Cel mai important studiu din acest domeniu a fost reprezentat de MONALEESA-2, care a comparat rezultatele clinice ale adăugării unui inhibitor CDK4/6 (ribociclib) la tratamentul hormonal, în cazul pacientelor cu cancer de sân avansat aflate în postmenopauză, subtipul cu receptori hormonali pozitivi, fără amplificare a receptorilor HER2. Acesta este primul raport ce arată un beneficiu semnificativ statistic în ceea ce privește supravieţuirea generală la această categorie de paciente.

        Autorul studiului, profesorul Gabriel N. Hortobagyi (foto), de la Anderson Cancer Center, Houston, SUA, a declarat: „Studiile anterioare au arătat că inhibitorii CDK 4/6 în combinaţie cu tratamentul hormonal standard prelungesc controlul bolii (supravieţuire fără progresie) cu aproximativ un an. Medicamentele au fost ulterior aprobate de agenţiile de reglementare și au fost disponibile pentru pacientele cu cancer de sân avansat cu receptori hormonali pozitivi, HER2 negativ. Rezultatele de astăzi se adaugă la acest lucru, arătând că ribociclibul, inhibitor CDK 4/6, extinde și supravieţuirea [globală] cu un an”.

        Studiul a alocat în mod aleatoriu 668 de paciente fie la administrare de ribociclib plus un inhibitor de aromatază (letrozol), fie placebo plus letrozol. Pacienţii au fost excluși dacă au primit anterior un inhibitor CDK 4/6, chimioterapie sau terapie endocrină. După cum a fost deja raportat, mediana supravieţuirii fără progresie a fost de 25,3 luni pentru ribociclib plus letrozol și de 16,0 luni pentru placebo plus letrozol. Supravieţuirea globală a fost evaluată după 400 de decese și a arătat o durată medie de 63,9 luni pentru ribociclib plus letrozol comparativ cu 51,4 luni pentru placebo plus letrozol.

        Hortobagyi a comentat: „Pentru a pune aceste rezultate în perspectivă, în cei 45 de ani în care am fost oncolog au existat zeci de mii de studii clinice pentru cancerul de sân și, deși s-a demonstrat de multe ori beneficiul asupra perioadei fără progresie a bolii, rareori am observat o îmbunătăţire a supravieţuirii generale. Este dificil să se arate o extensie semnificativă statistic a supravieţuirii pentru terapia de primă linie în acest tip de cancer de sân, deoarece, din cauza dezvoltării rezistenţei, pacienţii primesc 4 până la 15 tipuri diferite de tratament pe parcursul bolii lor și acestea diluează efectul primei terapii”.

        Cercetările sunt în curs de desfășurare pentru a examina dacă există subgrupuri în studiu care au beneficiat mai mult sau mai puţin de tratament, a mai menţionat Hortobagyi. De asemenea, specialiștii caută biomarkeri, adică proteine sau alte substanţe care ar putea fi testate, pentru a-i spune medicului care pacienţi sunt susceptibili să răspundă la terapie și care pacienţi au probabilitate mică de răspuns, a completat specialistul: „Acestea sunt decizii foarte importante, deoarece aceste medicamente sunt extrem de scumpe și, deși sunt bine tolerate, produc unele efecte secundare și toxicităţi”.

        El a adăugat că descoperirile pot fi generalizate la pacienţii cu acest tip de cancer din întreaga lume: „Acest studiu a inclus pacienţi din 29 de ţări din Europa de Vest, America și Asia de Est, iar rezultatele pot fi extrapolate la paciente cu cancer mamar metastatic cu receptori hormonali pozitivi, HER2 negativ, indiferent de etnia lor”.

        Deși acesta este singurul inhibitor CDK 4/6 care demonstrează până acum un beneficiu global de supravieţuire în această categorie de pacienţi, specialiștii așteaptă în continuare rezultatele studiilor cu palbociclib și abemaciclib. „Și, bineînţeles, există alte tratamente noi, cum ar fi alţi inhibitori ai kinazei, deci există mai multe cercetări în acest domeniu”, a mai spus profesorul Hortobagyi.

Alte concluzii

• Pentru pacientele cu cancer de sân metastatic cu receptori hormonali pozitivi, HER2 neamplificat, care au progresat în ciuda tratamentului cu inhibitori de aromatază, studiul PEARL a comparat palbociclib plus terapia endocrină (exemestan sau fulvestrant) versus capecitabină. Nu a fost evidenţiată superioritatea în supravieţuirea fără progresie cu palbociclib plus terapie endocrină versus capecitabină, dar acest tratament combinat a fost mai bine tolerat și a arătat o întârziere semnificativă a deteriorării calităţii vieţii, conform rezultatelor finale ale studiului.
• PALOMA-4, cel mai mare studiu realizat până în prezent cu un inhibitor al CDK4/6, a confirmat eficacitatea și siguranţa palbociclib + letrozol ca terapie de primă linie la paciente asiatice cu cancer mamar avansat cu receptori hormonali pozitivi, fără amplificare HER2.
• O metaanaliză a datelor individuale ale pacientelor incluse în cinci studii de non-inferioritate a concluzionat că pentru pacientele cu cancer de sân HER2 pozitiv, în stadiu incipient, tratamentul adjuvant timp de 6 luni cu trastuzumab nu este inferior celui cu durată de 12 luni. Această afirmaţie nu este însă valabilă pentru administrarea timp de nouă săptămâni, care s-a dovedit a fi insuficientă.
• Tot pentru cazurile de cancer mamar HER2-pozitiv diagnosticat în stadii incipiente a fost efectuată o metaanaliză a studiilor care au inclus paciente tratate cu terapie neoadjuvantă cu trastuzumab-lapatinib și chimioterapie. Studiile au raportat o creștere a ratelor de răspuns patologic complet, dar au fost discordante cu privire la efectul tratamentului asupra supravieţuirii, în principal ca urmare a puterii suboptime. Analiza combinată a datelor a urmărit să anuleze acest dezavantaj. Concluzia a fost că supravieţuirea fără recidivă a fost mai mare cu combinaţia lapatinib plus trastuzumab decât numai cu trastuzumab. Blocada duală a dus, de asemenea, la îmbunătăţirea supravieţuirii globale. Rolul răspunsului patologic complet (absenţa tumorii pe piesa chirurgicală) ca un predictor puternic al rezultatului terapeutic la pacienţii cu HER2 + a fost confirmat și de această analiză, în special pentru tumorile cu receptori hormonali negativi.

Din cauza numărului mare de cazuri și a existenței mai multor subtipuri moleculare, cancerul mamar face necesară crearea unui front de luptă extins și folosirea unui arsenal terapeutic variat, în continuă perfecționare. Rezultatele comunicate cu ocazia ESMO fac parte din această luptă continuă, care aduc mai multă speranță pacientelor diagnosticate cu tumori maligne la nivelul sânului.