În mijlocul exploziei de flori care ne înconjoară de la începutul lui Mărțișor, organizatorii ediției de primăvară a Art Safari, subintitulată „Comori și taine”, ne-au pregătit o surpriză prin care se continuă și în interiorul Palatului Dacia-România bucuria renașterii naturii pe care o vedem la fiecare plimbare pe străzi sau în parcuri. 

Gândită ca o prezență temporară în cadrul sezonului actual, inaugurat la 7 martie, și care va rămâne deschis până la 28 iulie a.c., expoziția „Grădinile Palatului”, ce se va putea vizita doar până la 14 aprilie, ne prilejuiește întâlnirea cu câteva perle ale picturii românești care de obicei sunt ferite de ochii marelui public, aparținând unor colecții private. 

Încă înainte de a trece pragul expoziției, suntem întâmpinați de o scenografie care oferă anticiparea unei experiențe multi-senzoriale, în care ceea ce percepem la nivel vizual este completat cu senzații olfactive și auditive, și chiar tactile, datorită texturii lucrărilor expuse, care reușesc să creeze senzația de volum și de ieșire din tablou. 

Instalații florale de mari dimensiuni 

Spațiul semicircular, subîmpărțit printr-un panou central de unde ne privește o lucrare cu influențe Art Nouveau semnată de Ștefan Luchian, intitulată „Toamna/ Inocența”, alături de care stau o serie de instalații florale de mari dimensiuni, oferă vizitatorului impresia de a fi pătruns pe un tărâm tainic, încărcat de mister, asemeni grădinilor secrete pe care le cunoaștem din literatură, bine ascunse și strașnic păzite de intruși nepoftiți, dar peste care am reușit să dăm printr-o întâmplare fericită a sorții. 

Privirea ni se oprește apoi pe acuarelele rafinate realizare de Regina Maria a României, cu frezii și maci, și continuă mai departe cu câțiva dintre marii maeștri ai picturii naționale: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu ori Nicolae Tonitza, care au reușit să eternizeze prin tușele lor măiestrite atât flori dintre cele mai simple cât și pe cele cu eleganță recunoscută. Trandafiri, garoafe, margarete, nalbe stau alături de flori de câmp ori de panseluțe, imortalizate în naturi statice ori compoziții mai ample cărora le conferă vitalitate prin culorile vibrante. 

Avem în același timp ocazia de a ne apropia și de artiști care sunt mai puțin cunoscuți pe plaiurile natale, dar care au făcut carieră în spațiul francez, cum este cazul lui Dimitrie Berea ori al lui Michel Simonidy. În același timp, florile nu sunt doar protagonistele tablourilor, în grădini ori în vaze așezate în interior, dar sunt integrate și ca elemente decorative ale pieselor vestimentare, așa cum a făcut Samuel Mützner în „Kimonoul albastru”. 

Astfel, printre petale multicolore vedem cum trec discret, ca o adiere diafană, prezențe feminine parcă desprinse din ținutul legendelor. Apariția lor întărește senzația de ieșire din timp către un spațiu în care nu stăpânesc decât frumusețea, liniștea și armonia, pe care o avem încă de la intrarea în expoziție, ce prilejuiește fiecăruia dintre noi momente agreabile de relaxare și reverie.