Johann Gregor Mendel, cunoscut ca „părintele geneticii moderne”, era un călugăr la abaţia augustină St. Thomas din Brünn (Brno). Studiind hibridizarea plantelor a dedus și stabilit legile geneticii, valabile și azi. Mă întreb, oare eu, ca medic (cu modestele mele cunoștinţe medicale), aș putea face drumul invers, și pornind de la cunoștinţele medicale să ajung la Creator? Încercăm?

Teoria lui Charles Darwin (evoluţia speciilor) spune că omul s-a născut din maimuţe. Genetica ne spune că omul are 46 de cromozomi, iar maimuţele antropoide actuale (familia Pongidae) au 48. Deci, genomul maimuţei antropoide trebuia să piardă doi cromozomi pentru a rezulta genomul uman. Luând în considerare datele medicale actuale, este greu de acceptat ca fiind posibilă o așa mare transformare spontană a genomului.

Spun asta pentru că în facultate am învăţat că o modificare a genomului mult mai mică decât pierderea a doi cromozomi (pierderea doar a unui braţ cromozomial sau doar a unui segment, de exemplu) de regulă fie nu permite formarea oului, fie duce la avort spontan de prim trimestru (multe dintre ele nediagnosticate ca atare).

Și chiar dacă fătul cu un genom modificat este viabil, se naște și ajunge la maturitate, atunci el va fi infertil (vezi sindromul Down,sindromul triplu X etc.). Deci, practica medicală actuală spune că pentru a avea un făt viabil sunt admise doar modificări minore ale genomului, în niciun caz modificări spectaculoase cum ar fi pierderea unei perechi de cromozomi.

Raţionament deductiv, potenţial plauzibil

Și totuși, dacă e greu de acceptat că o modificare atât de importantă a genomului poate duce la apariţia unui nou-născut viabil și fertil, cât de ușor putem accepta că este posibil să se nască doi copii de sex diferit (masculin și feminin), în același loc și în același timp?

Pentru că degeaba se naște un băieţel în Asia și o fetiţă în Africa în aceeași perioadă sau amândoi în același spaţiu geografic, dar în perioade diferite. Este evident că „Adam” și „Eva” trebuia să se nască în aceeași perioadă și spaţiu pentru a putea forma un cuplu care să ducă mai departe specia umană.

În lumina cunoștinţelor medicale actuale, această modificare a genomului pare mai degrabă a fi posibilă doar printr-o „operaţie” genetică bine controlată. Și-atunci se pune întrebarea: cine este cel care a efectuat această „operaţie” genetică?

Evident, este un raţionament deductiv, oarecum speculativ, fără dovezi palpabile, dar, în opinia mea, la ora actuală ar putea fi un raţionament plauzibil. Fără a filosofa inutil, amintesc doar că noi trăim într-un spaţiu cu doar 3+1 dimensiuni și că ne putem gândi că ar exista și alte dimensiuni la care acum nu avem acces (oamenii de știinţă actuali acceptă că știm că nu știm multe lucruri despre Univers și despre noi).

Nu pot să nu amintesc aici și de experienţele medicale de la limita dintre viaţă și moarte, care converg spre ideea existenţei spiritului care se separă de corpul fizic la moartea biologică a acestuia.

P.S. Între maimuţe și Homo sapiens mai există și alte specii genomice dispărute. Ele ar putea fi explicate ca experimente genetice eșuate.

Citiți și: Ce a fost tot va mai fi...