Să fi uitat ministrul Sănătății sau să nu știe, în ciuda pregătirii pe care ar trebui să o aibă, că pacientul nu poate face diferența între o boală infecțioasă și una neinfecțioasă. Sau, mai bine spus, între o boală infecțioasă virală și una bacteriană. Nici chiar unii medici nu o pot face în lipsa unui examen de laborator. S-a gândit oare ministrul înainte de a emite acest ordin controversat medical că există un pericol deosebit când o persoană solicită antibiotice pentru copii bolnavi sau adulți în vârstă, nedeplasabili, care pot avea o boală severă ce nu poate fi evidențiată de aparținători și îngrijitori, nici chiar de farmaciști?

Declarațiile pe propria răspundere nu pot evita ca o persoană care dorește să ia mai multe unități de antibiotice să trimită o rudă, un prieten, un vecin sau chiar ea să apeleze la altă farmacie. 

În acest context, este de apreciat refuzul unor farmaciști de a elibera antibiotice fără prescripție medicală, fără a se gândi la câștigul prin vânzarea acestora. Aceasta, pentru că farmaciștii cooperează în mod profesionist cu medicii la tratamentul și prevenirea bolilor.

Considerăm că România are mulți specialiști competenți care pot gestiona cu înalt profesionalism asistența medicală a populației.