Astăzi, cu un singur click, putem găsi alternative la tratamentele medicale convenţionale pentru diverse afecţiuni, indiferent de cât de grave sau de ușoare sunt simptomele. Nu există site care să nu îţi prezinte, sub forma unor reclame, tratamente miraculoase pentru migrene, varice, chiar și cancer. De la primirea unui diagnostic oncologic și până la vindecare drumul poate fi anevoios, în funcţie de stadiul bolii și de momentul în care pacienţii ajung în cabinetul unui specialist. Printre cele mai comune proceduri prescrise pentru tratarea cancerului se numără chirurgia, chimioterapia și radioterapia (1). Acestea sunt de multe ori de lungă durată, costisitoare și, uneori, extrem de dureroase, cu multe efecte adverse greu de controlat. 

Adesea, pe durata tratamentului, pacienţii recurg la medicina alternativă pentru a ameliora aceste simptome și pentru a-și îmbunătăţi calitatea vieţii. Medicina alternativă sau complementară este definită de Centrul Naţional  pentru Medicină Complementară și Alternativă din cadrul Institutelor Naţionale de Sănătate (NIH) din SUA drept „un grup de diverse sisteme, practici și produse medicale de îngrijire a sănătăţii, care nu sunt în prezent considerate parte a medicinei convenţionale” (2).

Alegeri riscante

Se întâmplă des ca, în cadrul consultaţiei oferite de medicul specialist, pacienţii să nu aducă în discuţie medicaţiile alternative pe care le iau (3). Există chiar și posibilitatea ca unii pacienţi să renunţe complet la tratamentul prescris de medic pentru a încerca o nouă cale de a-și gestiona simptomele bolii sau să decidă să încerce un tratament alternativ înaintea unuia convenţional. Oricare ar fi motivul din spatele alegerii, aderenţa la tratament poate fi afectată. 

În plus, utilizarea acestor metode în detrimentul medicinei convenţionale poate avea efecte extrem de nefavorabile, mai ales în evoluţia bolii. Unele dintre aceste terapii pot afecta într-un mod nedorit tratamentul convenţional prescris, ducând astfel la un efect negativ asupra managementului simptomelor și al gestionării bolii. Problema nu apare atunci când acest tratament este folosit complementar celui convenţional și sub supraveghere medicală, ci atunci când se re­curge la el în ciuda recomandărilor prescrise, necesare în a lupta cu boala oncologică.

Și atunci, dacă aceste remedii pot face mai mult rău decât bine prin gestionare neglijentă, cum putem lupta împotriva dezinformării și a credinţei că ele pot trata tot ce nu poate trata medicina convenţională? Soluţia poate  consta în dezvoltarea traseului pacientului oncologic. Aceasta pentru că, deși pașii pe care pacienţii, odată diagnosticaţi, îi parcurg în sistemul medical sunt cunoscuţi, identificarea momentelor în care aceștia utilizează medicina alternativă nu a fost făcută. 

Construit și bazat pe decizii susţinute de dovezi știinţifice, poate sta, oare, acest traseu la baza identificării și includerii momentelor în care pacientul decide să utilizeze respectivele terapii complementar tratamentului, dar fără a fi specificat acest lucru? Oare nu pot cele două tipuri de terapii să coexiste în definirea unui singur drum?

Dialogul, cheia succesului în tratament

Totul poate începe de la consultul medical, unde personalul medical are posibilitatea de a nu trece cu vederea aceste terapii și poate să întrebe în legătură cu utilizarea lor de fiecare dată când interacţionează cu pacientul.  Acest lucru poate duce la o deschidere mai mare a pacientului de a recunoaște problemele întâmpinate în tratamentul curent, dar și dacă a recurs la alte remedii suplimentare sau chiar a renunţat, pe parcurs, la 
tratamentul recomandat.

Pentru fiecare stadiu al bolii și pentru fiecare tip de cancer pot fi identificate remediile folosite cel mai des. Totodată, se pot identifica și terapii complementare – despre care s-a dovedit că pot influenţa pozitiv rezultatul tratamentului clasic –, care să fie recomandate ca tratament adjuvant. Astfel, remediile care nu prezintă niciun indicator că ar aduce pacientul mai aproape de îmbunătăţirea sănătăţii ar putea fi înlocuite cu unele recomandate de medicul curant. 

În același timp, se poate crea o reţea de colaborare, cu scopul de a încuraja pacientul să discute pe larg cu personalul medical despre remediile alternative la care se gândește, venite prin recomandări din diverse surse. Este de înţeles prudenţa în a încuraja includerea terapiilor alternative în gestionarea unei boli. Dar oare prin excluderea completă și desconsiderarea lor ce se neagă de fapt? Inexactitatea și efectul limitat al acestui tratament în gestionarea bolii sau controlul aparent pe care pacienţii percep că îl au în alegerea propriului traseu terapeutic?

Rezolvarea „zonei gri”

Ignorarea problemei nu o va face să dispară. O mai bună îngrijire a pacienţilor poate fi obţinută prin găsirea de noi modalităţi de adresare a problemelor deja existente. Oare nu ni s-a întâmplat ca, aflându-ne într-un impas, căile logice pe care le-am putea urma să ni se pară fără sens, iar decizia pe care am luat-o să reprezinte chiar ultima alegere pe care ne-am fi așteptat să o facem? Complexitatea „de ce-urilor” din spatele alegerii face ca această problemă să nu aibă de multe ori o soluţie precisă, de tip „alb - negru”.

Poate că răspunsul se află într-o zonă gri, de unde se pot contura multe decizii potrivite. Și atunci, nu ar merita o șansă rescrierea acestei „zone gri” în „negrul pe alb” din traseul pacientului oncologic? Pentru a aborda această dilemă, putem să ne gândim la mai multe strategii și soluţii care să ofere pacienţilor o abordare mai echilibrată și să îi ajute să ia decizii informate privind  tratamentul lor:

• Educaţia ca far în lumea sănătăţii: Sănătatea noastră este un bun preţios, iar cunoștinţele ne pot ajuta să o protejăm. Să ne imaginăm că sănătatea este ca o călătorie. Când nu știm nimic despre traseu sau despre destinaţie, putem să ne rătăcim ușor. Dar având un far care ne ghidează, și anume medicina convenţională, bazată pe fapte știinţifice, putem face alegeri înţelepte. Așa și cu sănătatea noastră – cu cât știm mai mult, cu atât suntem mai pregătiţi să navigăm în labirintul opţiunilor de tratament.
• Dialogul deschis cu medicul: Acesta este al doilea pas esenţial în gestionarea sănătăţii. Dacă ne simţim confortabil să împărtășim cu medicul credinţele noastre despre terapiile alternative, acesta ne poate oferi sfaturi valoroase. De asemenea, ne poate expune potenţialele riscuri ale acestor tratamente, mai ales în momentul alternării lor.
• Terapia integrativă - armonie în tratament: Putem să ne raportăm la terapia integrativă ca la o orchestră, unde fiecare instrument joacă un rol important pentru a crea o melodie armonioasă. Terapia integrativă implică folosirea atât a tratamentelor convenţionale, cât și a celor alternative, dar sub supraveghere medicală atentă. Ne putem imagina că fiecare tratament este o notă muzicală și, atunci când sunt combinate corect, ele creează o simfonie a sănătăţii.

Prin educaţie, dialog deschis cu medicul și terapie integrativă putem să navigăm în lumea sănătăţii cu mai multă încredere și înţelegere. În același timp, este esenţial ca personalul medical să fie informat și deschis la discuţiile despre  medicina alternativă.