuul, migdalele și avocado. Alte alimente importante în menţinerea bunei dispoziţii sunt cele bogate în acizi grași Omega 3, magneziu, vitaminele D3, B6 și C.

Este cunoscut faptul că nivelul de burnout este mai ridicat în rândul medicilor decât în rândul populaţiei generale. De aceea cred că aceștia trebuie să fie primii care să promoveze eustresul și beneficiile lui, atât pentru ei, cât și pentru pacienţii lor.