Au fost foarte multe momente memorabile. Poate li se întâmplă și altora: atunci când un anumit moment te impresionează, îţi revine în minte repetat. După victoria „băieţilor”, în timpul zilei, serii, nopţii, dimineţii și uneori parcă și în vis, îmi răsună melodia și cuvintele din „Ciuleandra” (1). Cine ar fi crezut că vocea de neegalat a Mariei Tănase va vui pe stadionul olimpic din München? Dar, mai mult decât atât – acompaniată de circa 30.000 de suflete de români. Dumnezeu să le dea sănătate!
Foaie verde siminoc/ Ţineţi Ciuleandra pe loc/ Și-nc-o dată măi băieţi/ Hooop ș-așa ș-așa!

În urmă cu 24 de ani, profesorii noștri au mers la campionatul european de fotbal. Nu erau „microbiști”, ci se ocupau de microbi; la întoarcere povesteau cu emoţie senzaţia pe care au trăit-o pe stadion atunci când mii de oameni „vibrau” – indiferent de vârstă. Poţi istorisi, dar auditoriul nu poate simţi cum a fost cu adevărat. Mi-aș fi dorit să fiu pe stadionul din München acum (imposibil în plină sesiune, cu sute de studenţi ce urmează a fi examinaţi). Tot ce am putut să fac a fost să sper că „băieţii” vor reuși să se descurce în primul meci, un meci considerat foarte dificil. Își mai aduce aminte cineva care era pronosticul înainte ca disputa să aibă loc? Cine se gândea că România va fi victorioasă? De scor – nici nu mai vorbim.

Bucuria victoriei

Două fire, două paie/ Luaţi Ciuleandra la bătaie/ Și-nc-o dată măi băieţi/ Hooop ș-așa ș-așa! De data aceasta, „bătaia” a luat-o, poate în primul rând, un antrenor care nu a binevoit să răspundă unei întrebări simple la conferinţa de presă, o întrebare legată de... recunoștinţă. Cineva spunea „recunoștinţa este manifestarea smerită a omului credincios” (2). 

„Ciuleandra”, romanul lui Liviu Rebreanu, apare în 1927, iar prima ecranizare este realizată de un producător german în 1930. În România filmul a fost lansat în 1985 (coproducţie româno-germană) (3). Ar merita, oare, ca meciul „băieţilor” să ne aducă aminte și de scriitorii, cântăreţii și regizorii români, de România și de adevăraţii români? Eu aș răspunde da.

Aș fi dorit și doresc în continuare ca aceia care au avut drepturile de a transmite partida să facă o selecţie de foarte bună calitate pentru cele două momente memorabile ale întâlnirii, în afara disputei – intonarea „Ciuleandra” alături de Maria Tănase și mai ales Imnul Naţional, răsunător. Sport, importanţa practicării sportului, necesitatea „sportului de masă” pentru binele unei naţiuni, îndemnul la sport și sănătate pe care îl poate transmite o echipă mai bine decât oricine altcineva.

Rezultatul muncii în echipă

Bucuria calificării „eroinelor noastre” la turneul final al Billie Jean King Cup a fost întărită de bucuria victoriei greu de apreciat în cuvinte a „băieţilor”. Nu exagerez spunând că aceste victorii reprezintă bucuria unei naţiuni. În „sportul de astăzi” se vorbește mai ales despre bani. Sumele câștigate de învinșii „băieţilor” depășesc cu mult nivelul „în bani” al echipei României. 

Comentariile televizate, anterioare minutului de aur al lui Nicolae Stanciu, tot despre bani aberau. Era perioada în care părea că vom rămâne cu bucuria calificării (și atât). Apoi…Antrenorul României, însă, numindu-i pe „băieţi” „Generaţia de suflet”, cu gânduri, cu rugăciune, cu muncă și cu fler, a contribuit mult la „minunea de la München”. A fost o victorie de echipă – DE ECHIPĂ!  Exact ce este cel mai important în orice domeniu și poate mai ales în medicină. Acest 3-0 trebuie să dea de gândit. Dacă va fi să ducă la ceva, ar trebui să ducă și la o modificare conceptuală la nivel naţional. De mici, copiii ar trebui antrenaţi nu pentru concurenţă, ci în primul rând pentru colaborare și pentru activitatea împreună, în echipă. Pentru români și pentru România!
 

1. https://www.youtube.com/watch?v=aHSAWMrRF2E
2. https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/evanghelia-de-duminica/recunostinta-manifestare-smerita-a-omului-credincios-151108.html
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciuleandra_(film_din_1985)