Femeile au o predispoziție mult mai mare decât bărbații de a dezvolta boli autoimune, atunci când sistemul imunitar ce funcționează anormal atacă propriul organism – iar o cercetare recentă ar putea explica, în sfârșit, de ce se întâmplă acest lucru îndeosebi la persoanele de sex feminin, scrie Associated Press. 

Totul se rezumă la modul în care corpul uman gestionează acel cromozom X suplimentar, au explicat cercetătorii de la Universitatea Stanford joia trecută. Această descoperire ar putea duce la modalități mai bune de a detecta o listă lungă de boli care sunt dificil de diagnosticat și de tratat, arată sursa menționată. 

„Acest lucru transformă modul în care ne gândim la tot acest proces de autoimunitate, în special când e vorba de diferențele dintre femei și bărbați”, a explicat E. John Wherry, specialist în imunologie la Universitatea din Pennsylvania, care nu a fost implicat în studiul respectiv. 

Peste 24 de milioane de americani (după unele estimări, numărul lor ar ajunge la 50 de milioane de persoane în SUA) au o boală autoimună – cum ar fi lupus, artrită reumatoidă, scleroză multiplă și altele. Aproape patru din cinci pacienți sunt femei, iar acest mister i-a nedumerit pe oamenii de știință vreme de decenii la rând. 

O teorie este aceea că cromozomul X ar putea fi vinovatul. În definitiv, femeile au doi cromozomi X, pe când bărbații au un singur cromozom X și un cromozom Y. Noua cercetare despre care relatează AP, publicată în jurnalul „Cell”, arată că acel cromozom X în plus este implicat în bolile autoimune, dar într-un mod inexplicabil. 

Oamenii de știință amintesc că cromozomul X este încărcat cu sute de gene, de departe mult mai multe decât se găsesc în cromozoul Y de la bărbați, care este mult mai mic. Fiecare celulă a femeilor trebuie să anuleze (printr-un fel de apăsare de „buton”, tip switch off) una dintre copiile cromozomilor X pentru a evita să aibă o doză dublă toxică a tuturor acelor gene găzduite de cromozomul X. 

Efectuarea așa-numitei inactivări a cromozomului X este un tip special de ARN, numit Xist – cuvântul se pronunță „exist”, arată sursa menționată. Acest segment lung de ARN se parchează singur într-un loc, de-a lungul cromozomului suplimentar X al celulei, atrăgând proteine care se „lipesc” de el în niște formațiuni ciudate, iar acest lucru „reduce la tăcere” cromozomul. 

Medicul dermatolog Howard Chang a explorat felul în care Xist își îndeplinește rolul atunci când laboratorul său a identificat aproape 100 de astfel de proteine blocate. Dr. Howard Chang a recunoscut multe dintre aceste proteine ca fiind asociate cu bolile autoimune ale pielii – pacienții pot avea „autoanticorpi” care atacă în mod eronat acele proteine normale. 

Așa că acest lucru i-a pus pe gânduri pe cercetători. Ei s-au întrebat ce se întâmplă cu alte proteine care sunt găzduite în interiorul Xist. Poate că această moleculă, care se găsește doar în corpul femeilor, „ar putea să organizeze proteinele într-un asemenea mod încât să activeze sistemul imunitar”. 

Dacă este adevărat, Xist în sine nu ar putea cauza boli autoimune sau toate femeile ar fi afectate de aceste boli. Oamenii de știință s-au gândit așadar că este nevoie de o combinație de susceptibilitate genetică și un factor declanșator din mediu, cum ar fi o infecție sau o leziune / o traumă, pentru ca sistemul imunitar să o ia razna. De exemplu, virusul Epstein-Barr este legat de scleroza multiplă. 

Ce se întâmplă cu cromozomul X 

Echipa doctorului Chang a decis să apeleze la ingineria gentică și să modifice șoarecii de sex masculin care să producă în mod artificial Xist, fără să reducă la tăcere singurul lor cromozom X. Și au observat ce s-a întâmplat în cadrul experimentului. Ei au înmulțit apoi șoareci susceptibili la o boală asemănătoare lupusului, care poate fi declanșată de o substanță chimică iritantă. 

Șoarecii care au produs Xist au format acele aglomerări ciudate de proteine, atât de caracteristice, iar când aceste clustere de proteine au fost declanșate, șoarecii au dezvoltat o autoimunitate asemănătoare celei observate în boala lupus, la niveluri similare cu șoarecii de sex feminin, a concluzionat echipa de cercetători. 

Ce este mai important, spun oamenii de știință, este să vadă dacă ARN-ul de tip Xist se scurge din celulă, acolo unde sistemul imunitar îl poate „vedea”. 

Pe lângă modelele animale (șoarecii studiați), cercetătorii au examinat și probe de sânge de la 100 de pacienți. Ei au descoperit autoanticorpi care ținteau proteinele asociate cu Xist, pe care cercetătorii nu îi corelaseră anterior cu existența bolilor autoimune. Un posibil motiv, spune doctorul Chang, ar fi că testele standard pentru autoimunitate au fost făcute folosindu-se celule de la persoane de sex masculin. 

În concluzie, sunt necesare mult mai multe cercetări pe această temă, dar rezultatele de mai sus „ne-ar putea oferi o cale mai scurtă de a diagnostica pacienții care arată diferit din punct de vedere clinic și imunologic”, a declarat E. John Wherry, cercetător care nu a fost implicat în studiul menționat.